1,114 matches
-
1964 prin grațierea pedepsei conf. decret. 310/1964. Menționez că la eliberare cântarul a arătat sub 40 kg. La această greutate reușeam să fac normele republicane pentru deținuți 3 m3 și 200 kg pământ săpat și transportat pe diguri cu roaba pe rampă. Dacă m-am eliberat prin grațiere cu interdicție am putut ajuta în funcția de preot auxiliar în satul Buruienești din 1964-1966. În anul 1967-1968 în satul Pildești în aceeași calitate de ajutor parohial. În 1969 am fost numit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de muncă și oameni care să fie duși la locuri de sacrificiu și grele. Am fost trimiși în Balta Brăilei în punctul Salcia la diguri. Un deținut trebuia să sape și să transporte pe diguri 3 m3 de pământ cu roaba pe ziua de muncă. Această muncă alternativă între diguri și agricultură a durat 5 ani cu o hrană care ne-a redus puterile de muncă și totuși majoritatea deținuților executau aceste norme. Dacă azi am 70 de kg., în detenție
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu ocazia vreunei izolări. Părintele Ioan Butnaru, fire unică, în felul său, cu prețul multor suferințe nimeni nu-l putea scoate din ritmul său. De pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
început se țineau mai departe de sat, «La Ghețari», în «Lunca Oveselor», la «Stejari» sau pe «Secșoară», unde au început să producă și să valorifice în sat obiecte din lemn foarte necesare localnicilor, ca linguri, fuse, suveici, corfe, țecheri, cheltee, roabe, mături, cozi de sape, de coase sau de hârșee, furci, greble, juguri, lăzi de zestre, coșuri pentru cereale sau blidare. Păstrând legături cu rubedeniile lor rămase dincolo de munți, au mai adus și alte familii, după cum datorită recunoscutei prolificități cu care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei dădea viață unei ființe micuțe, negricioase și vinete. Mitrana, agentul de legătură dintre casa boierilor și bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită, care după eliberare se întorsese la matcă și era socotită un bun al familiei, care se mândrea cu acest lucru și, cu aere de aristocrată, își bătea joc de țăranii cu «călcâie crăpate», pe când ea era «țigăncușe crescută pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să evoce Înrobirea de către evrei și greci a „fetelor românești”, dar nu este limpede dacă e vorba de prostituție : „La al Domnilor palat/ Mare foc s-a ridicat./ Moldov-a ajuns la sapă :/ Vor s-o duc-acum la groapă !/ Fete românești/ Roabe ovreiești,/ Cele boierești/ Tot ca slugi grecești !” <endnote id="(23, p. 548)"/>. Într-o circulară din 1836 emisă de Sfatul Administrativ al Moldovei se cere ca „isprăvnicia” și „zapciii” „să urmezi o di aproapi privighire” pentru a-i ține sub
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la scoala de asistente medicale (1000 de dolari pentru amândoi) Curățarea terenului de 40 de hectare pentru gard (800 m pe 500 m) - 200 de dolari pentru salarii Cumpărarea de unelte pentru gard și livada ( lopeți, topoare, sape, hârleți, machete, roabe, etc)500 de dolari Plantarea de copaci (avem : 20 de portocali, 20 de lămii, 20 de grapefruit, 20 de avocado, 20 de mango, 20 de papaya, 20 de castani, 20 de mandarini, 20 de kiwi, plus semințele aduse din România
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de cearceaf. Mai întîi s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceaușescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o cretă semnul lui Marte. Lângă fiecare groapă se găseau dale din beton și câte o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese că era vorba despre doi colonei în rezervă, uciși de teroriști. Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fuseseră uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au întocmit două dosare, care poartă același numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
credința mea că răul se întoarce asupra celui care-l face. Oare Lady Macbeth, stăpânită de patima măririlor, nu moare nebună, chinuită de fantomele tuturor celor la a căror ucidere a contribuit, chiar și numai ca factor moral? Iar Medeea, roaba iubirii, orbită de furia geloziei, omorându-și copiii, nu se ucide pe sine prin ei? Cât despre cea de a treia femeie, Lena din zona Năsăudului, mama care-și blastămă feciorul... cum ar mai putea scăpa de răzbunarea pământului care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de nuiele împodobind o prăjină, roți de car invadând un stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și te pune
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la următorul șir de cuvinte. Mama dădea din cap, aprobând vag sugestiile lui sau făcea o grimasă. Gospodăria era cu numele pe mâna fostei ei doici, ajunsă pe vremea aceea o băbuță grea de cap, incredibil de zbârcită (născută ca roabă pe la 1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce facem dacă...?" S-a uitat urât la mine: "Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Te iubește cu disperare. Ești crudă. Maria mi te-a cerut pentru el, că doar i-i frate... Și... și m-ai dat?! M-ai dat?! țipă ea revoltată. Cred că trebuia să fiu și eu întrebată! Nu-s roabă! Poți să te pui de-a curmezișul dragostei? o întărâtă Ștefan cu zâmbetul lui ascuns în mustață. Va să zică, m-ai dat!! M-ai dat!! Sigur!! Mă alungi!! strigă ea în culmea disperării. Voichiță! Lasă! O să plec singură! Plec la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran tânăr, înalt și voinic a venit lângă mine și, fără o vorbă, simplu, m-a ajutat să-mi repun vehicolul pe drumul cel bun (de scânduri) de pe care mă abătusem. Apoi m-am obișnuit, a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o inscripție latină pe un mormânt uitat, imaginația poetică poate fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare o roabă de 18 ani”. Domniței de la Sâmbăta de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare o roabă de 18 ani”. Domniței de la Sâmbăta de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce să fi fost scoasă la vânzare nefericita roabă? se întreabă poetul. Nevoie de bani, restricții patrimoniale ? Sigur nu ; nu poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce să fi fost scoasă la vânzare nefericita roabă? se întreabă poetul. Nevoie de bani, restricții patrimoniale ? Sigur nu ; nu poate fi vorba decât de gelozia și mânia stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul anilor ’50, dar, cum spuneam, foarte plauzibilă în datele ei istoricește obiective, nu e lipsită de putere emoțională și de o pregnantă reprezentare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Doamnă”, ci ca sclavă, am auzit adesea, cântată de Frățilă în prezența poetului emoționat, o poezie mai veche, ușor modificată în transpunerea muzicală : „...în lipsa mea ea se gândește numai la mine/ ea cea mai dragă și cea mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paispce carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu valorez nimic, că sunt un „zero“ și datorită evaluărilor negative repetate ce mi-au fost date de profesorii seminarului episcopal. Acum începeam să înțeleg de ce Dumnezeu mă alesese tocmai pe mine ca să-și realizeze Opera. „A privit la umilința roabei sale“, așa a răspuns Preasfânta Fecioară Maria la salutul de laudă al verișoarei sale Elisabeta. Iar Dumnezeu, dintre atâția preoți valizi, culți și zeloși din clasa mea și, aș spune din toată dieceza de Verona, a vrut să mă aleagă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pereți coșcoviți, camere urât mirositoare, grămezi de moloz. Numai câteva camere pot fi folosite imediat. Aleg vreo două camere, le curăță și acolo așează paturile metalice, sosite într-un târziu cu căruțele. Toată ziua lucrează grabnic cu mături, lopeți și roabe. Iau numai câte o pauză scurtă pentru prânz și cină. Cronicarul meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu greutate peste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]