1,913 matches
-
influența n-a fost capabilă să le schimbe natura (cinematograful a încurajat comportismul și a descurajat analiza psihologică în roman, dar nu mai mult). Ce poate fi cyberromanul? Un pas mai departe în confuzie și cădem în cel mai pur ridicol: cum să iei în serios "sexul virtual" oferit pe internet, chiar dacă anumite contacte umane se pot astăzi stabili prin poșta electronică, așa cum ieri se stabileau prin corespondență? Doar nefasta cultură a mijlocitului poate fi virtuală. Cultura adevărată este totdeauna reală
Cultura "mijlocitului" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15012_a_16337]
-
modelelor străine nu e suficientă pentru a asigura maturizarea și modernizarea literaturii naționale. El insistă implicit asupra necesității de a se crea un climat, o mentalitate prielnice preluării oricărui fel de modele, altminteri totul ar fi amenințat să cadă în ridicol. Și nu ezită să-și ilustreze afirmațiile cu numele unor colegi de generație („Paul Costin Deleanu e un Berdeaev, Emil Gulian un Léon-Paul Fargue, Mircea Eliade un Papini”), comparații pe care, pentru a le vădi întregul ridicol, le pune alături de
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
traduse. Se consideră că așa a început una dintre cele mai semnificative aventuri ale teatrului din secolul al XX-lea: urmând cu conștiinciozitate lecțiile din manualul de limba engleză redactat după metoda Assimil, I. este frapat de absurditatea și de ridicolul dialogului pe care erau obligate să îl poarte personajele ce prezentau vorbirea corectă. A transcris frazele din manual, a inventat altele întrutotul asemănătoare și le-a transformat în parodica „anti-dramă” La Cantatrice chauve, descrisă de el ca „o tragedie a
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat atenție mijloacelor oferite de presă. Au înființat
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca și limbajul, când nu e prea căutat și când scriitorul reușește să intre în pielea personajelor sale. Numele sunt în mod evident alese ca să sugereze caractere. Temele, țintele ridicolului au putut fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în mitologia greacă, sau Horus și Osiris, în mitologia egipteană (ibidem). Astfel, creștinii imită o lume anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către diavol ne învață să îndurăm de asemenea să fim pedepsiți de el. Iată culmea ridicolului. Ar fi trebuit, cred eu, pedepsit diavolul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către diavol ne învață să îndurăm de asemenea să fim pedepsiți de el. Iată culmea ridicolului. Ar fi trebuit, cred eu, pedepsit diavolul și nu amenințați oamenii, victime ale vicleșugurilor sale” (6, 42). Origen găsește trei moduri diferite de a combate această teorie. Mai întâi, spune el, Celsus susține un neadevăr atunci când spune că Biblia s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
otrăvurilor” („[-] dar nu-l putea omorî cu otrăvurile - precum într-o scrisoare a Hrizii vistier s-au văzut, scrisă cu mâna lui, câte feliuri dă otrăvii i-au dat, și nu-l putea omorî...”. Exasperat și la un pas de ridicol, Voievodul dă dispoziția capitală: „Care văzând că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de ș-au plinit voia tiraniei lui”. înverșunat contra Domnului, cronicarul uită totuși să ne spună felul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantin Cantacuzino - în mediul cantacuzinesc) din familia lui Antonie din Popești, Domn al țării Românești între 1669 și 1672. Era fiica postelnicului Neagu și nepoată a acelui Voievod („om de casa Cantacuzinilor”) ironizat de cronicarul Bălenilor și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă ce le va fi vrerea, cum și făcea, nu numai boerilor, ci tocmai și ticăitului domnului Antonie vodă, că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
altă sângerare moartea va fi inevitabilă”. Confruntându-se cu această situație de-a dreptul Înspăimântătoare, familia bolnavului ceru doctorilor permisiunea să Încerce și un tratament homeopatic. Sperând ca acest caz să constituie pentru ei un prilej favorabil de a demonstra ridicolul homeopatiei și de a arăta publicului inutilitatea sistemului, medicii consimțiră pe dată. După ce doamna Shabert și-a Încheiat istorisirea, soțul ei mă rugă să-l Însoțesc până la consulat, unde zăcea atunci fiul său, pe care - gândi el - l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
similare, fiecare dintre ele având câteva particularități sau ciudățenii. E adevărat că nu putem nega utilitatea unora, dar cele mai multe dintre ele sunt de așa natură Încât e greu de conceput că mintea omului a putut inventa niște născociri atât de ridicole. Următoarea poate servi ca un exemplu de Înțelepciune persană - și o menționez pentru beneficiul mamoșilor de la noi, care o pot folosi dacă vor. Este pur și simplu o metodă de a evita un avort la două luni și a duce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată împreună cu Dorin Tudoran) și Evenimente mari, evenimente mici (1982) - uzează, de asemenea, de etalarea și demontarea demagogiei de partid, căreia i se dezvăluie goliciunea și ridicolul. Radiografia unor aspecte ale „realității socialiste”, cu efect comic crud, trimite la o meditație mai profundă asupra condiției degradante a individului în societatea românească a anilor ’70 din secolul trecut. SCRIERI: Eternitate locală, București, 1973; Martori oculari (în colaborare cu
