2,161 matches
-
acapara toate resorturile sufletești, proiectele îl angajau integral, dramatic. Neîndoielnic sincere, cu toată literaturizarea, confesiunile adeveresc afirmația lui Mircea Eliade că „orice e viu se poate transforma în epic”, că de multe ori „etapele unei inteligențe” pot constitui o materie romanescă tot atât de pasionantă ca „fazele unui sentiment”, tensiunile cerebrale, aventurile intelectului pretându-se analizei psihologice în aceeași măsură ca zbuciumul provocat de eros. Mult dramatism e, bunăoară, în referirile la manuscrisul pierdut în Franța al romanului Accidentul. Sursă documentară de primă
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
îngr. și pref. Anatol Ghermanschi, București, 1981; Vartic, Modelul, 257-265; Lăzărescu, Romanul, 236-240; Apolzan, Aspecte, 20-23, 248-254; Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, București, 1986; Craia, Fețele, 125-128; Vasile, Conceptul, 308-309; Cristian Moraru, Cum devenim huligani (sau golani) romanesc și ideologic, CNP, 1991, 2; Ruxandra Ivăncescu, Mihail Sebastian și Insulele Hebride ale spiritului, ECH, 1991, 5; Negoițescu, Ist. lit., I, 350-352; Florin Mihăilescu, Paradoxul literaturii sau Cazul Mihail Sebastian, ST, 1992, 7; Alina Pamfil, O carte între pietre sau
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
bună mânuire a dialogului, calitate vizibilă și în epica lui S. Prozele scurte sunt îndeobște simple povestiri sau relatări de călătorie, în care ținta nu e atât transpunerea unui peisaj, cât reliefarea unor aspecte negative, criticabile. Conștient de necesitatea construcției romanești, despre care vorbește într-o conferință consacrată începuturilor speciei la noi, prozatorul nu dispune însă de resurse adecvate. Romanță fără note cuprinde o poveste de iubire, atrăgătoare prin personajele implicate, pline de viață, de o mare spontaneitate, dar și un
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
Totuși, Ion Sântu rămâne o interesantă tentativă de utilizare în aria prozei românești a formulei bildungsromanului, cu trimitere la Goethe și Thomas Mann. În paralel cu romanul de ficțiune, S. a fost atras de epica de reconstrucție istorică. O tetralogie romanescă dedicată epocii Cantacuzino-Brâncoveanu, intitulată Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai multe nuvele, între care Akho și Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor înalți”, ca și proza Din viața înaintemergătorului și botezătorului Ioan atestă vocația
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Condurache, Efectul Placebo, CL, 1983, 6; Mircea Muthu, Romanul ca provocare, ST, 1983, 7; Ioan Holban, Reportajul de idei, CRC, 1983, 42; Gheorghe Glodeanu, „Placebo”, TR, 1983, 45; Ion Pecie, Stăpâni și scutieri, R, 1983, 11; Roxana Sorescu, Romanul ficțiunii romanești, VR, 1984, 1; Ștefan Melancu, „Intermediarul”, ST, 1984, 2; Victor Durnea, Scriitori în exil. Între creație și analiză, CRC, 1990, 6, 7; Ulici, Prima verba, III, 28-30; Cristea, A scrie, 179-184; Andrei Manolescu, „Mă obosesc pe mine însumi” (interviu cu
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
o experiență aparent nesemnificativă. Proza stă sub semnul unui romantism particular, specific unei perioade exuberante a vieții, și are o structură de poem lirico-epic, constituind un preludiu la trilogia La Medeleni, compusă din Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi, ciclu romanesc care s-a bucurat de un neobișnuit succes în epocă, aducându-i scriitorului o popularitate deosebită. Universul Medelenilor cuprinde două realități diferite: anii premergători maturității, în accepția de permanențe inalterabile ale existenței umane pe de o parte, și realitatea socială
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
