1,603 matches
-
deceniu e sănătos să ți amputezi întru autoprotecție câte-o plăcere mortală (fumatul, dulciurile, cafeaua, alcoolul și ce s-o mai găsi să te anihileze), normal ar fi ca gazetarul impenitent care ai fost până la 60 de ani să-și reteze periodicitatea, în favoarea eseisticii de plă cere, cu apariții aleatorii și subiecte aiurea, când, cât, cum și unde-o da Dumnezeu. Vezi bine că trag nădejde ca până la mormânt să mi se tot întâmple săptămânal câte ceva demn de adnotat, numai că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pocită care îi dădea o înfățișare fioroasă, ci prin răutatea inteligentă și fără de pereche de care dăduse dovadă în numeroase lupte". în vîltoarea unei asemenea înfruntări trezise Balena Albă ura clocotitoare și setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai farmec și ademenire. Nu e de mirare că unii vînători, momiți de seninătatea care o
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
ai respectau, ba chiar ("imitația la Români" - uneori sí benefică), unii, din ămprejurimi, au șterpelit sí ei câte un brăduț, de la munte, care s-a prins (fără să-i egaleze, ansa, pe "ănaintasi", ba chiar, din păcate, li s-au retezat, după o modă locală, până spre vârf, crengile, rămânând ca niște scobitori, cu pete ulceroase pe trunchiurile măcelărite). Și - să ajungem la ziua de azi a baladei (dar sunt baladele timpurilor noastre, ale "tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
mișcări, sunete, mirosuri și culori. Care-mi redefinesc viața cea adevărată. Anna Karenina l-a îmbătat pe Tolstoi În pădurile de la Sibiel, pe culmile dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
ciocnite în compartimentul de clasa întîi al unui tren de pe la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea. Tolstoi, cadetul Andrei Tolstoi, are o voce minunată. Și îi dă drumul în urechile senzualei americance... ,Fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat..." Un tren șuieră prin Siberia. Sau prin orice pădure. Din orice secol. Și strigă iubirea. Nu întotdeauna, însă, Anna Karenina îl îmbată pe Tolstoi. Secvențe din Bărbierul din Siberia. Nikita Mihalkov. Iosif Sava Într-o noapte, cu ochii ațintiți în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
dintre cele mai comune, iar forma, deocamdată, fără străluciri deosebite. O pornire adolescentină îi ritmează patetic clipele de inspirație: "Sărutul tău mi-a topit aripile de ceară/ Atingerea ta mi-a oprit orice cuvânt pe buze/ Privirea ta mi-a retezat orice îndemn./ Cu vorbele tale de gheață mi-ai despicat inima în patru bucăți/și apoi a pornit spre nord// în urma piciorului tău drept se deschideau prăpăstii/ în urma piciorului tău stâng se târau gândurile mele/ Ca niște trupuri încă vii
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
gheață mi-ai despicat inima în patru bucăți/și apoi a pornit spre nord// în urma piciorului tău drept se deschideau prăpăstii/ în urma piciorului tău stâng se târau gândurile mele/ Ca niște trupuri încă vii ale soldaților/ După ce le-au fost retezate capetele în luptă// Și tu ținteai mereu înainte/ Sub pașii tăi grăbiți striveai una după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
în cînd vine la ea călare pe un cal mic cu doi desagi atîrnînd de-o parte și de alta; un cal păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
de veci erau de ajuns? Ei nu pomeneau nimic de grupul statuar, deoarece le spusese cineva că era foarte valoros și-l puteau vinde cu preț bun, dacă nu la stat, cel puțin la un particular bogat. Capul putea fi retezat și înlocuit cu un altul după asemănarea persoanei căreia cumpărătorul i-ar fi consacrat monumentul. Cum construcția criptei presupunea posedarea de fonduri, copiii cerură să le dea la fiecare o sumă de bani și, fiindcă Hagienuș nu le satisfăcu cererea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de dans. Deodată apoi se lăsa jos pe covor lângă fotoliul unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o mare coamă de frișcă. Max vîrî degetul în ea, reteză o bună porțiune și o duse la gură, lingîndu-și apoi tacticos degetul. "E bună, tanti", fu toată scuza sa, admonestat cu un îngăduitor "Ești teribil de rău-crescut, Max! Labele jos!" În treacăt fie zis, în cercul Hangerliu expresia "Labele jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avocat public. Chiar și cei care n-aveau ce cere inventau ceva pentru a-și produce o emoție și o speranță, într-atît parcă Gaittany invita la o încercare. Filozofia lui Gaittany era a nu spune niciodată "nu" și a nu reteza nici o nădejde. Lui Suflețel i se înfipse în suflet idealul de a poseda un permis de cale ferată și exprimă acest deziderat biroului universal care era Gaittany. - Perfect, admise acesta, dar pe ce temei îl cerem? Se dănumai la ziariști
