2,703 matches
-
1995; „Altceva de cunoscut”, 1998; „Departe de ocean”, 2000; „Fugă în scris”, 2001). Pe de altă parte, ceea ce Dan Cristea interpretează drept parafrazări după Lucrețius, Ovidiu și Caesar, noi înțelegem drept visări alături de spiritele creatoare și refaceri în sine ale reveriilor acestora. În esență, întâlnim aici o similitudine cu ceea ce făcea Heidegger cu Parmenide și Heraclit. Heidegger îi traducea pe cei doi, aducându-i interpretativ către propria filosofie: textele celor doi erau mai mult temă de filosofare decât țintă de traducere
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
întâlnim aici o similitudine cu ceea ce făcea Heidegger cu Parmenide și Heraclit. Heidegger îi traducea pe cei doi, aducându-i interpretativ către propria filosofie: textele celor doi erau mai mult temă de filosofare decât țintă de traducere. La Dan Ionescu, reveria poetică a spiritului creator menționează și utilizează texte din Lucretius, Ovidiu și Caesar ca sursă de visare și, poate, în al doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
decât țintă de traducere. La Dan Ionescu, reveria poetică a spiritului creator menționează și utilizează texte din Lucretius, Ovidiu și Caesar ca sursă de visare și, poate, în al doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
ca sursă de visare și, poate, în al doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil, 1970, p. 215, că limba are „dispoziții mitice”, iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
de a aduce la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul mitic, mitologic al limbii: pe acest palier, forța visului nu este îndeajuns pentru a anestezia, amortiza, neutraliza inducțiile mitico-mitologice ale limbii. Cu alte cuvinte, pe acest palier limba domină reveria, declanșând în reverie impulsuri lingvistice. Când visul i se adresează, limba nu este îndeajuns de maleabilă. Dorind să exprime propria reverie, spiritul poetic este bruiat în formulare de fondul său lingvistico-cultural. Presiunea culturii este mai puternică decât visul, dar ea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul mitic, mitologic al limbii: pe acest palier, forța visului nu este îndeajuns pentru a anestezia, amortiza, neutraliza inducțiile mitico-mitologice ale limbii. Cu alte cuvinte, pe acest palier limba domină reveria, declanșând în reverie impulsuri lingvistice. Când visul i se adresează, limba nu este îndeajuns de maleabilă. Dorind să exprime propria reverie, spiritul poetic este bruiat în formulare de fondul său lingvistico-cultural. Presiunea culturii este mai puternică decât visul, dar ea, paradoxal, este întoarsă
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
este îndeajuns pentru a anestezia, amortiza, neutraliza inducțiile mitico-mitologice ale limbii. Cu alte cuvinte, pe acest palier limba domină reveria, declanșând în reverie impulsuri lingvistice. Când visul i se adresează, limba nu este îndeajuns de maleabilă. Dorind să exprime propria reverie, spiritul poetic este bruiat în formulare de fondul său lingvistico-cultural. Presiunea culturii este mai puternică decât visul, dar ea, paradoxal, este întoarsă ca o formă de stimulare a forței visului. Ceea ce se opune visului face visul și mai puternic. Emergențele
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
relația reverie-limbaj un fel de „a te lua gura pe dinainte”: apariția în lirică mai mult a limbii decât a discursului. Precum a zâmbi înseamnă „a râde în gândul lui”, tot astfel revelarea culturalului mitico-mitologic arhetipal înseamnă sforțarea neputincioasă a reveriei de a se impune gândului cultural. Conclusiv, „Vis visus” este un volum remarcabil prin originalitatea poeticii implicite de resuscitare a visului, prin sensibilitatea experienței spirituale oferite și prin calitatea limbajului poetic ce o aduce pe aceasta la discurs. (Revista „Ramuri
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
9 pe scara Richter e redus cu totul la 2 D. E un superficiu, adică suprafață plus artificiu. Totodată, e un musical, dar nu pentru că în el se cântă și se dansează. Toate momentele vocal-coregrafice sunt diegetice, un vis, o reverie, un spectacol, se întâmplă în povestire, personajele nu se apucă să-și cânte replici și situații, ca în clasicele genului. Sentimentele puse pe ecran de Nae Caranfil sunt musicale. Adică lacrima, râsul, căderea pe gânduri, disperarea, dragostea, moartea, supărarea și
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > REVERIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Crește prețul la legume, praz Ce să faci cu-atâta penurie Între agonie și extaz, La ora mesei, în bucătărie? ---------- Adâncă pace, dulce miez De
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340808_a_342137]
-
noaptea zbiară Oamenii care dau iama Să ajungă doar în vârf Poartă-n ei miros de stârv Și de care nu-și dau seama Lumea cea mai inexactă Dintre câte opțiuni Cumpărăm cu acțiuni, Este cea mai putrefactă! Referință Bibliografică: Reverie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340808_a_342137]
-
