6,509 matches
-
Este o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.” Așadar, ar fi putut, în stilul său inconfundabil, să afirme despre sine: Până și un prost vede că sunt inconfundabil... Cum singur spune, Petre Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de vorbe memorabile. Înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
un simplu om ce arde Pe un rug aprins de stele Și se miră, și se-ntreabă: - Cum de a ajuns la ele? Sunt un simplu om ce-și duce Inima în câmp de flori Să se-mbrace în lumina Revărsată de cu zori, Curcubeul să-l cuprindă După ploile trecute Și din lacrima de taină Să ia zilele durute... Depărtarea să o treacă Doar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacre Să dea sfânt tribut menirii! Sunt un om ce-
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit Referință Bibliografică: VIS / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231
VIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385039_a_386368]
-
fi posibilă. Acum oamenii de știință recunosc faptul că fără să fi fost creați, programați, ar fi greu de explicat apariția vieții pe Pământ. Lumina scaldă întreg universul, prin urmare și interioarele noastre: Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre celulele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții, unde Cer supunere înțelesurilor care în clipa de grație Se rostogolesc peste toate văzutele și nevăzutele Ca aici și
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
Acasa > Poezie > Delectare > APUSUL IUBIRII NOASTRE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ani apuși în spatele surâsului tău clipe de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
adăpostim în sfânta ei chemare, Iar sufletul se-mbracă în lumină. Când cerul se-odihnește lângă mare Și geana nopții tremură senină, Doar liniștea din valuri ne alină- Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnă Și soare revărsat în primăveri, La veșnicie astăzi ne condamnă, Dar timpul se ascunde-n adieri. Fără iubire nu am ști ce-nseamnă Să dezvelim magia unei seri. Referință Bibliografică: Iubirea mea nu poartă vină / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIREA MEA NU POARTĂ VINĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385171_a_386500]
-
Rotunde orele noastre se scurg neîncetat, secundă feliază minutul asta, ca pe un tort, minutarul se învârte fix de 60 de ori, nu e mort, se duce ziua spre noapte ca Dunărea spre port, viață ne inundă ca și ploaia revărsată peste-un cort. Grăbiți în copilărie, vrem timpul iute ca să treacă, adolescenți nu prețuim ce avem, sărim la altă treaptă adulți fiind am încetini ritmul,dar viață nu ne iartă, bătrâni am da orice să-ntoarcem iar a vremii roată
POEZIA I de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385193_a_386522]
-
Acasa > Poeme > Emotie > COLIND Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din cupola de lumină Se revarsă bucurie! Aripi dalbe, imn de slavă, Mir de nard, Steluțe,-o mie! Și-a deschis portița, Cerul; E lumină peste câmpuri! Păstorașii, cu iuțeală Se îndreaptă către staul. Vor să-l vadă pe MESIA! Cel promis Prin prorocie! Să se
COLIND de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385210_a_386539]
-
o albă barcă, fără catargse leagănă agonic în largîn briza unei clipezise, odată, viață... XIII. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre șoaptegânduri interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
acestea există, așa le-am văzut când eram mică, le văd întocmai și acum, le-am iubit și le iubesc pentru că mi-au făcut copilăria frumoasă și bogată și mi-au umplut sufletul, astfel încât din preaplinul lui să-mi pot revărsa amintirea. Trecerea vremii, rosturile vieții și fărăderosturile ei au făcut să uit uneori multe, poate de existența mea, dar niciodată n-am uitat de credință, de cinste, de caracter, de demnitate, de carte, de pământ, de oameni și omenie, de
DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384329_a_385658]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUNT FERICIT CA RÂUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului 5 Octombrie 2016 Sunt fericit ca râul, când se revarsă-n mare, Din trecerea prin lume nimic nu mă mai doare! De curg de-atâta vreme năvalnic dinspre Munți Au încercat zadarnic să-i pună frâu sub punți... În valurile mele și tu de-atâtea ori Ți-ai limpezit privirea
SUNT FERICIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384352_a_385681]
-
acum ți-aud oftatul aprins de-atâta dor Când trupul tău prin unde se strecura ușor, Sunt fericit ca râul și nu pot să-mi ascund Întreaga bucurie pe care-o port pe prund; Sunt fericit ca râul, când se revarsă-n mare, În urma lui de-acasă, se-aud curgând izvoare; Nimic din viața asta nu-i mai folositor Decât să lași în urmă un drum și un izvor... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Sunt fericit ca râul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
SUNT FERICIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384352_a_385681]
-
pe marginile diamante și perle strălucitoare, fruntea de fildeș era înconjurată de o diademă de aur bătută cu diamante și mărgăritare, ce dădeau o aură supranaturală și o maiestate de zeiță stăpânei acelor ochi ca două fulgere verzi, cu părul revărsându-i-se peste umeri în cascade de aur fluid. Șuvițele de culoarea luminii evidențiau puritatea frunții, făcând să pălească de invidie strălucirea razelor soarelui. În primul moment prințul Tolui o crezu un spirit al muntelui. Era fermecat de făptura aceea