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și tăcerea erau atît de profunde, că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să vadă o construcție industrială masivă, un turn deasupra unui puț de mină părăsită, de exemplu. Obiectul, însă, îl intriga. Era din lemn, prins în fier, ca un butoi retezat la un capăt. — E un car, zise Rima. — Dar înăuntru e loc pentru douăzeci sau treizeci de oameni! Ce fel de animale l-ar fi putut trage? Capul cuiului ăluia e mai mare decît capul meu. Poate c-ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de nuditate. Lanark își căută cu privirea hainele, dar nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la oameni talentați cestiuni de temperament. Precum fiece instrument are tonul său specific tot astfel fiece om are predispoziția sa firească, pasională, de-a aprecia și zugrăvi lucrurile; ar fi o goală pedanterie, demnă de bucherii foilor roșii, de-a reteza un stil viu, o apreciație energică, numai pentru că nu împărtășim toate ideile sau punctul de vedere din care autorul scrie. Admitem ideea determinismului întru cât privește caracterul individual precum și acel al unui partid. Unui om i se pot arăta exemplele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și lăcustele nu se-ncumetau printre tulpinele pale. Curând, măciuliile s-au făcut mari cât niște țeste de sugari, și semințele din ele au început să sune la scuturat. Muierile au intrat cu secerele în lanul până la țâțe și au retezat o zi-ntreagă la măciulii, prăpădindu-se de râs, căci le asemuiau cu mura mădularului bărbaților lor. Le-au cărat în coșuri pe prispa caselor și acolo, râzând încă, le-au stors în amurg de vlaga lapților groși și au
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putură, de jur-împrejur, să pipăie blana de catifea de pe pântecul inelat și să adune-n palmă solzișorii ca de caras de pe aripi. Și când, deodată, un tremur însufleți cornițele cu măciulii ale fluturului și picioarele subțiri începură să zvâcnească, țăranii retezară cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare. Carnea era sticloasă și tremurătoare ca piftia, dar ceva mai închegată, și mirosea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când, deodată, un tremur însufleți cornițele cu măciulii ale fluturului și picioarele subțiri începură să zvâcnească, țăranii retezară cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare. Carnea era sticloasă și tremurătoare ca piftia, dar ceva mai închegată, și mirosea dulceag. Nici un os nu o străbătea, dar pielițe și ațe sidefii o țineau la un loc ca într-un năvod lucitor. O puseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de măduvioare încă și mai bune. În cap, pe care-l mursecară de pomană, nu găsiră decât un pumn de crier mirosind respingător a mucegai. Cu stomacurile astfel puse la cale și veseli din cale-afară, se-apucară, cu cosoarele, să reteze bucăți din pânzele ca de corabie ale aripelor văpsite în mii de culori, chemîndu-și muierile și înconjurîndu-le șoldurile cu cergile zdrențuite. "Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strop de aur inferior), apoi ceafa, încercînd din răsputeri să nu privesc litografia bizară tot mai mult dezvăluită. Cei doi mușchi ai cefei au mai păstrat până la sfârșit între ei câțiva zulufi, pe care mi-a fost imposibil să-i retez cu mașina. Am înaintat spre urechea dreaptă, și totul a fost gata când spirala gingașă a perciunelui a căzut și ea, ca un sul rarefiat, pe podea. Țeasta rămăsese cenușie ca și când o dată cu părul aș fi înlăturat și carcasa care proteja
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai lui nea Titi. Cârnați cabanoși, tobă cu șorici și gelatină, salamuri uscate și ghiu-demuri în formă de potcoavă zăceau peste tot, năpădite de muște, ca organele unui mare animal arcimboldesc. O mână delicată, ca pictată de un renascentist, odihnea, retezată din încheietură, pe o bucată de slănină legată cu sfoară. Din retezătură, ca niște filamente de meduză, ieșeau capete de vine și nervi. Pe deget, un inel lucea o piatră albă. Mariei i se opri inima. Alergă înspre mână, agățîndu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l mai recunoscu în haina de piele neagră și șapca de stofă bună pe care le purta cu destulă naturalețe. Era nea Zambilă din cătunul Iliasca, al cărui tată, jumate țigan, jumate sârb, dăduse odată foc satului și apoi își retezase beregata cu o seceră. Băură un păhăruț împreună, o secărică din cea care se făcea tot mai rară, înlocuită mai peste tot de țuica "Doi ochi albaștri", și nea Zambilă - care acum era tovarășul Ciocan de la raion, îi oferi o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poate, că nu-i destul de bine îmbrăcată ca să iasă în centru, oamenii îi păreau ostili și străini, și mai era ceva, o rezistență interioară, ceva care-i interzicea să se confunde cu imaginea ei din tinerețe, de parcă viața îi fusese retezată într-un anumit moment și remodelată din temelie... De parcă o enigmă sinistră (sau extatică) s-ar fi rotunjit în pântecul minții ei ca o perlă, adăugind straturi peste straturi de inhibiție sidefie în jurul unui gând dureros. Acum însă, pe când își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fluviului ar fi căpătat, toate, pe sub rochiile de pânză ordinară, vulve păroase, vii, de carne și pielițe, anus și buric. Inelul unei matroane onorabile, ce-și făcea vânt cu evantaiul pe balconul casei sale, se strânsese brusc, ca un sfincter, retezând cu totul degetul și se rostogolise apoi într-un ghiveci cu begonii. În zorii zilei de 4 februarie 1932 sute de oameni ar fi văzut vechea fabrică de ciment din est, dărâmată de trei decenii, tronând deasupra orașului, pe fundațiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vârfurile cu giruete dintr-o masă de neuroni, săli cadrilate, cu dale pe care fojgăiau animale transparente și umede, vârtejuri de informație colorată, gheme de șerpi împletindu-se pe mosoare de jad. Traversam mocirla axonilor cu nave ușoare de iridiu, retezam dendrite și tentacule cu macheta, înfruntam coșmaruri ca niște uragane năpraznice, îndrăzneam să privesc în ochii unor dumnezeiești emisari, până ce, în sfârșit, deslușeam în cețurile albastre limanul mult așteptat, cohleea urechii opuse ridicîndu-se din stânca temporală ca roata mare a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]