157,599 matches
-
falii narative... Faptul că spectatorul află secretul care apoi îi e revelat în final prietenului lui Coleman nu e o decizie înțeleaptă, sfârșitul nemaiaducând nici o surpriză. Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva fizicului lor. Anthony Hopkins, negru? Nicole Kidman, mulgătoare de vaci și femeie de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă". Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu îți
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți sau nu, condamnați. Efortul de-a te aduna, de-a despărți ce vrei să faci, ce vrei să fii, de ce așteaptă toți ceilalți, de rolul social, pînă la urmă, care se agață ca o piele flască și hîdă de ultimele tale resurse de tinerețe, arde, mocnit, o viață, în Jurnal. Viața în lume e, de fapt, un șir de nemăgulitoare tranzacții, un compromis "slab", ai
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
mare? Ar fi avut oare vreo importanță dacă referința la Harap Alb nu ar fi fost explicită? În mod cert, cartea poate fi citită ca un roman de sine stătător, în care Povestea lui Harap Alb să nu joace decît rolul uneia dintre multele referințe livrești directe sau implicite. Relatare despre Harap Alb este o carte suprinzătoare în bibliografia lui Stelian }urlea (nimic din romanele anterioare ale autorului nu trăda astfel de preocupări), care demonstrează o dată în plus aria largă de
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și feeria (pentru un copil) a Târgului din Câmpulungul natal al tatălui. Primele întâlniri cu teatrul ca și cele de mai târziu, în adolescență, sunt evocate cu umor. De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean din spectacolul Cezar și Cleopatra de Bernard Shaw, trecuseră ceva ani: "cu tot cârmârzul turnat pe față și pe
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
natal al tatălui. Primele întâlniri cu teatrul ca și cele de mai târziu, în adolescență, sunt evocate cu umor. De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean din spectacolul Cezar și Cleopatra de Bernard Shaw, trecuseră ceva ani: "cu tot cârmârzul turnat pe față și pe corp, eu, debutantul de la Național, numai a egiptean nu semănam! Nu semănam, dar debutam". Un debut mut, după care
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
vîlvei și asupra actului artistic teatral. Limbajele și tehnicile sînt atît de diferite, încît... Dintr-o mare curiozitate asupra citirii piesei lui John Pielmeier, am văzut, după spectacol, și filmul din 1985 al lui Norman Jewison, cu Jane Fonda în rolul doctoriței Marta Livingstone, cu Anne Bancroft - Stareța și Meg Tilly, sora Agnes. Ultimele două nominalizate la Oscar și toate trei excepționale. Acolo, lectura regizorului, ca și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
propriu, dintr-un interes special față de problematica piesei și față de personajele lor, care le incită la căutări și la cîteva descoperiri personale. Aici este punctul cîștigat al regizorului, în felul surprinzător de a le distribui pe cele trei actrițe în roluri mai puțin abordate. Dar nu-și duce ideea și lucrul pînă la capăt cu ele, din păcate. Descoperită rămîne, de cele mai multe ori, Elvira Deatcu, căreia pare că îi este teamă să intre adînc în angoasele și în tragedia lui Agnes
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
eternității. Ochii lor morți privesc peste apă. Și regele acesta și regina trebuie să înfrunte "vînturile veacurilor". Și aici aceeași problemă a contrastului declanșează conflictul ce se petrece de data aceasta între înseși formele grupului. Cele două anatomii își revendică rolurile. Cea clasică rezolvă formele picioarelor, a mâinilor, cealaltă, cea afectivă, rezolvă restul și culminează cu dramatizarea înfricoșătoare a capetelor. Moore e un stăpîn diabolic al formei plastice cu o putere de transfigurare imensă pusă exclusiv în serviciul ideii sale de
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că, la cronica literară a revistei, Ion Șiugariu și Miron Suru nu s-au putut constitui ca autorități. Antologia literară realizată de Al. Husar redescoperă o secvență multă vreme ocultată în istoria noastră literară, dezvăluind rolul catalizator al tânărului Vintilă Horia. Dacă ar fi avut răgazul să continue, revista "Meșterul Manole" ar fi putut construi și impune (cel puțin în proză) o direcție viabilă și fertilă în literatura română.
