1,256 matches
-
să-mi dau votul de Încredere. Hebdomadarele eternilor juni ireverențioși, care pentru a-i face capul calendar lui Cutărică Îl pocnesc pe Oarecine și spun tot ce le vine la gură cu uimitoare suficiență, sfârșesc prin a plictisi. Mai mult resemnat decât altfel, am cântărit publicația și care nu mi-a fost reacția favorabilă, când am citit: Vremea zâmbetului tău trezește ornicele vremea zâmbetului tău accelerează ornicele ai lansat cântecul ce nu-ți poate fi oprit cântecul ce zguduie personajele imobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adevărat al treilea, bărbatul pe care l-am numit când Bustos Domecq, când Suárez Lynch. [...] uităm că suntem trei, și gândim În totală libertate. Nici unul nu e ușor afectat dacă i se respinge o sugestie; nici unul nu acceptă politicos sau resemnat ce spun ceilalți. Nu: e ca și cum toți trei am fi unul singur, care lucrează pe deplin liber și nu are de ce să se simtă jignit dacă ceilalți dezaprobă ce i s-a năzărit lui, și care nici nu se aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să-mi producă vătămare. Un altul, văzîndu-mă ar crede că am trecut un prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile și eșecurile suferite s-a trezit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și entuziasmul propriei copilării, devin tandrețe, încredere și speranță. De nepermis, visăm că ei vor depăși toate înfrîngerile noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet fals în noi. Și-nchisă astfel, credem că moartea n-are cum să-i vadă. Dar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui să-mi fie rușine de fiecare păcat închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei trăiri ireparabile când carnea mi se deschide spre limitele sensului unde liniștea mi-e muzica mută a zilelor în care n-ai să poți să mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
asta a scos-o de tot de pe șine?“ — Deci e în regulă dacă îți împrumut mașina ca să mă duc până la supermarket să cumpăr câte ceva? am întrebat-o cam agitată. — Dacă trebuie, mi-a răspuns ea cu o voce șoptită și resemnată. Dacă trebuie. Și poți să-mi împrumuți și niște bani? N-am decât lire sterline, am mai rugat-o. — La supermarket acceptă și cărțile de credit, mi-a replicat ea rapid. Mențiunea referitoare la bani o readusese în mod brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l sun pe James. În ceea ce mă privea pe mine, personal, puteam să fiu cea mai lașă dintre toți lașii pământului, numai că îi eram datoare acestui copil minunat al meu să-i asigur viitorul. Foarte bine, am spus resemnată, privind-o pe Kate. M-ai obligat. O să-l sun. M-am dus în camera maică-mii ca să dau telefon de-acolo. Am început să formez numărul lui James de la biroul din Londra și-am simțit că mă ia amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la eternizare prin tipografiere. Era Înalt, slab, cu pauze derutante-n discurs, discret ca și-acum, ca un cuvînt, cu nasul lung, un om sobru și oarecum melancolic de nu cumva o fi fost vorba de-un fel de inacceptare resemnată a lumii. Mi-a spus, cu mina judecătorului care tocmai te condamnă pentru binele tău și-al omenirii, scoțînd o povestire din mapă, că nu a mai citit ceva asemănător. Am tăcut, Întrebîndu-l dacă asta-nsemna că-i plăcuse. Îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată nimic la picior, dar cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu ochii lui verzi, resemnați, oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pildă mi-a căzut un dinte), cu moartea scriitorului, dar adesea nu coincide. SÎnt scriitori - mari - care, cum se spune, Își supraviețuiesc, nu mai scriu nimic, sau scriu prost. Supraviețuirea poate fi penibilă, dar poate fi și demnă, calmă, resemnată; scriitorul Își ascunde, sub o formă sau alta, inevitabila depresiune, provocată de sentimentul Împuținării, al crizei, al neputinței.” (Lucian Raicu) Așadar să supraviețuiesc calm, demn, să-mi pun o mască mortuară diseară, cînd mergem la concert. Andrei povestește Scufița Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte vorbe, reconstruind cu aceeași încăpățânare și bătrâna doamnă dând în continuare din cap, zâmbind, iar el abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o convingă, dintr-odată resemnat, pricepând că nu se poate construi orice din cuvinte, că nu sunt totul cuvintele, că există un loc și un moment în care nici chiar cuvintele nu pot răzbate, cuprinzându-l o liniște și vorbind, de aceea, dintr-odată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deși nu mi‑a plăcut cine știe ce să Îl spun În momentul acela. — Ai dreptate. — Am? Chiar ești de acord cu mine? — Da. Am fost Într‑adevăr egoistă și nedreaptă față de tine. — Și acum, ce facem? a Întrebat el cu voce resemnată, dar nu disperată. Nu știu. Ce putem face acum? Încetăm