schimbă perspectiva poetică. Versul pendulează între un plan al prezentului și unul al trecutului, între “secunda aceasta,/ Și secunda aceea”. Atmosfera erotică este tipic romantică, de basm, de ritualitate a momentelor si a gesturilor dintre cei doi iubiți. Sentimentul de reverie rezultă și din cele două secvențe temporale, trecutul și prezentul, ce se întâlnesc într-o simetrie perfectă. “Mă voi întoarce din drum cândva”, afirmă poeta, amplificând astfel atmosfera de melancolie în care se înscrie întreaga poezie. “Trebuie să fie și
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
august 2012 Toate Articolele Autorului tu ești pământul meu din brodină în care-am semănat iubirea mea și ai crescut ca floarea din grădină și te-am păstrat ca pe o peruzea. ești cartea mea de dragoste pe veci, de reverie, umbră și aromă, mă îngrozește gândul dacă pleci și -n urma ta rămâne o fantomă. pe cât e glasul tău atât de dulce, poemul dragostei tot mai frumos, eu las urechea mea ca să se culce pe sternul tău cel cald și
TU EŞTI PĂMÂNTUL... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340857_a_342186]
-
bile aleatorii de biliard. Și forțele și formele intangibile, sunt tot câmpuri de energie, suflare divină, tot atât de reale ca și o piatră, energie reificata, in stare solida, de care ne poticnim când mergem hipnotizați pe drum, pierduți în iluzii și reverii, încântați de cine știe ce vise lucide, când suntem asaltați pe neașteptate de impulsuri psihice care izbucnesc precum țițeiul din plaiurile petroliere ale inconștientului omenesc. („Dansul quantelor”) • Realitatea, cel puțin pe lungimile scurte de undă ale percepției, cunoașterii și înțelegerii omenești este
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului COCOȘUL A ruginit cocoșul de pe casă. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o fi acuma milă, oare, De-acest cocoș de tablă ruginită - Și jupuit
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341237_a_342566]
-
fluture albastru Și răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic- ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
azi țîșnesc sudalme ? Fardează-te, avem atîta viață În timp ce eu fumez și-mi beau cafeaua Că nu mai știm ce să îi dăm în schimb E hîdă uneori ca o paiață Deși are aspectul unui nimb Avem și nopți de reverii duioase În timp ce eu fumez și-mi beau cafeaua Un fel de plante care doar zîmbesc Cu unduiri ermetice de oase Ce rîd cu rîsul lor duios prostesc Dar mai întîi avem povești destule Cît să trăim în altă realitate În
IN TIMP CE EU FUMEZ SI-MI BEAU CAFEAUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341322_a_342651]
-
binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul și-l descîntă mângâindu-l o evadare triumfală a vieții ca un puls al naturii spre reverie tot mai vale e pe vale și pădurile foșnesc a cai murgi și a haiduci a cerbi și căprioare care zburdă prin omătul ierbii spre tainicile lor izvoare acest fast al primăverii cere pulberi de aripi pe brocarduri fecioare cu
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Ramona, el reprezentând trofeul. Acum putea s-o îndepărteze interzicându-i orice vizită la domiciliul său, pe motiv că nu se mai pot vedea, fără a avea obligația de a-i da și vreo justificare. Telefonul îl trezi din această reverie. Observă că era tot Adriana. - Da Adriana, te ascult. Acum te aud bine. - Felicitări campionule! Ambele fete au luat premiu, doar că Orru are câteva zecimi mai mult decât cealaltă, al cărui nume îmi scapă. - Cristescu Angela. - Așa, Cristescu. Au
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere, puritate - Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
uluit de tainele lumii. Ignoră total telefonul care îi sună necontenit dintr-un buzunar, nu vrea să știe de nimeni și de nimic. Aici, în miezul pădurii, uită de tot ce-i lumesc, trecând hotarul într-o dulce și imperturbabilă reverie. "Mă gândesc aproape cu invidie la strămoșii noștri, care trăiau simplu și-aveau mereu răgaz să se roage ori, pur și simplu, să șadă pe prispă și să se gândească. Astăzi trăim într-o lume anapoda. Atât de frumoasă e
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
ar fi putut prevedea niciodată că s-ar întâmpla. Simțea o ură cum se naște în sufletul său o mâhnire necontrolabilă, care ducea spre ură. Percepea prin toți porii cum profesoara îi devenise nesuferită. Nota totuși, aproape complet pierdută în reverie, explicațiile Minodorei Lepădatu, care o fixa din vreme în vreme cu privirea în văpăi. “Fata asta”, gândea profesoara, “parcă ar fi un automat. Cred că nici măcar nu mă aude ce spun. - Brigita Orru, se auzi glasul strident al profesoarei. Care
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
2014 Toate Articolele Autorului Eu n-am nevoie de funcții,de grade, de decorații... sunt omul liniștei și-al tăcerii adevărate. Pentru înalte treburi nu-s născut, iar dacă, uneori, ochii îmi ard ca toiul verii sunt semne ca trăiesc reverii hotărât. Și n-am nevoie de funcții de grade,de decorații... sunt poetul liniștei și-al tăcerii adevărate.. Referință Bibliografică: Declarație / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul IV, 01 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
DECLARAŢIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342286_a_343615]