lui A. Vodă, V. Gr. Pop, I. C. Fundescu și S. Fl. Marian. Pe lângă doine din zona Sibiului, Dionisie Miron dă, în traducere românească, balade despre eroul popular sârb Marcu. În foileton apare România veche și nouă de G. Missail, încercare romanescă ambițioasă, fără valoare literară, în care unul din personaje este Alecu Russo. Versurile aparțin lui I. Al. Lapedatu, Miron Pompiliu, V. D. Păun și unui Leonida Grigoriță. Discutând în diferite articole și în recenzii raportul dintre trăsăturile naționale și influențele
TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290237_a_291566]
-
care nu le ignoră, monografia se deschide cu un capitol biografic al ,,heliadismului”, unde e surprins spectacolul unei individualități complexe, contradictorii, care a făcut istorie, într-un efort creator de pionierat apt, în elanurile și înfrângerile sale, să capete dimensiune romanescă. „Personajul” Heliade crește, își acumulează substanța din documente variate, din contemporaneitate, din istoria culturii românești și, nu în ultimul rând, din corespondența sa, amplu citată, iar istoria omului Heliade luminează pas cu pas compartimentele operei de teoretician și critic, publicist
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
va evolua spre un modernism extrem - considerat de unii critici „inautentic”, cultivat în chip programatic, pentru sincronizare cu tendințele de ultimă oră -, când experimentează tehnicile Noului Roman, pentru a elibera apoi, dintr-o dată, propria lume interioară, într-un amplu ciclu romanesc, care include volumele Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977), Clipa cea repede(1979) și Femeie, iată fiul tău (1983). Acest ciclu - numit uneori „bănățean” și „rural” - a dat măsura valorii sale. Debutând foarte tânăr, T. era autorul unor proze
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
dinspre Noul Roman, trecând prin Kafka, a ajuns la Melville. În realitate, [...] el n-a făcut decât ca prin mijlocirea acestui catalizator să dea expansiune propriilor sale resurse” (Livius Ciocârlie). Punctul de sus al literaturii lui este, fără îndoială, tetralogia romanescă apărută în mai puțin de un deceniu, între 1974 și 1983. Fără să fie explicit situate la nivelul cronologiei interne, al identității personajelor, în acea relație de continuitate considerată de regulă hotărâtoare pentru definirea unui ciclu, Țara îndepărtată, Pasărea și
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul la care și-au găsit astfel aplicarea. Dintre procedeele practicate de T., caracteristic mai cu seamă pentru primele trei romane e cel al fragmentării istorisirii. Autorul e sincron cu tehnica prozastică romanescă a modernității extreme, care echivalează cu deconstruirea macropovestirii și cu abandonarea mijloacelor narațiunii tradiționale. El este, totodată, foarte atent la „ascultarea vocilor”, raliindu-se, și sub acest aspect, la una din direcțiile majore ale marii proze contemporane. Profilul scrisului său
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
fiul tău”, F, 1983, 6; Ciocârlie, Eseuri, 41-76; Paleologu, Alchimia, 121-125; Vlad, Lectura rom., 233-246; [Sorin Titel], CC, 1984, 1-2 (număr special); Florin Manolescu, Eine repräsentative Form der rumänischen Gegenwartsprosa: der Raumroman, CREL, 1984, 3; Lucian Raicu, Un vast ciclu romanesc, RL, 1984, 38; Cristea, Modestie, 177-182; Raicu, Fragmente , 325-329; Simion, Scriitori, III, 529-550; Vasile Popovici, O epopee a intimității, O, 1985, 33; Liviu Petrescu, Vedenile călătorului, VR, 1985, 12; Un scriitor pentru eternitate: Sorin Titel, Reșița, 1985; Ungureanu, Proza rom
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Al. Săndulescu, Un valoros roman realist, RMB, 1982, 11 604; Rodica Florea, Variantele parabolei, ST, 1982, 4; Nicolae Mecu, Anatomia solitudinii, CL, 1982, 9; Steinhardt, Critică, 135-138; Cornel Munteanu, „Vară vrăjmașă”, ST, 1986, 2; D. Micu, Analiză psihologică și compoziție romanescă, VR, 1986, 9; Rodica Florea, Ipostaze ale prozei, T, 1986, 10; Tuchilă, Privirea, 252-258; Steinhardt, Monologul, 235-238; Micu, Ist. lit., 634-635, 722; Gabriel Dimisianu, Noi cărți despre „marea europeană”, RL, 2002, 17. Al. S.