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
Reușind să o tulbure, e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
pseudonimul Rudolf Ivăncescu, de Radu Ionescu, desenatorul C. Alexandru fiind director doar cu numele. Câteva Apreciațiuni literare periodice îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică trece în revistă evenimentele politice, scoțând în evidență ridicolul și demagogia unor politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
mereu, poezie programatic antidecepționistă. Panaite Zosîn, colaborator la publicațiile socialiste, față de care V. a manifestat o simpatie deschisă, introduce tematica muncitorească (Minerii). Istoria și critica literară ocupă un spațiu restrâns. V. D. Păun semnează studii de estetică (Despre urât, Despre ridicol și comic), Em. Florescu definește polemic arta decadentă prin idealism și obscuritate, artificialitate și monstruozități (Literatura de astăzi). Singurele contribuții notabile sunt studiul lui N. Iorga asupra lui Grigore Alexandrescu și recenziile sale la volume de Artur Stavri, D. Stăncescu
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
român: „Așezați în mediocritate, într-o țară mică, fără atmosferă culturală prea intensă, handicapați de lipsa de avere, înzestrați cu un spirit critic care ne împiedică să ne credem, ca alții, mai mult decât ce eram; cu un simț al ridicolului care ne oprea de la gesturi care pe alții i-au înălțat; săraci și mândri și cu idealuri înalte culturale, modești”. Pe scurt, jurnalul intim a devenit cronica unui coșmar trăit de o ființă care crede în Dumnezeu și în cultură
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
demoralizează” (Revel, 1998, p.243). Într-un articol recent publicat în revista L’Express, Éric Conan notează că, „după ce a debutat în vervă la începutul secolului, epopeea intelectuală franceză s-a scufundat în greșeală, delir și se încheie astăzi în ridicol” (Conan, 2000, p. 102). „Elita progresistă din Saint-Germain-des-Prés” pozează și face nazuri, dar nu mai este decât un „spectru grotesc”: „Ei se mobilizează în mod serios în locul chilienilor pentru ca Pinochet să fie judecat, dar Castro, care a împușcat de patru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din jur ca fiind un mediu sigur, care nu amenință imaginea de sine; copiii și adolescenții trebuie ajutați să‑și dezvolte abilitatea de a identifica emoțiile trăite și de a le exprima într‑o manieră potrivită situației, fără teama de ridicol; d) eul social (eul interpersonal): este acea dimensiune a personalității pe care suntem dispuși să o expunem lumii; este „vitrina” persoanei; unii dintre noi avem un eu social de tip „cactus” (mă simt în siguranță doar când sunt ofensiv și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se înregistrează în Pecetea elină (1985) și în Zei în lacrimi (1987), ambele puse sub semnul reîntoarcerii la principiile organizatoare ale universului începuturilor. Nici de această dată autorul nu își poate struni condeiul de la devieri înspre poeme encomiastice de un ridicol sporit de contextul hibrid. După 1989 activitatea literară a lui P. încetează, el dedicându-se în exclusivitate alcătuirii de lucrări precum Dreptul comunicării (1999), Deontologia profesiunii de ziarist (2000), Conceperea și elaborarea ziarului (2001), în aria de interes a specialiștilor
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
până în noiembrie 1929. Colectivul redacțional nu este menționat. De orientare promarxistă și prosovietică, publicația are în programul ei „promovarea unui curent de idei generoase corespunzător vremii”. Pe frontispiciu figurează în fiecare număr o cugetare de Dostoievski („Cine se teme de ridicol nu iubește adevărul”) și una de I. Al. Brătescu-Voinești („Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregătește-te de suferință”). Revista publică o singură poezie originală (Prometeu), aparținând lui I. Șarvari. În rest, se reproduc fragmente lirice din Împărat și
PROMETEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289038_a_290367]
-
stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
pertinente - el se declară partizan al „teoriei stratfordiene”, care îl identifică pe autorul operei în persoana actorului de la The Globe. Teoria e dezvoltată și astfel, adoptându-se uneori tonul pamfletului: inițiatorii dezintegraționismului shakespearian sunt atacați cu vehemență și reduși la ridicol cu arme extraliterare. Complexitatea afilierii culturale a lui P. iese mai limpede la iveală când se urmărește reacția lui față de literatura română, mai ales față de cea contemporană. Semnificativ e, din această perspectivă, interesul său față de formele tradiționale, chiar și atunci când
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar le inventează. SCRIERI: Folclor
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul de liniște al unei mănăstiri, unde îi vin în minte triste cugetări despre vremelnicia celor omenești (Calipso), asta nu înseamnă că nu sesizează ridicolele, acolo unde vor fi fost (Un proțes de la 1826). Se mai găsesc între cele treizeci și două de scrisori (emise între 1837 și 1855) pagini de critică și istorie literară, polemici pe teme filologice ș.a.m.d. În relatarea spirituală
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]