cu totul să ne mai vorbim? Încetăm să ne mai vedem? Nu prea știu ce se face În asemenea situații. Dar vreau să faci parte din viața mea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Bobo, ca, prin comparație, fata să-și dea seama cât e el de atrăgător și de deștept. Ce gogomănie! Nici nu-i mai dădea atenție lui Edi când acesta îi spunea că vrea să-i prezinte o fată. Aștepta resemnat să treacă momentul penibil al prezentării, momentul de sur prindere și dezgust prin care treceau fetele, și tot ce-și dorea era să le studieze fugar pe sub pleoapele căzute și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înfricoșați. Am căutat caietul, înainte de a ne muta, dar nu l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă și de umană, i-l readuse Clarei în fața ochilor pe domnul Martin. Tatăl său. Clara se ridică de pe fotoliu și se duse spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a se împotrivi încheierii veleatului lor. Mai era un singur zid, înalt și solid, ca de cetate feudală, și o portiță la fel, mascată în el, dincolo de care se auzea forfota de lipscănie a vechii zone comerciale israelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
c-ar fi un intimist. - Orientare sexuală: foarte performantă. Totuși, discret. - Calități extreme: foarte Înalt, curajos, uneori violent. - Ciudățenii: nimeni nu-l văzuse vreodată mâncând. FLORIN MĂDUȚA - 33 de ani la data nașterii Celebrului animal și deja plafonat. Sau doar resemnat? Oricum, cu mustrările de conștiință cuvenite (aferente?). A scris cândva multă poezie și ceva proză. Nici unul nu ne mai aminteam dacă bine sau rău. Proza parcă aducea a Salinger. - Atașat grupului nu din cine știe ce convingere, ci din prietenie pentru Cătălin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la simpozioane la discursuri publice și de la articole sporadice la eseuri adunate în antologii, nu mai pot reprezenta defel o consolare. În această privință, Dragomir a fost exemplul unui resemnat fericit: se împăcase cu nedreptatea sorții și își trăia viață în consecință. De exemplu, la colocviul de la Sibiu din iulie 1999, care a marcat 90 de ani de la nașterea lui Noica (la care au participat Mihai Șora, Andrei Pleșu, Gabriel
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
ajută", pe de o parte, îi descumpănesc, pe de alta, hotărârile aberante ale celor care conduc destinele învățământului românesc. Ce mai poate face un profesor universitar căruia i se "livrează" material de lucru cu toptanul, fără nici o selecție? Cei mai mulți par resemnați în fața confuziei valorilor cu originea în învățământul preuniversitar, încheiat cu un examen de bacalaureat (vai! național) corupt până în cea mai intimă fibră a sa. Cum să acceptăm ideea că la asemenea facultăți nu se mai organizează examen de selecție? Și
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
în brațe și îl trăgea de păr prinsă de o veselie atât de mare încît ai fi zis chiar că e o stricată, dacă spre sfârșitul vizitei n-ar fi apărut pe chipul ei un fel de tristețe gravă și resemnată. Asta e, părea să spună, nu ne mărităm cu cine vrem, puteam eu să fiu nevasta acestui om, dar atunci cine ar mai fi luat-o pe surioara mea mai mare? Tata se simțea bine cu această dragoste a cumnatei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
milioane de ființe umane. Un mesager din Romeo și Julieta, un călugăr, sare în ajutorul unui bolnav. Intră să-i aline suferințele. Imediat după el apar însă niște inși care încep de îndată să bată ușile și ferestrele în cuie. Resemnat, călugărul își pleacă fruntea, înțelegînd: nimerise în casa unui ciumat și nu mai putea ieși, trebuia să moară cu el. Shakespeare nici măcar nu dă aceste detalii, regizorul unui film a imaginat scena bazîndu-se doar pe câteva rânduri în care ni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-a binelea în râs, ținîndu-și mereu mâna la gură. Parcă ar fi spus: ce vesel a fost, nici n-am văzut ce figuri au făcut, poți să-mi spui tu? Vino cu mine, îi spusei, vesel și eu, dar resemnat ca în fața morții. Ce zici de vitraliul ăla?" "Îmi pare rău, nu știu ce m-a apucat", zise cu o frățească sinceritate. "Un meșter bun o să-l repare, îi spusei. Dar nici un meșter, oricât de priceput, n-o sa poate drege ceea ce mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se insinuase în sufletul meu, că sentimentele ei pentru mine se pot retrage brusc după o acumulare absurdă de aversiune, și ura să reapară cu violență? Da, mă gândeam la acest lucru, dar eram pregătit, sau mai bine zis resemnat că va fi inevitabil, asta îmi e soarta, și aveam speranța că această acumulare să dureze cât mai mult, și poate, cu anii, să ducă la izbucniri din ce în ce mai rare. Iar dacă nu, despărțirea. Nu eram nici primul și nici ultimul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]