10,353 matches
-
-mi țin lacrimile în colțul ochilor, ca Heidi. Ce faci într-o asemenea situație? Cui te plângi ?! Cine te ascultă?! Cum le dovedești că nu ești și tu unul dintre cei care fură mașini prin metode tot mai ingenioase?! Am respirat adânc și am decis să mă lupt cu ei", mărturisește Mihaela Rădulescu. "Made în Europa" Ea explică, în continuare, cum abia când a chemat "șefii, poliția" și a cerut asistență de la Ambasadă și și-a sunat avocatul, cei de la firmă
Mihaela Rădulescu, umilită în Occident, când a cumpărat străchini by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72170_a_73495]
-
inițiați care și-au mărturisit acest "viciu". Chiar și aceste comentarii sumare se reduc, de obicei, la felul în care detectivul reușește să rezolve enigma sau la gradul de credibilitate al intrigii. Obișnuiți ca în cărțile de critică literară să respirăm doar aerul rarefiat al piscurilor, suntem plăcut surprinși să constatăm cum o carte, precum Metafizica detectivului Marlowe, are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
de lemn, suspendat deasupra visceralității orașului mi se pare o cale necesară spre teatru, spre orice vis, spre alte ritmuri, vibrații și energii. Sala Studio a Teatrului de Comedie, intrată în circuit doar de cîțiva ani, este un spațiu care respiră altfel. Aș îndrăzni să spun, ca orice spațiu în care intimitatea devine protagonist. Teatrul de cameră impune o regie bazată, aproape exclusiv, pe arta actorului. Apropierea spectatorului de jocul actorilor, crudă, într-un fel pentru artiști, și extrem de solicitantă, impune
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
Și-a amintit Faleza din Havana, cu mașinile acelea vechi care circulau ca prin minune pe acolo. Vântul deșertului începea să semene cu vântul din Caraibe care izbea valurile uriașe de pietrele Falezei. S-a gândit la ziua nunții ei. Respira anevoie, dar s-a calmat încetul cu încetul, până ce gândurile ei s-au confundat cu glasurile acelor oameni dezgustători care își închipuiau c-au omorât-o. A recunoscut îndată vocea lui Le Monsieur vorbind în franceză cu mercenarii care-l
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
de mult, că aproape le simțea răsuflarea grea pe față. Glasurile le erau acoperite de vocea lui Le Monsieur, afurisindu-i pe toți și amenințându-i că le taie beregata. Aza se temea să n-o trădeze inima. Încerca să respire adânc, dar cât se poate de încet. Uneori firele de praf se lipeau de țesătura melfei care-i acoperea fața. Știa că nu putea îndura multă vreme starea aceea îngrozitoare. Și totuși prefera să moară îngropată decât să cadă pradă
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
gustat, el însuși îl livra în cantități mari în Lady Macbeth, nu de altceva, dar uneori versulețele au puțină patină care amintesc de bătrînul Will și teatrul elisabetan. Scenele de coșmar devin atît de frecvente, încît îndrăgostiții abia mai pot respira între două jeturi de sînge, aceasta pe măsură ce noua Morticia devine o bucătăreasă formidabilă. Scena alegerii bucatelor privind la concetățeni prin geamul tulbure al patiseriei este de un macabru vesel, ubuesc, cei doi apreciind din priviri marfa ce va ajunge în
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți. Ce oare îi poate transforma aici într-un soi de mutanți sumbri? Am respirat ușurat când, în sfârșit, m-am văzut din nou la suprafață, sub cerul lui Dumnezeu. În pofida ultimului episod, am părăsit Barcelona cu imaginea luminoasă a unei metropole deopotrivă orgolioasă și fastuoasă, mândră de grandoarea sa, dar paradoxal lipsită de orice
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Gata, ajunge cu acest exercițiu democratic și profund necesar! În loc să-l îmbunătățim, să-l nuanțăm, îl spulberăm. Pur și simplu. Și nimeni nu dă socoteală pentru această barbarie nerușinată! Incredibil. Sîntem condamnați, din nou, să trăim în hazna cu toții. Să respirăm aerul împuțit ani și ani de delatori, de oameni lași, mici, complexați și frustrați care au știut să facă un singur lucru: să privească pe gaura cheii și să toarne. Să mutileze vieți și suflete pentru totdeauna. Să se amestece
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
situează, reprezintă un caz atipic. Așa a fost de tânăr, așa este și astăzi. Nu-l văd deosebit de cum l-a văzut Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra să-i facă pe loc o ofertă de angajament". Presupun că junele ce "parcă își terminase studiile la Oxford" a impus, încă de pe atunci, prin
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
au ocolit. Normale însă pentru un spirit justițiar, adversar învederat al mistificatorilor și rozătoarelor pitice. La șaptezeci și cinci de ani, așadar, Victor Rebengiuc este ceea ce s-a așteptat că va fi. Este mai mult decât un mare actor. "Insularul" ce a respirat în el a devenit cu trecerea timpului un Lord.