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima ca un foc mistuitor nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de pasiune, revărsându-se cu forța unui torent clocotitor, cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare, asemeni zborului Săgeții de Argint căruia nimic nu i se putea împotrivi. Spiritul muntelui prinse glas dulce de femeie și îi alintă simțurile cu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
-nseamnă să iubești, nu e prea mult, E când în firea celuilalt te oglindești și plin de bunătate te zărești. Când arde a privire ce săgeată Să fugi de ea, e patimă deșartă, Un ochi înduioșat și inimos Căldură își revarsă generos. Sunt mulți care consideră iubire Doar cea dintre-o mireasă și un mire. Iubirea e liant universal Nu se exprimă doar prin nunți și bal. Ea poate fi eterică, suavă, Înconjurată de eternă slavă, Principiul ei întotdeuna cere: ,,Primum
PRIMUM NON NOCERE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384418_a_385747]
-
-o sub un tei, Ca vara-n părul nostru să se joace. De-ai ști că-n mine-i toamnă și-i târziu Și lacrima-i deja la pândă-n ploaie, Te-ai agăța de cerul străveziu Lumina s-o reverși în noi, șiroaie. Eu nu mai știu să mă întorc din drum, Și nici nu aș putea într-o aripă; Rămân în lumea mea și doar postum Aș vrea să știu că doru-ți se-nfiripă... versuri, Vio Petre Referință Bibliografică
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
meu e plânsul ce se neagă... Poemele îmi curg ca pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s șterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spășite, Prelinse din icoane scorojite... Totul se mișcă Totul se mișcă, oscilează mereu, E un pendul în balanță, ateu, Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun, Ochiul meu drept e mai
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
se născu un răspuns Socratic: “Eu sunt un nimic”. Pentru moment m-am blocat deoarece eram obișnuit cu răspunsuri pertinente de genul: “Eu nu am greșit cu nimic, eu sunt mai bun decât toți ceilalți”. De aceea, Maica Domnului își revarsă chipul luminos către lume prin asumarea liberă a ascultării și a smereniei - două aspecte ale vieții duhovnicești pe care, de obicei, noi credincioșii le ținem ascunse, în nelucrare. Fecioara Maria se dăruiește deplin Cuvântului, nu numai prin cuvânt, ci prin
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
congelator, precum și hrănirea felinelor din fața ferestrei, am făcut un duș reconfortant și m-am instalat comod în pat, să citesc câteva rânduri până mă va prinde somnul, întrerupt așa de dimineață, pentru pescuit. Ascultam în surdină și muzica ce se revărsa din difuzor, chinuindu-mă să înțeleg ce vrea să spună Dostoievski în Demonii. Deodată, am auzit soneria telefonului din living. Cine putea să mă caute la acea oră? Uitasem, pe moment, de întâlnirea matinală de la malul marii. Era Miruna, care
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Revii și iarăși pleci Zadarnică-ncercare Sfioasă renunțare La clipe mult prea reci. Te zbați și iar te-nalți Avidă, în mișcare Pură destrăbălare În valuri tu tresalți Reverși, apoi te strângi Tot dorul se destramă Trăind aceeași dramă Tu râzi și iarăși plângi Suspini și iar zâmbești Nespusă alintare Lupte senzoriale Ademenire de povești Lovești, apoi regreți Sărată refulare Cumplită remușcare Visezi și -apoi te cerți Iubești și
FREAMĂT DE MARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382337_a_383666]
-
DESTIN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă ucizi ? Sau îmi dai viață ? Îți) simt iubirea cum se împlântă în mine și mă despică. O jumătate sângerează trecutul iar cealaltă, revarsă zâmbete și lumină când mă săruți, sau pâlpâie palid când nu ești. Alină-mă cu dragostea ta ! Sau ucide-mă ! *** Pictura: Illusion by Annette Schmucker Referință Bibliografică: Destin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI
DESTIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382357_a_383686]
-
însoțească? Nu știa dacă trebuie să se bucure sau să plângă. Iar Mărțișor... Nu-i venea să creadă. Chiar este posibil să-și realizeze visul? Privea prostit când la Soare-Împărat, când la căpitan, când la iubita sa. Dar bucuria se revărsa valuri, valuri în sufletul lui Mărțișor, inundă și pe prințesă și pe Norocel, care nu-și stăpâniră emoțiile și lacrimile de bucurie. Se îmbrățișară și se sărutară, chiuind de bucurie. În sfârșit, izbândise! Totuși, limbile de foc săgetau tot mai
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii cenușii orașul Încremenite
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA - SUB CERUL DACIEI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub cerul de azur al Daciei sfinte, eterne Norul pufos povara-i generos o cerne E-atâta revărsat de alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
în poezia „Crez“. Crezul omului din popor este liniștea, bogăția familiei sale, respectul față de mama care i-a dat viață. Atunci este mulțumit și fericit țăranul român, când familia sa este numeroasă și se bucură de toate darurile lui Dumnezeu revărsate pe pământ. Alături de dragostea sfântă ce o poartă familiei se află și dragostea față de țara sa, de neamul său românesc „Dor dă sat șî dor dă Țară, / Dor dă vânt dă primăvară,“ („Dor“, Ionel Iacob-Bencei). Nu poți să vorbești de
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]