5,291 matches
-
l-a utilizat pentru prima dată, credea că folosește un cuvânt care exista deja. Tot Asimov este și autorul celor atât de celebre legi care guvernează funcționarea roboților pozitronici ce populează romanele și nuvelele sale. Legi conform cărora : 1. Un robot nu poate sa facă rău unei ființe umane, nici să permită ca o ființă umană să fie în pericol fără să intervină; 2. Un robot trebuie să execute ordinele primite de la o ființă umană, cu condiția ca ele să nu
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
guvernează funcționarea roboților pozitronici ce populează romanele și nuvelele sale. Legi conform cărora : 1. Un robot nu poate sa facă rău unei ființe umane, nici să permită ca o ființă umană să fie în pericol fără să intervină; 2. Un robot trebuie să execute ordinele primite de la o ființă umană, cu condiția ca ele să nu contravină primei legi; 3. Un robot trebuie să-și protejeze existența, atâta vreme cât asta nu contravine primelor două legi. Acestor legi, a căror încalcare ar provoca
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
unei ființe umane, nici să permită ca o ființă umană să fie în pericol fără să intervină; 2. Un robot trebuie să execute ordinele primite de la o ființă umană, cu condiția ca ele să nu contravină primei legi; 3. Un robot trebuie să-și protejeze existența, atâta vreme cât asta nu contravine primelor două legi. Acestor legi, a căror încalcare ar provoca distrugerea creierului pozitronic, Asimov le‑a adaugat o a patra, numită de el Legea zero, care are prioritate față de celelalte trei
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
să-și protejeze existența, atâta vreme cât asta nu contravine primelor două legi. Acestor legi, a căror încalcare ar provoca distrugerea creierului pozitronic, Asimov le‑a adaugat o a patra, numită de el Legea zero, care are prioritate față de celelalte trei: Un robot nu are voie să facă vreun rău umanității sau să permită prin neintervenția sa ca umanitatea să fie pusă în pericol. Ar mai rămâne de clarificat un detaliu: ce este „uman”? Tocmai întrebarea pe care ne-o pune expozitia Persona
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
decât pioni în tentativa inventatorului Facebook de a acapara lumea informației printr-un simplu algoritm. „Am lucrat într-o sală de conferințe timp de două luni și jumătate. A fost degradant din perspectiva unei ființe umane. Eram tratați ca niște roboți”, povestește unul dintre ei, care își păstrează totuși anonimatul, dat fiind contractul de confidențialitate semnat cu Facebook. Și uite așa, grație influenței enorme, planetare, a Facebook, este foarte simplu să dirijezi ce citește lumea și în ce ordine a importanței
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile la spate, confirma că ne însușisem noțiunile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rezultatele unui experiment autentic, ci ale unuia dirijat de voința Centrului. Văd ceea ce vrem noi să vadă. Puterea a trecut din mâna lor În a noastră și, În acest moment, manipulații sunt Ei. S-a Întâmplat ca și În cazul roboților extrem de performanți, care depășesc nivelul de complexitate al programării inițiale și se pot autoprograma, adăugându-și funcțiuni noi, independente de voința celui care i-a creat și, uneori, Împotriva ei. Da, știu ce vreți să spuneți: prima lege, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care depășesc nivelul de complexitate al programării inițiale și se pot autoprograma, adăugându-și funcțiuni noi, independente de voința celui care i-a creat și, uneori, Împotriva ei. Da, știu ce vreți să spuneți: prima lege, cea care postulează că robotul nu va acționa niciodată Împotriva creatorului său... Este adevărată, dar nu se respectă Întotdeauna... Vă dați seama că, teoretic vorbind, la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea expresia „ochi de mort”...), și m-a Întrebat cu vocea Înghețată Într-o ură pură și dură ca nemișcarea sticloasă a unui cadavru: „Cum vă numiți dumneavoastră?” sau nu, n-a Întrebat, mi-a cerut rutinier, funcționărește, ca un robot: „Spuneți-mi numele dumneavoastră, vă rog...”, iar eu n-am putut articula nici o vorbă, am scos cartea de identitate din portofel și i-am Întins-o. ...Știu, obișnuința Începe la a doua crimă; era a doua ieșire În decor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice loc era bun pentru asta. Înainta ca un robot, fără să se gândească la nimic, fugind de amintiri și, mai ales, de posibilitatea de a i se face milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se autocompătimească, dacă tot n-avea nici un martor? Sudoarea-i curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
