1,533 matches
-
asociată cu carente ale sistemului educațional. Mai toți specialiștii care și-au propus să studieze aceste fenomene au ales titluri provocatoare pentru studiile lor fără a reuși să ofere însă o soluție în eradicarea greșelilor. Greșeala există și, în loc să ne resemnăm cu gândul că este ceva de domeniul iremediabilului, ar fi mult mai nimerit să o considerăm ca un fenomen natural de învățare, de educație. E bine să fie depășite accepțiunile greșelii ca neînțelegeri ale normativității ori ca incapacități de transpunere
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
24 de ore, acest al treilea grup este dus în cușcă în aceleași condiții ca și primele două. GRAFIC VERT: Timp de reacție (secunde) ORIZ: Condițiile experimentului Evitare Control Resemnare Creșterea timpului necesar evitării șocului electric pentru grupul de câini resemnați în raport cu celelalte două grupuri (după Maier și Seligman, 1967) Rezultatele sunt impresionante, deoarece constatăm că, dacă timpul mediu petrecut în celălalt compartiment, care nu e supus șocului, este în jur de 27 de secunde pentru grupul „evitare” sau pentru grupul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
singură te costă un salariu mai mic, un post inferior în ierarhie, prestigiu profesional mai scăzut 21. Și vezi, indiferent cât de liberă, de emancipată și de avansată ești, că bărbații au performanțe superioare ție și, în acea lume, te resemnezi. Sau, constați că în mod frecvent femeile muncesc în domeniile în care veniturile sunt mai mici. Sau că sunt mai mici fiindcă acolo muncesc femei. Sau că trebuie să accepte umilirea prin hărțuire sexualăxe "„hărțuiresexuală" ca să își obțină sau păstreze
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
el, după câteva ore sau câteva zile, oricine se convingea că se află în fața unui nebun sadea; toți se îndepărtau temându-se pentru propria integritate fizică. Cu toate astea, el nu făcuse nicicând vreun rău nimănui. Dar Inchizitorii nu se resemnaseră încă definitiv. Din când în când, făceau o nouă încercare să vadă dacă nu cumva nebunia se transformase în cumințenie sau dacă făcea apel la magie, autorizându-i pe cei în drept să-l pună pe rug în deplină cunoștință
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei. Aici sau acasă la mine tot aia e, și dacă șarpele s-ar hotărî să se-ntoarcă, mare lucru n-aș putea face. Tommaso era uluit și fascinat de simplitatea lui Carlo și de felul lui de a fi resemnat. Se gândise să-l pună în gardă împotriva temnicerilor, dar deja era convins, nu mai exista niciun pericol pentru bietul om, dat fiind că-l țineau acolo fără să-i dea vreo atenție, ca pe un veșmânt pus după gratii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a mai întâmplat. Zice că s-au interesat cam câte bombe putea să care avionul ăla și au numărat... De-acuma nu se mai întâmplă nimic, lucrurile or să rămână cum sunt. — Măcar de n-ar fi mai rău... se resemnă Chisăliță. — Or să vină într-o zi să ia gunoiul de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei dughene pe firma căreia, la stradă, dacă aveai destulă răbdare s-o deslușești, scria „Loto Prono“ și, mai într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfătui foarte serios s-o publice în facsimil. Suflețel lămuri cu aer înfrînt că-i era imposibil. Monstrul îl avea la mână, putîndu-l persecuta și în alte împrejurări. Mai era în perspectivă încă un post, și Suflețel trebuia să se resemneze. FeIonia lui Hagienuș era într-adevăr foarte curioasă, și ea se explica prin motive aproape imponderabile, ce scăpau deocamdată vigilenței victimei. Când Pomponescu ieșise de la Saferian, fusese imperceptibil atins de rămânerea lui Suflețel, pe care o interpretă ca o indiferență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
destinați ca acoperire a unor datorii. Astfel, gazda creștea cu chiu, cu vai șapte purcei ca să plătească porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se gândea la el. Suflețel circula, nu-i vorbă, în mediile academice, publicul nu-l cunoștea, și nefiind profesor n-avea contact cu tineretul, ca Dan Bogdan. Așadar, nu prezenta importanță. După vreo zece zile, convins de Aurora, Suflețel se resemnă să doarmă acasă, păstrând toate celelalte precauții, ba chiar întărin-du-le. Ademeni cu avantaje culinare și pecuniare pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinței lui și aduse dulăul din fundul curții la poartă, cu cușcă cu tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un erou! - Într-un anume înțeles, un om de care să nu-mi fie rușine. Aș suferi oricât alături de un bărbat care vrea să treacă Atlanticul în barcă și face asta. Deși nu-mi plac cursele de automobile, m-aș resemna să stimez un bărbat care a bătut recordul de viteză. La noi nu sunt nici de ăștia. - Sper că n-ai să exagerezi, acceptând învingătorul încursele de biciclete! - Tu totdeauna iei lucrurile în glumă. Eu știu ce vrei să spui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amoroasă un fel de depoziții. Obiceiul declarațiilor publice îi intrase în sânge. Sistematizând sub-stanța din mai multe colocvii, iată cam ce împărtăși Pomponescu Ioanei: - Să nu te miri, Ioano, c-am fost surprins