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
voteze pe Traian Băsescu. Acum, i-aș transmite președintelui că e datoria lui morală de a nu-i dezamăgi pe români. Nu cred într-o recădere în scenariul Constantinescu. Să nu uităm că, în acel scenariu, actualul președinte a avut rolul personajului negativ. Un rol care, cu vremea, s-a dovedit a fi fost singurul pozitiv. Oricât s-a mers pe ideea "scandalagiului" Băsescu, și pe vremea lui Constantinescu, și pe aceea a lui Năstase, dezinformarea n-a ținut. În clipa
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
Acum, i-aș transmite președintelui că e datoria lui morală de a nu-i dezamăgi pe români. Nu cred într-o recădere în scenariul Constantinescu. Să nu uităm că, în acel scenariu, actualul președinte a avut rolul personajului negativ. Un rol care, cu vremea, s-a dovedit a fi fost singurul pozitiv. Oricât s-a mers pe ideea "scandalagiului" Băsescu, și pe vremea lui Constantinescu, și pe aceea a lui Năstase, dezinformarea n-a ținut. În clipa de față, din câte
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
a desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-o idealizare a actului critic, neconcordante, la urma urmei, cu condiționările realului? "Dinspre partea
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-o idealizare a actului critic, neconcordante, la urma urmei, cu condiționările realului? "Dinspre partea sa, a sufletului său, E. Lovinescu ar fi preferat să amîne încă, să
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
care atârnă pe peretele camerei lui Jeffrey. Din punct de vedere psihanalitic, s-a încercat deja o interpretare - a Laurei Mulvey - bazată pe deja clasicul scenariu oedipian, cu Dorothy în locul mamei (substitut), Frank ca tată pre-oedipal și, evident, Jeffrey în rolul fiului. Dar această interpretare suferă de un anacronism major: din visul protagonistului se poate deduce că el se identifică cu mama (Dorothy) - ceea ce, în termenii lui Freud, este unul dintre posibilele efecte ale depășirii complexului oedipian. Și totuși, modul în
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman și generalul Alexandru Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în 1917 un protocol prin care își împărțeau rolurile și precizau acțiunile care urmau să le întreprindă. Si-au transmis unul altuia ștafeta, și-au asumat responsabilități și riscuri, dând bărbătește bătălia pentru țară. în final, a câștigat România. Și ce dovadă mai puternică de înțelegere a imperativelor epocii
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
până acum n-au mai apărut ca în alte clipe similare de-a lungul istoriei noastre oameni se stat; a existat o singură personalitate înzestrată cu asemenea calități, Corneliu Coposu; vârsta înaintată și avatarurile vremurilor l-au împiedicat să joace rolul pe care ar fi meritat să-l joace în slujba țării. în schimb, am avut câțiva oameni politici și enorm de mulți, o adevărată inflație galopantă, de politicianiști. Despre această ultimă categorie nici nu merită să discutăm: prea sunt penibile
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
dovedit a fi fost un simplu joc tactic pentru a putea menține cât mai mult din practicile comuniste. Partidul zis social-democrat este o creație a lui Ion Iliescu: fără excepționala sa capacitate de manevră politică PSD ar fi jucat un rol cu totul secundar. Că Ion Iliescu este om de partid și nu om de stat se vede și din faptul că a ținut să candideze pentru un fotoliu de senator și să intre în bătălie pentru conducerea PSD. Nu cunosc
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile pe care le formula reprezentau propria sa convingere sau juca rolul avocatului diavolului), pentru a-și întărîta "adversarul" și pentru a spori dinamismul dezbaterii. Personalități culturale de toate vîrstele și de toate calibrele intelectuale au încercat, în timp, să repete succesul lui Iosif Sava (Sava însuși era la vremea respectivă comparat
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
România. Dar este, cu siguranță, cel mai falsificat eveniment din istoria noastră". Nu credem să le fi sunat prea plăcut această afirmație lipsită de ocoluri unora dintre auditorii de vază prezenți la Cotroceni, nedezbărați mental, pentru toată viața, de ideea rolului crucial jucat de comuniști la 23 august 1944. Discursul nu evită calificările dure atunci când este cazul să fie respinse texele acelora care, mai întâi în emigrație iar după '89 și în țară, consideră că înlăturarea Mareșalului a fost o trădare
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu creat niciodată din afara subiectelor sale, ci numai dinlăuntrul lor - nu a fost comentatorul, ci actorul care trăiește fiecare rol - totul este joc ambiguu, comic tragic, al conivențelor și adversităților. Soartă, fatalitate. "Cum se poate spune că Mozart și-a compus Don Giovanni" - declara Goethe lui Eckermann... "Spiritul demonic al geniului său îl domina în asemenea măsură, încât era obligat
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
de la 28 noiembrie n-a găsit de cuvință să vorbească de "ukrainizarea" țării. Într-adevăr, nu de "ukrainizare" e vorba aici: e vorba de avansatul proces de putrefacție morală care-a cuprins România. Iar Iliescu are, în această ciorbă chimică, rolul enzimei ce inițiază dezastruoasa acțiune. Doar incomensurabila sete de putere a ex-președintelui a făcut posibil circul politic și moral de astăzi. Selectând oameni după chipul și asemănarea sa - pe cât de incompetenți, pe atât de aroganți -, Iliescu a deturnat țara de la
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
iar la guvernare D.A.-ul, voiculescienii au pavat drumul cel mai scurt spre anticipate - adică posibilitatea pe care vor să dea impresia că doresc s-o evite. Dând posibilul guvern D.A. pe mâinile mafiei pesediste, P.U.R. visează la rolul de mediator între cei doi poli ai parlamentului. Cu alte cuvinte, după ce l-a șantajat pe Iliescu, încearcă să-l șantajeze și pe Băsescu. Deși în clipa în care scriu nu se știe cine va forma guvernul, e limpede ce
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă și aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă într-un climat cultural normal organizatorul de expoziții. Pentru că o expoziție bine făcută, cu un concept limpede și cu un discurs articulat, este , înainte de toate, un studiu, o dezbatere de idei, uneori un moment decisiv
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
propune însă o lectură aplicată și competentă a Portretului scriitorului în secol, considerat drept un exercițiu de "critică prin călăuzire" prin biografia și opera ionesciană: "așa cum s-a ferit să adopte postura de fiică, așa cum a evitat să intre în rolul de avocat, deși avea de răspuns unor rechizitorii de procuror, Marie-France Ionesco s-a dispensat și de pomposul echipament critic de protocol al specialistului de paradă. Ca orice veritabil cunoscător, ea știe că simplitatea nu se confundă cu simplificarea și
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]