1,862 matches
-
îi puse deoparte, când găsi un moment bun, întrebarea anxioasă: - Dragă, ești fericită? Vai, ce fericiți trebuie să fiți! Ana privi cu o atenție obsecvioasă toată casa, admirând totul, lăudă tot ce i se servi și ascultă cu o atenție respectuoasă toate instrucțiunile Aglaei. Afectă a fi foarte îngrijorată că nu cunoaște bine preferințele lui Titi și o rugă pe "maman" să-i spună tot ce crede că e necesar să facă pentru menajarea lui. Fu veselă, fără cinism, și izbuti
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intrigat de unele numeproprii, Felix. - Ha, ha, ha, râse Stanică, ce, nu știi? Localul ăsta eproprietatea lui moș Costache, și dumnealui e chiriaș. Coane Iorgule, îți prezint pe nepotul lui moș Costache. Domnul Iorgu întinse mâna și se înclină foarte respectuos și comercial. - Încântat, și vă rog să mai poftiți! După ce Stănică tapă cei două sute de franci, ieșiră câteșitrei din odaia separată, și Felix fu surprins să vadă că sala cea mare, sonoră de valsuri, era plină de lume bine îmbrăcată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în rama celei de-a doua uși, într-un moment de contemplare a ceea ce i se desfășura înainte. De două ori mai înalt, Pinky îi privi peste umăr. Înaintară apoi amândoi, el și umila vizitatoare, oprindu-se la o distanță respectuoasă. În mijlocul salonului, Cocondy, și ea în picioare, c-o lumânare aprinsă în mâini, făcea de gardă lângă trupul soră-sii, golit de viață, nemaiînvîltorat sub nici o respirare și împietrit în cea mai frumoasă figură de balet pe care o realizase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să-l ia nimeni în seamă. - I-o mai predam din când în când... La început, când a sosit la noi, nu-l știa nici pe "Cățeluș cu părul creț". Îl mai las s-o mângâie. Să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
societății socialiste multilateral dezvoltate... - Cine minimalizează?! Nu putem minimaliza. 379 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI borcane de iaurt, Doru Sinistratul își dezobloni, în sfârșit, pleoapele. Uitîndu-se, năucit de lumină, jur-împrejurul așternutului său, nu descoperi decât o mulțime grozav de respectuoasă, felurită, strânsă ca la copcă, tăcută. Cam la fel de tăcută precum somnul primejdios, din care se dezîmplîntase și care îl înnodase la limbă și pe el. Și, într-adevăr, atunci, pe la ora 14,25, cum ședeau și se uitau localnicii, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinse încet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete și sta diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectuos: Bună seară! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. - Să urmăm - zise umbra torcând mai departe firul gândirilor sale, gândiri pe care Dan le auzea ca și când ar fi fost propriile lui cugetări. Apropriindu-ți prin vrajă ființa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor blândețe la el și gâtul ei alb părea că se-ntoarce spre a-și ascunde fața plină de amor. El surâse fără voie la această reamintire. In acest moment se anunță consulul rus, societatea rămase încremenită în acea dispozițiune respectuoasă care o inspiră așteptarea unui personagiu însemnat, ușa se deschise în amândouă lăturile și domnul Consul intră încărcat cu toată splendoarea decorațiunilor sale. Doamna de casă îl primi. El se-ndreptă spre jucători. - Mă rog nu vă jenați, zise franțuzește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
evocate, precise, imperioase. "Mulțimile, scrie Le Bon, nu sînt niciodată impresionate prin logica unui discurs, ci prin imaginile sentimentale pe care le iscă anumite cuvinte și asociații de cuvinte"223. Le pronunțăm meditativi în fața mulțimilor; și pe dată chipurile devin respectuoase, frunțile se înclină. Mulți le consideră forțe ale naturii, puteri naturale"224. E suficient să ne gîndim la anumite sloganuri: "Libertate sau moarte", "Trăiască Franța", la puterea magică pe care primitivii o asociau formulelor sau cuvintelor. Toate au puterea mobilizatoare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de a pune laolaltă toate acele legiuni de partizani. Dar întotdeauna a refuzat să le permită să se transforme în organizații permanente. Imaginea lui obișnuită, cea pe care dorea să o conserve, era aceea a maselor reunite la o distanță respectuoasă în jurul conducătorului unic. Și a fixat-o o dată pentru totdeauna declarînd: " Dacă m-aș duce la Arcul de Triumf, voi fi singur, pentru că locuitorii Parisului vor fi acolo dar vor ști să păstreze tăcerea". Își făcea mereu apariția cu un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