de neînțelegereanoastră. Oamenii de felul meu se resemnează cu greu la o asemenea pierdere, pentru că găsesc cu dificultate ceea ce le trebuie. Noi (Pomponescu voia să spună: cei din categoria mea) n-avem timp de efuziuni, ne consumăm viața în zădărnicia vieții publice. Toți - bărbați, femei - sunt față de noi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era omul să taie firul de păr în patru, ca Ioanide, și să imagineze dialoguri interioare și interpretări multiple. Avu sentimentul că Ioana evită să fie văzută cu el și ca atare nu mai discută. - Rămânem atunci acasă, se resemnă. Cu toate astea, Indolenta era îmbrăcată ca de oraș și după o oră începu a fi distrată și a privi pe geam. Prin urmare, totuși avea de gând să iasă. Deci Pomponescu se ridică să se retragă. - Vin poimîine! zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zicea Pomponescu cuglasul pompos cu care distribuia laude când era tare; înțeleg din ea adevărul crud că sunt o figură a trecutului. . - N-am vrut să spun asta! . - Nu te sfii deloc, concluzia firească, rezultând din fapte,aceasta este. Mă resemnez. . - Totuși lumea vă acordă importanță nu numai sub raportul situațiilor publice. Sunteți un om de cultură de o deosebită rezonanță. . - Cultură, ăsta e un termen vag, toți sunt astăzi oamenide cultură. . - Dar întîi de toate este în dumneavoastră arhitectul, creatorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și știu bine că se zăpăcea cu totul când pierdea pe cineva din familie. Eu, când a murit el, am suferit, firește, și acum îl regret, dar n-am murit din pricina asta. E o putere în noi de a ne resemna în fața morții, poate, îmi închipui eu, din cauză că femeia e absorbită de copii și e împinsă de instinct să aibă grija celor care rămân. Madam Ioanide a suportat moartea copiilor cu o liniște extraordinară, deși o cunosc bine și știu că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tacit formula Înrobiți-ne dar nu ne înfometați! și alții care strigă prin toate gesturile și atitudinile lor: Înfometați-ne, dar nu ne înrobiți ! Cei din prima categorie sunt cei mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime. Puterea nelegitimă devine bicisnică. Ea poate
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
ca invidia să se calmeze, resentimentul are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130). Când nu putem îndrepta o anumită situație care ne frustrează/ne deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori, resentimentul. Acesta tinde să subevalueze și, prin aceasta, să diminueze lucrul, rezultatele, poziția pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
uciși, să mă ucidă ei pe mine. Apoi, chiar dacă iau cu mine toți servitorii mei, nu am putea păzi toate trecătorile. În sfârșit, procedeul mă va costa foarte scump, mai scump decât valorează rezultatul. Domnul Prohibant era pe cale să se resemneze cu tristețe că nu este decât la fel de liber ca toată lumea, când o dâră de lumină îi atinse creierul. Își aminti că la Paris există o mare fabrică de legi. Ce este o lege? se întrebă el. Este o măsură la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tot ce a primit de la Noica, Andrei nu a primit "ca din gură dumnezeiască"; și de aceea a primit mai puțin. Însă Andrei avea deja în el ceea ce eu urma să primesc din altă parte sau ceea ce trebuia să mă resemnez că nu voi avea niciodată. Către seară, Noica a urcat la noi, la hotel. Ne povestește cum, cu o oră înainte, se despărțise de un inginer care, căutîndu-l la București, fusese îndrumat către Păltiniș. (A lua drumul până la Păltiniș - tren
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voia "să facă ceva" și cei care își dădeau mâna pentru a-l împiedica. Ei bine, acest peisaj s-a diversificat imens după 1990... 5 iunie Ce trebuie să facă un om cu viața lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în categoriile speciei? Ce îți rămâne de făcut când fiecare din lucrurile care îți ocupau viața și îi dădeau un sens se golesc de conținut? Lucrul cel mai grav este ca sistemul de iluzii de care o viață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
până la capăt ingerința lor, Poarta, ce și-a făcut datoria cu curagiu ș-a respins somațiunea lor, va putea totdeauna să, cedeze înaintea unui adversar atât de superior în puteri fără să aducă vreo atingere onoarii sale și să se resemne a primi aceea ce e neînlăturabil, protestând însă în numele demnității lovite și al tratatelor. În 30 mai, după cerirea unanimă a poporațiunei, sultanul Abdulaziz a fost detronat și Murad Effendi proclamat sultan sub numele de Murad V. [21 mai 1876
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întindem. Nu mai trebuie să avem nevoie de noi de acum încolo. O să spun ceva de nimic: Mâncarea e gata Vremea e frumoasă Se colorează, Fiecare timpan îmbătrânește Acum producem din nou lac de unghii cu nasturi COMPOZITORUL (se lipește resemnat de ea): Să se fixeze toate pionezele acum inundăm din nou haznaua pâinea zilnică mirosul muncii făcut pe drept pe lângă noi nu se mai strecoară zilnica lume a zilei și ca locuri istorice există saci de dormit. PIANISTA: Și eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]