1,270 matches
-
capete, ocupate să se mănânce între ele. Cu Geoană-Năstase-Mitrea disputându-și șefia și Ion Iliescu confuz și resentimentar, încurcând și mai tare raporturile de putere, PSD a ajuns umbra celui care a fost. Fostul partid de guvernământ scădea lent și resemnat în sondaje, în timp ce procentele pierdute de coaliția la putere se scurgeau pe lângă el, direct la Vadim Tudor și Gigi Becali. Până într-o zi, când a murit mătușa Tamara. Presa a refuzat să creadă în spiritul întreprinzător al acestei bătrâne
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
o preumblare prin Istorie. Cu rostul, deloc tăinuit, de a purcede la o "lectură" a epocii, pensînd exemple, contemplînd zîzania pămîntenilor "putregăind" în veselie, cu pofta îndîrjită de a exista într-o viață vidată de sens (vezi "dialogurile" cu E.C.). Resemnat, va constata: "om fi greșit galaxia...". Dar tot poetul conchide glumeț-implacabil: De dus n-ai unde să te duci, necum să scapi". Raționalismul trufaș se colorează cucernic, într-o seducătoare formulă personalizată, cu, am văzut, răbufniri și nedumeriri aproape argheziene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care-l simți că descinde din Eminescu, este paternitatea lui spirituală, în fond, cea mai profundă, care trece prin teritoriul Bacovia și stă destul de mult. E un bacovian în sensul plin al cuvântului, dar un bacovian tot timpul revoltat, nu resemnat. I-a părăsit pe acești poeți și descopăr acum cu uimire că el este un poet mistic, un poet al morții. Cred că nimeni n-a mai scris în literatura română atâtea poezii despre moarte și cu o obsesie atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și la egoism, la exacerbarea instinctului de conservare, ce a stins în sufletul multora dintre noi și ultima scânteie de demnitate. Ilegalitatea și abuzul de putere au demontat rapid conștiința libertății, ca pe un ceas vechi. Constatam, unii îngroziți sau resemnați, alții cu o satisfacție abia mascată, că omul este înghițit de o uriașă mașinărie socială numită pe scurt P.C.R. („pile, cunoștințe, relații”). Competența, meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și la egoism, la exacerbarea instinctului de conservare, ce a stins în sufletul multora dintre noi și ultima scânteie de demnitate. Ilegalitatea și abuzul de putere au demontat rapid conștiința libertății, ca pe un ceas vechi. Constatam, unii îngroziți sau resemnați, alții cu o satisfacție abia mascată, că omul este înghițit de o uriașă mașinărie socială numită pe scurt P.C.R. („pile, cunoștințe, relații”). Competența, meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sfârșise, Anglada a fluturat o scrisoare și a spus, râzând binevoitor: — Bietul Formento! Hotărât lucru, pirații chilieni știu care-i treaba. Citiți această misivă, prietene Parodi. Nu vor să publice grotesca versiune a lui Paul Valéry. Don Isidro a citit resemnat: „Stimate Domn, Se cuvine să repetăm ceea ce v-am mai explicat ca răspuns la scrisorile domniei voastre din 19, 26 și 30 august a.c. Nu ne e cu putință să plătim cheltuielile de editare: cele pe care le facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Își face cuib În castelele memoriei; pentru a-mi alina singurătatea, am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-mi dau votul de Încredere. Hebdomadarele eternilor juni ireverențioși, care pentru a-i face capul calendar lui Cutărică Îl pocnesc pe Oarecine și spun tot ce le vine la gură cu uimitoare suficiență, sfârșesc prin a plictisi. Mai mult resemnat decât altfel, am cântărit publicația și care nu mi-a fost reacția favorabilă, când am citit: Vremea zâmbetului tău trezește ornicele vremea zâmbetului tău accelerează ornicele ai lansat cântecul ce nu-ți poate fi oprit cântecul ce zguduie personajele imobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adevărat al treilea, bărbatul pe care l-am numit când Bustos Domecq, când Suárez Lynch. [...] uităm că suntem trei, și gândim În totală libertate. Nici unul nu e ușor afectat dacă i se respinge o sugestie; nici unul nu acceptă politicos sau resemnat ce spun ceilalți. Nu: e ca și cum toți trei am fi unul singur, care lucrează pe deplin liber și nu are de ce să se simtă jignit dacă ceilalți dezaprobă ce i s-a năzărit lui, și care nici nu se aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cai m-au liniștit cu totul, am început să cânt fluierând și până acasă am și uitat ce pățisem. Iată însă că șoapta lui reapărea și asta mi se întîmpla adesea și totdeauna numai în mijlocul naturii. Uneori o acceptam resemnat, o cunoșteam prea bine, alteori însă era o surpriză totală, mă pomeneam exclamînd: "Hai, taci, doar calc pe corpul tău, toți călcăm, știu că viața e un dar, e inutil să-mi reamintești". Feeria din jur nu era un vis