astupe această breșă devenind mitul puternic, orchestrat cu meticulozitate, în care fiecare francez în parte își putea pune credința și speranța. Bărbat singur, afișîndu-și singurătatea, magician al secretului, arătîndu-se ca atare în lumina zilei, a știut să stabilească o distanță respectuoasă mai curînd față de omul de Gaulle, decît față de funcția pe care acesta o ocupa, asigurîndu-și astfel un ascendent și facilitînd manifestările de devoțiune. Artist al limbajului și credincios regulilor dezvăluite de Le Bon, a știut să reînvie cuvinte cu încărcătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ceva ce mi-a captat atenția și mă gândeam”. Fără să fie conștient, prietenul meu Întrerupsese legătura dintre noi. A fi implicat ca ascultător Înseamnă să-i oferiți vorbitorului feedback pentru ca acesta să știe că sunteți interesat. Pasul 5: Fiți Respectuos. Dând dovadă de respect, ascultătorul conferă demnitate vorbitorului. Atunci când nu am reușit să-i ofer toată atenția mea doamnei din exemplul de dinainte, am tratat-o fără să-mi dau seama cu o oarecare lipsă de respect. Ascultarea respectuoasă Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Fiți Respectuos. Dând dovadă de respect, ascultătorul conferă demnitate vorbitorului. Atunci când nu am reușit să-i ofer toată atenția mea doamnei din exemplul de dinainte, am tratat-o fără să-mi dau seama cu o oarecare lipsă de respect. Ascultarea respectuoasă Înseamnă să-i oferiți ascultătorului toată atenția, să nu vă grăbiți să-l Întrerupeți și să nu lăsați mintea să formuleze imediat răspunsuri. Pentru a deveni un ascultător P.O.W.E.R., trebuie să vă luați un angajament adevărat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ai lui! Știi că umblă din nou cu fata aia draguță? Cristina! Da, da așa o cheamă! Bunule Dumnezeu! Cănd te găndești că era doar rațușca urătă și proastă! Cine, Cristina? Nu, Ano! Ștefan! Uite acum ce lebădă grațioasă și respectuoasă! Aceste guri vopsite în roșu erau vecinele în etate ale lui Ștefan.În limbaj rural:țațe iar în limbaj urban:pensionare. Să revenim la Gavriel sau noul Ștefan. Se bucură atăt de intens de existența sa încat prețuia fiecare secundă
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Ție ți se pare normal să te porți așa, dar din punctul lor de vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea rurală. Erau fii de preot, urmaseră toți profesii intelectuale solide, ca printr-un consens, surorile fuseseră măritate după bărbați cu rosturi tot atât de trainice în sfera intelectuală. Plasamentul familiei se continuase colateral la veri și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau al lui N. Grigorescu, "marele zugrav al țăranului romîn". Ioanide era un om fin și blazat și se agasa de dogmatismul acestei rase sănătoase, însă fără subtilitate. Știa prea bine că nimeni nu-l înțelegea aci, recunoștea totuși rezerva respectuoasă a tuturor, voința de a nu lua atitudine ostilă față de un bărbat devotat familiei. Îl apărau din sentiment de grup, fără adeziune, și Ioanide sări ca mușcat de șarpe când auzi pe una ("o dobitoacă") făcând gafa de a regreta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de influențele bizantine, de Renaștere și de barocul italian, interpretate în detalii și pictural și de așa-zisul stil românesc, atât de plăcut unor arhitecți români fără concepție și originalitate." Când lectura articolului fu terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Jean, îl luă în primire Maman, căutîndu-l insistent și mustrător cu privirea pe deasupra ochelarilor, silindu-se totodată a ocoli obstacolul unei mari vaze cu trandafiri, tu ai citit Universul? - De vreme ce l-ai confiscat dumneata, firește că