4,815 matches
-
o inteligență artistică pe măsură. I s-a creat, în timp, lui Radu Aldulescu o imagine falsă: aceea de plebeu nu numai al lumii noastre culturale, ci și al literaturii pe care o scrie, un talent robust, fără instrucție, un romancier punându-și experiențele și viscerele pe masă. Că lucrurile nu stau nicidecum așa, o dovedește faptul că absolut toate scenele, descrierile, dialogurile și monologurile personajelor, stilul direct legat ori cel indirect liber utilizate consecvent, portretele atent conturate și insistența autorului
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Fundația Culturală Est-Vest București are un omolog de mare prestigiu la Moscova: Fond Dostoevskogo. De un deceniu, această fundație, condusă de Igor Volghin, profesor la Universitatea din Moscova, organizeaza simpozioane internaționale de amploare cu teme ce gravitează în jurul operei marelui romancier. Evenimentul ce a avut loc în Capitala Rusiei la sfîrșitul anului trecut a fost intitulat Al II-lea Simpozion Internațional: Literatura rusă în contextul culturii mondiale. 500 ani de atestare a familiei Dostoievski - 1506-2006. Despre amploarea simpozionului vorbește însăși participarea
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
dostoievskiene actuale se caracterizează prin extinderea nemaiîntîlnită a zonelor și componentelor hermeneuticii. Se merge riguros la amănunt și la documentarea aspectelor textuale sau intertextuale, prototipuri, biografia etc. Cele mai interesante lucrări dezvoltă acea nouă direcție de interpretare a operei marelui romancier care s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea și alții. Sensul acestei noi
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
matriarhatului, Egipetul lui Rozanov - Dostoievski și Andrei Belîi; Dostoievski și Bunin, Merejkovski, avangarda rusă etc. Observ o abatere de la această tradiție de abordare estetică a operei lui Dostoievski, în direcția interpretării ei exclusiv religioasă, ortodox-fundamentalistă. Altă dată, dogmaticii au reproșat romancierului ideile sale tendențios-religioase, iar acum el este declarat mare scriitor pe baza credinței sale pravoslavnice. Se discută chiar despre dezvoltarea unei noi discipline de cercetare, cea a "filologiei religioase" , orientare a cărei reprezentantă in extremis este teologul amator Tatiana Kasatkina
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
realului, nu se poate abține de la demistificarea literaturii. în Nesfârșitele primejdii presupune o satisfacție a instaurării convențiilor narative, afișate la îndemâna cititorului ademenit că are acces la secretul producerii romanului. Construcția și deconstrucția, credibilizarea și decredibilizarea narațiunii, ficționalizarea naratorului și verosimilizarea romancierului ca personaj devin un fel de joc de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte care cuprinde cu larghețe, enciclopedic și umoristic, întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
său. Subiectul se sustrage operațiunii constructive de modelare a materiei, pentru a-și studia, narcisist, comportamentul, pe măsură ce își exercită acțiunea. Ca în Falsificatorii de bani, cunoscutul roman al lui André Gide, autorul adaugă personajelor inventate încă unul, oarecum neașteptat: însuși romancierul, etalându-și procesul de creație în conversații, reflecții, proiecte și jurnale. La Gide se numește Edouard, pregătind tocmai romanul Falsificatorii de bani, la Mircea Horia Simionescu se numește George Pelimon, personaj complicat de o viață personală (are soție, amantă, trecut
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
jurnale. La Gide se numește Edouard, pregătind tocmai romanul Falsificatorii de bani, la Mircea Horia Simionescu se numește George Pelimon, personaj complicat de o viață personală (are soție, amantă, trecut ciudat, prezent obscur etc.), care își cere dreptul la reprezentare. Romancierul delegat în text (Edouard sau George Pelimon) poate vorbi direct despre sine, fără sfială, la o persoană întâi nefictivă. Ficțiunea romanului are această extraordinară putere de absorbție încât smulge scriitorul de la masa de scris și-l face obiectul propriilor sale
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