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o sută de metri de pânză... I se chirciseră, erau crăpate, urzicate de hrănitoarea iarbă, arse de focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prizonier și de ce trebuia să moară, erau întrebări pe care instinctele sale moarte nu-l mai împingeau să și le pună. Dar de când instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câinele înapoi, înghițindu-și dezamăgirea. Tatăl lui își adusese de lucru pentru acasă. Vreun înger păzitor al adolescenților îl bătu pe Jack pe umăr și îl făcu să se întoarcă în grabă. Expresia de pe chipul fiului său, deopotrivă tristă și resemnată, îl făcu să se ridice imediat de la calculator. Jack știa prea bine că nu era ușor să fii crescut doar de tatăl tău. — Bună, zâmbi larg, ai avut o zi proastă la școală? — Normală. Apoi m-am întâlnit cu Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu se așteaptă performanță, ci doar devotament, statul ajunge să plătească în plus și pentru translator, și pentru familie, să implice reprezentanțe străine în consilieri gastronomice și să o excedeze pe secretara Ambasadei Olandei, care mi-a povestit, uluită și resemnată, toată tărășenia. Homo ethicus și contradicțiile sale Întâi vine haleala, pe urmă morala. Bertolt Brecht În lumea civilizată contemporană, poziția deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte vorbe, reconstruind cu aceeași încăpățânare și bătrâna doamnă dând în continuare din cap, zâmbind, iar el abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o convingă, dintr-odată resemnat, pricepând că nu se poate construi orice din cuvinte, că nu sunt totul cuvintele, că există un loc și un moment în care nici chiar cuvintele nu pot răzbate, cuprinzându-l o liniște și vorbind, de aceea, dintr-odată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine. Pro’abil o să-ncerce s-arate că le am. Pro’abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine: — Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’. Un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adânc. S-a ridicat apoi și a pornit spre chilie, purtându-și mâinile amândouă deodată - când în față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit o dorință... Ajunsă “acasă”, a intrat închizând ușa ca un vis... Resemnat, am intrat în chilioara mea. Într-un târziu, am căzut într-un somn adânc, fără nici o adiere de vis. În zori, când soarele abia își arăta fruntea pe buza cerului, m-am trezit... Am zăbovit multă vreme la izvor. La
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mea” - m-am întrebat eu. Mă frec la ochi pentru a-mi limpezi privirea. Cercetez fiecare colțișor din jurul meu. Zadarnic însă. Nici urmă de prieten. “Așa-mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
doar o fugă să văd ce se mai poate vedea în Armenime. Acolo, în fieful lor. Cum aflu noutăți, te iau pe sus și te duc acolo - îmi răspunde el zâmbitor. În clipa următoare, dispare în galopul calului. Îl urmăresc resemnat. După scurtă vreme, apare în același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
expresia ce predomina pe fețele studenților din anii terminali. La ora cinci a simțit nevoia să-și audă propria voce, așa că s-a retras acasă, să vadă dacă mai sosise vreun nou locatar. După ce a urcat scările șubrede, a cercetat resemnat camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându-se Însă, nefericit, de ce primăvara Își pierduse toată culoarea și toată animația. Cumva, prin trădarea lui Isabelle, noțiunea de succes studențesc Își slăbise strânsoarea asupra imaginației lui și Amory contempla impasibil eventualitatea unui eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de vampir, cred... Și pe fete le poate determina să joace cum le cântă, numai că urăște fetele. ALEC: Personalitatea ne caracterizează pe toți din familie. CECELIA (resemnată): Cred că marfa asta s-a terminat la mine. ALEC: Rosalind se poartă frumos? CECELIA: Nu cine știe ce frumos. O, normal! Uneori fumează, bea punch, se sărută frecvent... Da, da... ca toată lumea. Știi, efectele războiului. (Intră DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Rosalind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND (resemnată): Da. DOAMNA CONNAGE: Și știi că tata nu mai are tot ce avea odinioară. ROSALIND (Strâmbându-se): O, te rog să nu aduci vorba de bani! DOAMNA CONNAGE: Fără ei nu se face nimic. E ultimul an pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]