l-am diminuat voit l-am amputat a Început să se judece cu ochii mei tocmai pentru că mă considera mediocră devenisem pentru el criteriul majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În tonele de plancton? Oare ce coliziune stranie În cosmosul unei secunde ar putea să vă stîrnească un interes total irațional, un coup de foudre Între două realități reciproc abstracte, ca să simțiți nevoia irezistibilă de a-mi face un portret robot. După ce semnalmente, după ce mărturii? Ce fizionomie umană ar putea avea poemele unei fete Îndrăgostită În egală măsură de Stravinski, de Rimbaud și de Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii agitația se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dimineață, iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de metrou. Se întâlnea cu Julia să vadă un film și era extrem de emoționat. Acasă am găsit butonul roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj a compensat din plin dezamăgirile precedente, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ieșind din vise cu schelete și pisici uriașe și mișcându-mă printr-o mulțime de dansatori, căutând pe cineva a cărui față nu o recunoșteam. Telefonul a reușit până la urmă să mă trezească; suna, suna, dar nu reușea să intre robotul. Probabil uitasem să-l setez. M-am întors pe partea cealaltă să mă uit la ceasul de la capul patului. Era două după-amiaza. Dacă nu mă ridic acum nu mai dorm la noapte. Spre surprinderea mea, odată jos din pat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Reg mi-ar fi cerut probabil numele, iar unul fals nu ar fi făcut decât să o zăpăcească fără rost pe Laura Archer. Oricum, avea deja destule pe cap, cu două slujbe în același timp. Am găsit câteva mesaje pe robot. Unul era de la prietenul meu Dave de la magazinul de motociclete din Balham; cunoștința lui de la DVLC a căutat numele care corespundea plăcuțelor de la mașina lui Față-de-Ou. îl chema Walter Quincy, locuia pe 14C Randolph Terrace, Fulham, o adresă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-i acces liber la birourile lor? Nu aveam nici cea mai vagă idee, dar știam pe cine pot întreba. Am reascultat ultimul mesaj și am notat numărul. —Sam, a răspuns Tim bucuros. Ajunsesem să cred că te-ai transformat în robotul ăla telefonic. Ce mai faci? —Bine, am spus, și îmi pare rău că nu te-am sunat mai devreme, dar trec printr-o criză și nu mă pot gândi la altceva până nu îi dau de cap. Te superi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aproape că uitase. Și asta pentru că greșea atunci când gândea că nu mai avea pe nimeni. Se înșela amarnic - în stânga sa, așezat pe un colț al noptierei de lemn pe care își ținea medicamentele, se afla ultimul și singurul său prieten, robotul John Deathclock. Acest Deathclock era pur și simplu sinistru, iar în viziunea lui Bogdan era de departe cea mai urâtă cucerire a civilizației umane. Cu alte cuvinte, era un tip înnegurat, mereu tăcut, care undeva pe burtă purta un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tip înnegurat, mereu tăcut, care undeva pe burtă purta un ceas pe care erau afișate încontinuu zilele, respectiv orele, minutele și secundele pe care le mai avea de trăit persoana în proprietatea căreia se afla. Bogdan refuză să mai privească robotul. Da, era grav bolnav, știa asta, nu mai avea mult de trăit, dar nu putea să stea și să vadă cum i se reamintește asta în fiecare minut al existenței. Uneori e mai bine să nu știi chiar totul. Bogdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bântuie imaginația de dincolo de moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice alt drum decât drumul Lui înseamnă pieirea? Și cum a putut fi atât de înțelept, încât să creeze totul astfel încât noi să nu-l putem vedea, asemeni unor roboți lipsiți încă de simțire, oameni având toate simțurile mai puțin unul, acela de a-l vedea pe El și lumea Sa, știind prea bine că astfel vom fi feriți de tentația de a distruge absolut totul? Și ce entitate poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
destinată pieței sau devine materie primă pentru obținerea alcoolului. Creșterea gradului de exploatare a forței de muncă din agricultură (numai capul familiei era scos la muncă, la clăci, nici femeia, nici copiii trecuți de 18 ani nu erau scoși la robot) s-ar datora introducerii sistemului arendășiei și fabricării rachiului, horincii, în velnițe („fabrici” de spirt). Și arendașii și fabricanții de horincă erau, după cum se spune, evrei, veniți din Galiția, după ocuparea acestei părți din Polonia de către Imperiul Austriac. Dacă sistemul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
reflare ai lumii, vor fixa norme în fața cărora statele, întreprinderile și persoanele particulare vor trebui să se încline. Organismele private de control aflate în slujba acestor companii de asigurări vor veghea la respectarea normelor. Resursele vor deveni tot mai puține, roboții tot mai numeroși. Timpul, chiar și cel mai intim, va fi petrecut aproape în întregime cu utilizarea mărfurilor. într-o bună zi, fiecăruia i se va putea cere să se autorepare, apoi să producă el însuși proteze, iar în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tridimensional, fiind completate de simulatori senzoriali și olfactivi virtuali. Se va putea conversa la distanță cu interlocutorul prin aceeași tehnică tridimensională și tot așa se va putea asista la concerte, la reprezentații teatrale și sportive, la conferințe și la cursuri. Roboții casnici, a căror apariție a fost anunțată cu mult timp în urmă, vor deveni un element obișnuit al vieții cotidiene. Aceștia vor fi mereu conectați la rețele cu bandă largă, în ubicuitate nomadă. Vor fi utilizați pentru asistența la domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]