George Pelimon) poate vorbi direct despre sine, fără sfială, la o persoană întâi nefictivă. Ficțiunea romanului are această extraordinară putere de absorbție încât smulge scriitorul de la masa de scris și-l face obiectul propriilor sale preocupări. Ficțiunea vrea ca, deși romancierul există în afara textului său, el să fie inventat. Narațiunea ficționalizează scriitorul - nu simbolic, ci într-un mod cât se poate de realist. Proiecția scriitorului în textul său e un efect de hiperrealism, nu de speculație narcisistă. Întorcându-se la sine
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
de hiperrealism, nu de speculație narcisistă. Întorcându-se la sine și povestind despre sine, prozatorul subiectivizează narațiunea, dar aceasta, tiranică, îi cere ca el însuși să se obiectivizeze. Triumfă legile clasice ale romanului obiectiv. Romanul unui roman devine romanul unui romancier, un personaj ca oricare altul. Foamea de epic a romanului face ca o situație perturbatoare (întreruperile de autoreflecție și staționările în jurnal) să fie convertită într-o situație realistă, tradițională: relatare despre întâmplările unui romancier - devenit un personaj obișnuit, chiar dacă
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
unui roman devine romanul unui romancier, un personaj ca oricare altul. Foamea de epic a romanului face ca o situație perturbatoare (întreruperile de autoreflecție și staționările în jurnal) să fie convertită într-o situație realistă, tradițională: relatare despre întâmplările unui romancier - devenit un personaj obișnuit, chiar dacă imprevizibil ca apariție, un personaj care se integrează în narațiune, deci în realitate. Nesfârșitele primejdii arată că se poate face un roman fundamental epic și dacă introduci un romancier real printre personajele fictive sau un
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
realistă, tradițională: relatare despre întâmplările unui romancier - devenit un personaj obișnuit, chiar dacă imprevizibil ca apariție, un personaj care se integrează în narațiune, deci în realitate. Nesfârșitele primejdii arată că se poate face un roman fundamental epic și dacă introduci un romancier real printre personajele fictive sau un romancier fictiv printre personajele reale. Rezultatul e același: romanul funcționează, adică epicul merge înainte, chiar dacă acțiunea se modifică, prin intervenția unui nou agent. Confuziile născute între persoane reale și personaje (fictive), dublarea identităților (George
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
devenit un personaj obișnuit, chiar dacă imprevizibil ca apariție, un personaj care se integrează în narațiune, deci în realitate. Nesfârșitele primejdii arată că se poate face un roman fundamental epic și dacă introduci un romancier real printre personajele fictive sau un romancier fictiv printre personajele reale. Rezultatul e același: romanul funcționează, adică epicul merge înainte, chiar dacă acțiunea se modifică, prin intervenția unui nou agent. Confuziile născute între persoane reale și personaje (fictive), dublarea identităților (George Pelimon I cu George Pelimon II; Helga
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
în proza intitulată Două fețe ale aceluiași peisaj. Capitolul consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban, exegetul
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
evidență. De altă parte, exegetul sesizează complexitatea scrierilor lui A. Holban în plan estetico-stilistic, identificând elemente, precum autenticitatea și luciditatea (de factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii de limbă și literatură franceză și un stagiu doctoral la Paris). În legătură cu Romanul lui Mirel (1929) exegetul afirmă că are meritul că "fixează universul tematic predilect al autorului" (p. 81), circumscris în mod esențial între Eros
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
existențială"(p. 136). Cum se vede, predilecția lui A. Holban pentru existențialismul în curs de constituire pe plan european spre finele epocii interbelice este confirmată și în acest domeniu. Studiul se deschide cu un lung preambul consacrat opțiunilor estetice ale romancierului (Coordonatele unui crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă și cronologică a principalelor opinii critice emise în legătură cu scrierile lui. Autorului cu o existență fulgurantă și tragic încheiată (1902-1937) - dar care a reușit totuși să fie prezent în arena
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