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
în septembrie și urechea mea îi prinde vuietul, de atîtea ori și de încă multe altele mă gîndesc la Victor Rebengiuc. La bucuria neostenită cu care își face meseria. La bucuria neostenită cu care trăiește. La normalitatea pe care o respiră și o degajă fără întrerupere. La onestitate. O noțiune din ce în ce mai vagă, mai perturbată de vremuri și de oamenii care stau sub ele. Am cumpărat un cd cu el citind Tolstoi. "Moartea lui Ivan Ilici". Produs de Humanitas. Ascult. Cînd vreau
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi fost, în acești ani, o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar fi amuțit subit. Iar Brâncuși s-ar fi
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
și scurtcircuitați de boala mortală a invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
jumătate am fost aici. Zăpada nu scîrțîia sub pantofi, nu exista zăpadă, nu scrîșnea sub pași. Alte culori ale apropierii și vîntului; era încă devreme în an, în viața noastră. Rîndunelele erau mari. La început sosite la termen, mici, roze, respirînd în văzduh șopteau povești în jurul patului tău. Pozele lor, cele ale părinților, comicsurile, filmele ți-au modelat inima și sexul. La început sub arborele de cauciuc picurînd lapte, trăind în fragmente într-o limbă, ghemotocit ca un arici: de la ușă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
doilea volum, subintitulat La quete manquée de l'Avalon occidentale, (Paris, L'Harmattan, 2006, aceeași colecție) investighează tema paradisului terestru pe coordonatele emisferei occidentale. Împreună, tomurile - substanțiale și ca număr de pagini, și ca densitate hermeneutică - alcătuiesc un tot ce respiră prin doi plămâni complementari, recomandând în dascălul de la literele clujene pe unul dintre savanții români ajunși la maturitate creatoare, dar și la un început de carieră internațională. Opțiunea pentru investigarea visului paradisiac al omenirii într-o epocă dată nu poate
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra unei poziții modeste, Pericle Martinescu și-a aplicat luciditatea și și-a exersat cu demnitate duhul critic. Mărturia sa de (aproape) ultim supraviețuitor al interbelicului, respiră un aer de naturalețe și bun-simț.
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
înalta autoconsiderație, diaristul dintr-o altă generație se visează o "muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37). Observațiile lui au precizie și finețe disociativă, amestecând comicul cu tragicul, dar separând lucrurile cu miez de cele fără. Această operațiune este de fapt reluată, repetată la nesfârșit, până când lumea din jur, trecută în paginile manuscrisului, își pierde
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
cea de la Vremea și de la alte publicații "neangajate" precum Cuvîntul liber, Reporter, care-și zicea a "dezaxaților" și a cărei "biblie" era La Nouvelle Revue Française, refuzînd orice aderență ideologică, este însă "o generație căreia i s-a interzis să respire în libertate, o generație sufocată. Cei dinaintea noastră (generația lui G. Călinescu, Vianu, Cioculescu etc.) au apărut în alt climat, s-au putut adapta noilor condiții mai ușor. Noi nu putem fi, în nici un fel, nici mulțumiți, nici fericiți. Noi
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări, n-aș mai pleca de-aci...". De la orice distanță vom auzi lingurița învârtindu-se în ceașcă - și vom respira ușurați.
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
care îi celebrează conține toată senzualitatea narcotică - amestec savant dozat de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă. Pieptul mi se umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
mamă, rudă, gospodină, confidentă, colegă, corectoare, scriitoare...), dar învălmășite în fluxul vieții și al ficțiunii. Acest personaj fără majusculă exponențială, eroic prin stoicismul lui diurn, este figura tipologică preferată a Adrianei Bittel. Conturul său e mai fin în prozele ce respiră aerul interbelic (sau al unor epoci mai vechi, rămase pe pânză) și mai apăsat în cele având ca materie problematică supraviețuirile în anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă feminină, în
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în spermă și în cortex -, descoperă
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise. Fuga rămâne singura salvare, după ce, imprudent, eroul deschisese câte o ușă. O fugă cu obstacole, salvatoare însă: "în fine, mă aflam afară, am respirat cu sete, lumina soarelui îmi lua vederea, aveam de ales între grădina Ferekide și bulevardul Woodrow Wilson"... Persecutați de întâmplări ce le amenință integritatea eului, eroii din Plecarea generalului comit acte asociale, trecând, bunăoară, strada exclusiv pe roșu, semnal de
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Marina Constantinescu Există locuri cu energie bună. Ca și oameni cu energie bună. Există spații generoase care oferă posibilitatea ca spiritul creator să respire, să se simtă în largul său, să strîngă în jurul său prospețime, dorința de a face ceva, neliniștea ce animă creația. În ultimii ani, tot mai des mi se pune întrebarea: "Cîte teatre particulare sînt în România?". Întrebarea vine din partea amicilor
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]