1,532 matches
-
și toate femeile și-au tăiat o șuviță de păr și au ars-o. Rachti a rostit rugăciunile către zei și a cântat cântecul morților ce vorbește despre trei femei numite Norme, care trăiesc între rădăcinile arborelui lumii și care retezaseră firul de aur în care se ținea viața lui Faroald. Îmi amintesc doar un vers, pe care l-a repetat de mai multe ori: „Normele au decretat: este un fir care nu se reînnoadă“. L-au spălat și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât. Ți-am spus și-ți repet, nu vreau decât ca băiatul să plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău. Am căutat să câștig timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și se transformă într-un trunchi lucios de salcie. Eroul este prins între două lumi, cu un picior vegetal și altul uman. Ar putea să-și accepte condiția de plantă, dar el mai are, încă, un picior uman. Așa că își retează cu fierăstrăul piciorul plin de lăstari verzi. Știe că ar putea să moară, dar nu vrea să renunțe la condiția sa de om. Eliberat, o ia mai departe, lăsând în urmă ciotul de salcie care se usucă și moare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căci există armonie în natură, precum sufletul poetului se leagănă după vântul molcom care apleacă umilul fir de iarbă, în timp ce toți ceilalți ar vrea să-l izbească până ce stă cu capul plecat; precum omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou durere în bazinul de neant din rațiunea sufletului; precum și cel mai iubit poet a rupt vreodată o creangă și a strivit o buburuză; iar firul de iarbă i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o, la un moment dat, acumulatorul s-a descărcat. A fost nevoită să renunțe. S-a prezentat cea cu capul flexibil. Atât de multă acrobație a făcut, s-a arcuit, și-a dat capul pe spate, încât acesta s-a retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge. Fără mine, acolo rămîneai. - L-ai sunat pe Noël Legoff, așa e? I-o reteză aruncîndu-i pe pat o pungă de plastic. - Aveai dreptate. HÎrtiile găsite În biroul lui Loïc provin de la un articol de presă, preciză ea. Laboratorul a făcut o cercetare pornind de la caracterele tipografice folosite: corespund cu cele pe care le folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i facem o Înmormîntare demnă de o descendentă a familiei de Kersaint. PM Începu să se bîlbîie. - B... bine... tată, dar ai luat-o razna complet! Bate cîmpii, e bolnav! - Taci din gură și măcar o dată gîndește! i-o reteză Arthus cu brutalitate. În mod oficial, mă voi preface că abia acum am descoperit că este fiica mea... - Nu pricep! - Asta nu mă miră. Armelle se văzu nevoită să-l potolească pe PM pentru ca socrul ei să-și poată continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîinii tot ce se găsea pe birou. TÎnăra femeie mergea În lung și-n lat prin cameră cînd sosi Christian. Ea se Întoarse cu fața spre el. Citi În privirea ei ceea ce se pregătea să-i spună și i-o reteză scurt, luîndu-și un aer dezolat. - Știu ce gîndești și ai dreptate. Era tare stupid să vreau să-ți forțez mîna. - Ascultă, Christian... - Lasă-mă să vorbesc, de acord? Trase adînc aer În piept. - Nu vreau să te simți legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mesajul trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în care a fost cunoscută exclusiv ca fată în casă, spune Dominic la microfon cu un glas profund de comentator TV. Întrebarea este... are vreun regret ? Mă privește interogativ. — Parcă trebuia să fie un film gen camera ascunsă, i-o retez scurt cu o privire supărată. Poftim ! Guy îmi trântește un vraf gros de contracte în poală. Uite afacerea Samatron. Uită-te puțin peste ea. Mă uit la mormanul de hârtii înalt de peste zece centimetri. Altădată, simpla vedere a unui contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acolo, cu Siloa. Pfuuh. Ce-ar fi fost să-l ucid pe Moru? Și pe omul cu care era Siloa, ba chiar și pe Siloa? - Prostule! De-ai ști cât de mult ai de ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-am văzut Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate, dar om de rând! Tu crezi că cei ce ți-au luat urma nu știu, și ei, legămintele pe care le-a lăsat Tatăl? M-am clătinat. - Moru mi-a spus că... am Început eu, dar Vinas mi-o reteză: - Tu crezi că Moru a ținut cont vreodată de ce i-a spus Psara? Tu Însuți, tu ții cont Întru totul de ce ți-a spus Moru? - Ce vrei să spui? - Că sunt femeie și că nu știu, Încă, cine are mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a tot spălat rana. - Hei, i-o reteză Runa. Hai s-o luăm din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi avut-o pe Siloa mereu sub ochi. Orice ar fi avut Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare cale de câteva zile spre Miazănoapte și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se bat și acum Între ei, pentru că ai trecut tu prin satul lor. Dar cu cei care au auzit de tine și așteaptă vestea de la tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]