moderat. A condamnat într-un manifest rasismul de stat german și i-a luat apărarea lui Sebastian. 5. Camil Petrescu.În viața de zi cu zi Petrescu era megaloman, arogant și antisemit de ocazie. Se considera chiar cel mai mare romancier al secolului XX, după cum reiese din relătările lui Mihail Sebastian. Deși un susținător al mișcării legionare și al Germaniei naziste în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, nu a încetat să viziteze frecvent artiști evrei, în fața cărora își susținea cu
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
o jucărie: o împodobești cu toate panglicile imaginației tale, dar esențialul îți scapă". Dar Helga e doar o idee, un personaj inventat de personajul George, o iluzie. Dar o iubește și ceea ce iubești nu poate fi o iluzie, își spune romancierul. Iar la rândul lor ideile, ca să trăiască, au nevoie de sânge și de suflet... Pentru MHS, ficțiunea este o altă față a realului pe care vine s-o explice, luminând-o și îmbogățind-o, dar și invers. Perfecțiunea cercului. Acest
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
țări, Roth a fost vreme îndelungată omul unei singure cărți, Marșul lui Radetzky, care i-a pus în umbră restul operei. În bună măsură, el a căzut victimă prejudecății (vreme îndelungată hrănită de o critică obtuză și snoabă) îndreptate împotriva romancierilor care au mizat pe forța narațiunii. Cele două titluri din volumul recent apărut au în comun cadrul - Parisul primelor decenii ale secolului trecut, orașul în care scriitorul autoexilat după ascensiunea lui Hitler avea să se stingă prematur - și mai ales
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Întoarcerii huliganului, din depărtările în care domiciliază, când vine vorba de vitregita noastră parte de lume? Pentru a realiza enormitatea aserțiunii d-sale, să facem următorul exercițiu. Să presupunem că se află în chestiune nu comunismul, ci nazismul și că romancierul s-ar fi rostit astfel: un antinazism similar în dogmatism cu nazismul. Ori în altă variantă: un anti-antisemitism similar în dogmatism cu antisemitismul. Ar mai fi dispus preopinentul nostru să aștearnă pe hârtie asemenea sofisme congruente cu Ťlogicať propoziției ce
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
făcut niciodată să uite să plece "pe teren" sau să-și "predea" la timp articolele. Mulți dintre cititori (eu sunt un posibil exemplu) cumpără ziarul atrași și de ideea că acolo lucrează Dan Stanca. Este vorba, în fond, de un romancier productiv și mereu inspirat, care până și într-o notă oarecare, scrisă cu o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
nimic, nu putea să-și apere terenul. Totul rămânea la mila lui." (p. 343). Înainte de a fi un roman al supranaturalului manifest, Fantoma din moară e cronica, remarcabil conturată, a unei comunități distruse în epoca "omului nou". Cu instinct de romancier veritabil, Doina Ruști se ferește să caracterizeze pozitiv ori negativ oamenii și faptele lor. Istoria fiecăruia este desfășurată (nonlinear, dar coerent) în condițiile date, impuse de către noul Centru. Satul trăiește după indicațiile și tabelele activiștilor județeni: cine să fie promovat
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
sunt urmatoarlee: Biserică Sfanțul Stelian Lucaci (str. Logofăt Udriște), Biserica Sfanțul Dumitru Poștă (în spatele Muzeului de Istorie a României), Mănăstirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupeții Noi, Biserica Sfanțul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfanțul Alexie (Calea Șerban Vodă, nr. 123), Biserica Sfanțul Pantelimon (str. Iancu Căpitan, nr. 24).
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
de cunoaștere. Am spune că, pe această direcție, lui Rebreanu i-au lipsit instrumentele de finețe pe care le posedau, în deceniile al treilea și al patrulea, Musil și Broch. Ei aveau o "educație științifică" complexă - una care îi lipsea romancierului român. Dar Rebreanu era, ca și alți scriitori români, la început. El nu voia să facă doar literatură, el voia să educe. El ambiționa să ofere un model uman într-o țară ce și-a împlinit visul. Umanizarea omului, umanizarea
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor, o dedicație: "Celor mulți umili!" Ceea ce frapează la prima lectură e încercarea scriitorului de a trage concluzii. Acestea ar fi concluziile cercetării sale de romancier. Nu și-a irosit timpul în van. A ajuns la un rezultat pe care îl comunică; îl dedică apropiaților săi, celor mulți și umili. Realismul popular al literaturii ardelene, afirmat cu atîta insistență în operele lui Coșbuc își găsește, în
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]