5,064 matches
-
Violeta a rămas singura bucurie a ... Citește mai mult 6. Un telefon în noapteSoneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo?- Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu:- Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat?- Lasă-mă să plâng...tanti
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat? --V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi. --Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... Citește mai mult 12-Trache și ispitele sireneiîn acest timp, la bucătărie era ceartă mare. Șefa înfipsese mâinile în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat?--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi.--Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... XXX. XARTOFUL FIERBINTE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015. CARTOFUL FIERBINTE (fenomenul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
acasă. Delia lucra cu Cristina, îi verifica tema la matematică. S-a apropiat de soție și fiică, încercând să pară vesel: — Ce fac fetele mele? Ce notă primești draga mea, din partea mamei? Cristina lasă tabletă pe care lucra și se repezi în brațele tatălui. — Am luat doi de zece astăzi! Felicită-mă și, nu uita ce mi-ai promis, plecăm cu toții în vacanța de primăvară în Grecia. Criști păru puțin stânjenit pentru câteva clipe, apoi îi zise: — Desigur draga mea, dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii dintre norocoșii care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-au dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a coborât în arenă. Adversarul - sorții au căzut pe cel de-al treilea combatant învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupul lui, ca figură de proră pe corabia sa, se Întrebă În timp ce se gândea agitat la ce era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul când nu vor mai avea nevoie de noi, demenții ăia or să sisteze experimentul? Că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nocturne, poftim aventuri, iar altă dată, fă bine și vezi-ți de treaba ta, dacă ai vreuna. Dacă nu, caută din om În om sau dă un anunț la mica publicitate, poate se găsește ceva și pentru gogomanii care se reped cu capul Înainte, vârându-se unde nu le fierbe recipientul. Ieși, naibii, cât mai e timp și du-te unde vezi cu ochii. Adică, oriunde altundeva, fiindcă pe-aici e Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
culc, fraților, aud un vuiet și văd o lumină mai ceva ca la apocalipsă, suind dinspre Poiana lui Buzatu, știți, unde-au prins-o atunci pe stareță cu Buzatu. Era cum ai vedea o casă arzând și când să te repezi s-o stingi, hop! ea se smulge din pământ și suie la ceruri... — Și șase de-a dreapta Tatălui și va veni cu mărire să judece! - mormăi a batjocură Stejeran. Hai, mă Parnasie, că vorbești prostii! Acum lămuriți-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vulture o privi cu ochi critic și, facându-și semnul crucii, scuipă mult în sân. în sfârșit, după alte câteva colțuri, apăru un eunuc cât un taur. El deschise o ușă și în fața lor apăru viziriul. — Dragii mei! - spuse surâzător viziriul, repezindu-se să-i îmbrățișeze. Ce bine-mi pare că vă văd! N-o să mă credeți, dar tocmai mă gândeam azi la voi: oare ce mai fac prietenii mei de la Moldova? Păi nu fac prea bine, luminăția-ta - zise Vulture. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mari, gălbui, făcând exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care, deși ajunse ultima în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa, amestecat cu... să zicem... o bucățică de cum s-ar zice... puțină carne? Episodul 155 LA MASĂ Deodată, ușa sălii de mese se dădu în lături și un om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
precizie pentru starea în care se afla, aruncă șomoiogul aprins pe acoperișul de trestie al casei. întoarse iapa și intră în curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e Virgil, nu mai e Marius. Se eliberează locurile, se schimbă garda. Băieții dorm prin cimitire, poemele lor puține nu ajung să-i acopere și să-i Încălzească. Femeile pe care le-au iubit sînt Încă frumoase și noaptea se reped Îngrozite să aprindă lumina cînd aud glasul lor Îndepărtat strigîndu-le numele. Nu știu, nu cred că aș putea vreodată să răspund chemării unui mort. E nevoie de foarte multă tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
număr de telefon? I-am Întins mîna, i-am mulțumit și am urcat În lift. Îl găseam timid și romantic, cu fiecare etaj creșteam În proprii mei ochi și cînd am ajuns În cameră, Înainte de a aprinde lumina m-am repezit la fereastră. El era tot acolo În fața blocului. Își aprinsese o țigară și privea țintă În sus să vadă la ce fereastră se va aprinde lumina. Fără Îndoială eram o femeie grozavă și inaccesibilă. În următoarele săptămîni după vestea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de servici, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a fost scris nu vreau să-i Înfrunt destinul nici să particip la el să mă lase În pace am știut-o dintotdeauna nu am puterea să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să urle. Urla fără oprire ca un cîine la lună. Au chemat salvarea și l-au dus la nr. 9. — Cum ai putut să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]