nu, zisePomponescu cu ironie respectuoasă, sărutîndu-i mâna. Ce eveniment capital s-a întîmplat? Era obiceiul lui Pomponescu în general de a persifla discret orice fapt având pretenția de a se ridica asupra banalului. N-admitea decât locuri comune și oameni curenți, asta însă dintr-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu le-a preparat la fel. Interesant era că, spunând aceasta, madam Pomponescu, mai mult decât septuagenară, care păstrase până atunci o ținută verde, se prăbuși vizibil, ca și Valdemar al lui Edgar Poe, luând o mască senilă. Pomponescu, deși respectuos față de ma-mă-sa, avea suficientă obiectivitate ca să observe acest proces. Bătrâna juca teatru, disimulîndu-și adevărata stare. Niciodată nu afirma că se simte bine. Nu dormise destul sau n-avea poftă de mâncare (cu toată dezmințirea dată de fapte la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Smărăndache zise că bucuros, însă a lăsat-o pe Smărăndăchioaia într-un loc, cerea permisiunea de a o preveni. - Să vie și doamna! propusese Pomponescu, care se recreaîn prânzuri de acestea în cerc restrâns, cu oameni fără malignitate, distractivi, dar respectuoși, acceptând o eternă distanță. Smărăndache nu așteptă să i se spună de două ori, alergă să telefoneze, promițând a fi numaidecât la restaurantul convenit. VII Ioanide rămase cu totul surprins când doamna Ioanide îi ceru bani, vestindu-l că nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umanități desăvârșite, și se supăra pe aceia care acceptau lumea așa cum este. Prin urmare, Ioanide râse cu poftă când Erminia emise bune păreri despre Gonzalv, declarîndu-l "om bun". G. Călinescu - Gonzalv Ionescu, om!... - Dar ce este? - Maimuță! Hergot zâmbi cu respectuoasă bună dispoziție la ceea ce socotea o glumă, în sinea lui nu era convins, pentru că el, ca medic infantil, nu făcea distincție între pacienții săi, toți fiind pentru el "copii". Ioanide avu curiozitatea să vadă ce scrie Hergot în carnetul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aș vrea și eu sămă duc la băi. Hagienuș făcea pe surdul insensibil, se jura că n-are (adevărul este că mințea). Copiii reveneau la șarjă, la alte mese, nedepășind niciodată tonul unei glume cam familiare, dar la urma urmelor respectuoasă, având în vedere că Hagienuș, ca tată, se afla oarecum în responsabilitatea lor. După faza aluziilor, urma somația. Băiatul cel mare zicea foarte dulce: - Vasăzică, tată, nu vrei să ne dai nimic. Îmi pare foarte rău că te porți așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amândouă, că au ușă între ele. Înainte puneam un gardirop peste ușă. - De când este chiriaș Vlădulescu la dumneavoastră? - De la Sfîntu Dumitru, anul trecut, mai bine de un an. - Ce fel de om vi s-a părut? - Băiat bun, maică, blând, respectuos. Nu trecea o datăfără să zică "sărut mîinile" sau să salute. - Chiria o plătea regulat? - Regulat, maică, cu o lună înainte. Acum când a plecatmi-a dat pe două luni înainte, ca să n-aștept dacă întîrzie pe unde s-a dus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cât despre Tudorel, probabil și-au zis că arestarea lui ar produce atâta vâlvă în cercurile intelectuale, încît asta ar folosi, mărind amplitudinea amenințărilor Mișcării, alimentând scandalul de care avea nevoie. De aceea Siguranța nu l-a reținut, simulând o respectuoasă indiferență. De observat că Tudorel a avut la interogator amorul propriu de a nu spune nici o minciună. Mișcarea conta prin sugestii străine pe o astfel de întorsătură a evenimentelor, încît procesele politice ar fi fost zădărnicite sau stinse, și în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu eram în sat, mi-au spus ceilalți că s-a prăpădit. - Mari ciudățenii! Vreau să zic, bizareria e baza istoriei. Însuși Homer e îngropat în mai multe cetăți deodată. Și băiatul cum era, Botticelli, turbulent, încăpățînat? - Ba nu! Blajin, respectuos și învăța carte. Când se adunael cu copiii într-un loc, ședeau ca oamenii mari la adunare, nu făceau pozne. - Nu arunca școala cu explozibile în aer? - Da' de unde! Nu se aduna decât cu băieții cuminți dinsat, le citea din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]