7,490 matches
-
Dădu de pomană unui cerșetor sticla de Jack Daniel’s și se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două minute de autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie. Era treaz și Înțelegea că se Întâmplase o nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să rămân aici și să încerc să mă apăr, așa cum a făcut ultimul Eric. Și mai e ceva: am vise cu Clio Aames. Am vise în care o văd, o recunosc și-o țin în brațe. Dar dimineața acestea se risipesc, se ridică din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvânt cu cineva. Moartea bătrânului, survenită în primăvara anului următor, fu marcată doar de-un număr mic de necrologuri și câteva editoriale energice (într-unul din care era comparat cu Regele Canute). În câteva luni, interesul față de Mycroft Ward se risipi în eter. Omenirea surâse superior și-și văzu mai departe de cursul ei. Ceea ce omenirea nu auzise, ceea ce doar un grup select de oameni știuse vreodată, e următorul lucru: Ward izbândise în planul său. Cel puțin, izbândise într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de autoritățile din Grecia de Nord și de media din această regiune la manifestările ocazionate de acest eveniment a luat parte Ministrul Macedoniei și Traciei, membru al Guvernului de la Atena, J.TRIARIDIS. Prin activitatea desfășurată, Consulul general a reușit să risipească "teama" autorităților grecești că România va relua problema vlahilor (aromanilor) din zonă, subliniind în diverse ocazii dorința sinceră de a dezvolta și intensifica relațiile noastre tradiționale cu Grecia, membră a N.A.T.O. și a Uniunii Europene. La dineul oferit în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
controlului intern, indispensabilă pentru dezvoltarea mediului de control și a funcției de audit intern. Dacă, dimpotrivă, cel auditat nu cunoaște nimic despre ce reprezintă controlul intern și auditul intern, îi percepe pe auditori ca pe niște agenți externi care îi risipesc timpul și banii, iar climatul de colaborare, atât de necesar, are puține șanse să se instaleze. (2) Evaluarea riscurilor Orice entitate este supusă riscurilor care pot fi riscuri proprii funcționării organizației însăși, riscuri specifice fiecărei activități, dar și riscuri externe
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău de-a trăi. "Vino, Iordana. Numai în ultima clipă descoperi care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi ajungă cu labele pe umeri. Nu! Nu sări pe mine. Trebuia să-ți dresez păcatele de mititel. Cu pălmuța. La intrare, rezemat de ușă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dragoste cu mine și să te gîndești la mine, nu altundeva". Putea fi sigur că-mi era în ochi și-n minte. El era un lung prilej pentru durere, suferință de bună voie, uitare de sine. Sentimentul nu s-a risipit. A ajuns la vîrsta a treia. I-a supraviețuit lui Iordan optsprezece ani și mai bine. "Zic, dă semn de coridă vocea de-a doua, că era nesigur pe el Beethoven al tău. Iordana, tu nu ți-ai imaginat alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare aventură amoroasă, vei plânge, fiecare lacrimă îți va spune povestea ei, sunt miliarde și mulțimi de mii de miliarde, nu-ți va ajunge secolul, tu însăți vei fi o lacrimă, după ce n-ai să mai fii, rochia se va risipi odată cu tine, pentru că, nemaiavând stăpân, se va disipa în neant, ca orice lacrimă tăcută și plină de fierbințeala clipei în care s-a născut, se va duce acolo unde se duc lacrimile, poart-o, cât mă bucur că ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Leana aștepta răbdătoare să o calce alt tren, apoi altul și altul. Avea ce bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot. Adevărat. Ești cel mai sărac OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl așteptați? Are un plan șopti misterios Ghiborț. Pentru Brăila spuse el tare, pentru a-i risipi Mioarei nedumerirea. Da, am! se auzi vocea tabagică a Mongolului care se înfiripă bucată cu bucată, în fața celor trei. Da' cu tine, ce-i fato? întrebă el. Nu ești într-ale tale. Nu sunt! mi-a ocupat locul altcineva. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e prea obișnuit la femei. -S-ar crede că nu le prea cunoști. Ești căsătorit, Olaf? -Nu. Este pentru prima oară că îmi pui o întrebare indiscretă. Tăcu, ca și când ar fi fost prinsă cu o greșeală. Umplui iar cupele pentru a risipi jena. Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat. Momentul acesta scapă neamului omenesc dintr-un motiv mediocru: ființele sunt așa de grăbite să atingă culmea beției încât îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
așa de grăbite să atingă culmea beției încât îneacă stadiul acesta fragil în care le este dat să merite noblețea. p. 131 Trei ceasuri mai târziu, Sigrid scotea dopul celei de-a treia sticle. Ușoara noastră senzație de răcoare se risipise. -O sticlă de șampanie pe oră, e o medie bună. -Nu ești beat. Cei cu meseria dumitale obișnuiesc să bea. -Firește. Cei care nu știu să bea nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Sunt. Știu că nu se vede. -După ce se cunoaște că ești beată? -Când sunt beată, nu mai îmi este frică. -Frică de ce? -Habar n-am. Tot timpul îmi este frică, cred că face parte din viață. -Și numai șampania risipește această frică. Șampania conține etanol care scoate cel mai bine petele. Trebuie să conchidem că frica este o pată. Să bem, Sigrid, ca să ne spălăm de ea. Am golit cupa. Dușca glacială mi-a făcut capul mare. -Și dacă frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dispersau, se topeau exact în direcția opusă Comitetului Central, invers decît ne așteptam noi. În clipa aia am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-l așeze la locul lui în cutia de plastic, șă-și răsfețe epiderma cu apa de colonie parfumată. — Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sticle, o nimica toată, zice. — Fără foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai să le mai vezi culoarea. — A luat-o razna și el odată cu ceilalți, erau vorbele ei, nu erau vorbe, Părințele, cum poți fi atît de superficial? Era o constatare făcută cu multă acuratețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise toată viața în niște planuri făcute în pripă. Cum de uitase atît de ușor din ce societate făcea parte, de ce fel de indivizi trebuia să-și lege soarta? îi învățase pe toți pe de rost încă de la primele contacte pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua de pe podea reprezintă talentele pe care ți le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc, dacă nu le disciplinezi". Îți dai seama ce reușise omul acela? Pur și simplu mi-a schimbat radical convingerile privitoare la disciplină. În timp ce curățam podeaua, mă gîndeam pentru prima dată la faptul că disciplina ar putea fi un mod de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]