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, culegerea de proză scurtă Scoaterea casei din pământ, îi apare în 1977. Povestirile și nuvelele din volumul de debut indică principalele teme și motive ale scrisului lui T., cantonat aproape exclusiv în sfera romanescului, unde insertul autobiografic are un rol important. Sunt mai ales experiențele unor oameni de pe diferite șantiere, incitați la confesiune de un personaj-narator. E vorba de adaptarea țăranilor la noua viață industrială, despre relațiile între ei și cu șefii. Altă temă
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
mediu social va fi continuată în Cheia de contact (1983), pe când cu Tribunalul fiecărui individ (1982) cadrul fusese schimbat: un institut de cercetare, apoi un muzeu al invențiilor. În ciuda unor portrete reușite, firele epice nu ajung să configureze o arhitectură romanescă viabilă, iar destinele personajelor își pierd conturul înainte de a fi exploatate pe deplin. La fel se întâmplă și în Marele interogatoriu (1984) ori în alt roman, Cărăuși peste vămi (1986), unde începutul promite o incursiune în conștiința protagonistului și prezentarea
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
RL, 1981, 31; Emil Manu, Exerciții de rezistență, RMB, 1983, 11 930; Sultana Craia, Tradiția romanului-frescă, LCF, 1984, 20; Mihail Iordache, „Solemnitățile fericiților”, CL, 1984, 6; Mircea Constantinescu, Un roman istoric, RL, 1984, 30; Tania Radu, Între istorie și utopie romanescă, FLC, 1984, 43; Mihai Ungheanu, „Din tot sufletul pentru fericire”, LCF, 1987, 39; Alex. Ștefănescu, De la solemnitate la dezinvoltură, RL, 1988, 7; Eugen Istodor, Spulberarea solemnităților, RL, 1991, 44; Dan Perșa, Apocalipsa domnului Țugui, TMS, 1993, 4; Bogdan Ghiu, Există
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
încercare dușmanii, ca și prietenii... Îl prețuiesc mult ca scriitor și, la ora actuală, mi se pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
atunci când nu se întâmplă nimic, zilele nu sunt chiar toate la fel. Crăciunul devine marele moment al anului, mai ales prin balul de la prefectură, la care participă întreaga lume bună, o zi specială e și cea de Sfânta Marie. Spațiul romanesc depășește însă orizontul citadin. Inginerul bucureștean, protagonist și narator în același timp, trăiește cu adolescenta Nadia o idilă paradisiacă, scriitorul contrapunând picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
segmente interesante, dar neaderente va fi o caracteristică a romanelor lui T., de la început incriminată de Pompiliu Constantinescu, bunăoară, care observă tendința „spre o formulă comercială a romanului”, într-o „carte foioasă, și nu una substanțială”. După aceste două experiențe romanești atenția prozatorului se va fixa, în Flăcări, asupra zonei plutonice. Spațiul epic e o localitate din Valea Prahovei, Schela Veche, reședință, timp de milenii, a urșilor și a mistreților, invadată subit de o omenire rapace, atrasă de știrea că subsolul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
mai degrabă profesorul francez J.-A. Vaillant de la „Sf. Sava”, pe care de altfel prozatorul îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar zice franțuzul”, dedicată în
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
1981, 39; Adrian Marino, Retrospectivă ardeleană, TR, 1981, 48; Domițian Cesereanu, „Pe urmele lui Lucian Blaga”, TR, 1982, 34; Constantin Cubleșan, „Extaze”, TR, 1984, 28; Tașcu, Poezia, 223-227; Valentin Tașcu, Mărturia istoriei recente,TR, 1986, 18; Ion Lungu, Un ciclu romanesc, RL, 1986, 27; Mihai Ungheanu, „Vânătoare de vrăjitori”, LCF, 1986, 29; Val Condurache, Alte glasuri, alte încăperi, CL, 1986, 7; Ion Pop, Regula jocului, ST, 1986, 7; Ioan Holban, Spre ficțiune, fereastra realității, CRC, 1986, 31; Mircea Ghițulescu, O nouă
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
România literară”, „Viața românească”, „Dilema” și „Cuvântul”. Muzici și faze este un roman al adolescenței plasat spre finalul anilor ’70 ai secolului trecut și rezultă din multe suprapuneri, interferențe și coincidențe cu biografia lui V., care avea, în momentul acțiunii romanești, vârsta și statutul personajului ales să preia sarcina naratorului. Tinuț este elev în clasa a IX-a, îi place muzica rock, îi place Hari, colega sa, și trăiește toate „fazele” vieții de liceu în atmosfera specifică epocii, dar și ale
VERDES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la adevărata ei dimensiune de inițiatoare: „Când ai nevoie de mine o să vin”. În aceste proze rituale stau germenii creației romanești de mai târziu, următoarele volume fiind ample, cu relații și destine menite nefericirii, ce se mută dintr-o carte și dintr-o lume în alta, având „probleme” și în cotidian, și în imaginar, cu personaje care nu mor pur și
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și unele inflexiuni ironice și parodice. În câteva episoade onirice există similitudini cu realismul fantastic al prozatorilor latino-americani, în timp ce în secvențele de familie atmosfera e cea din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985) se vrea o parabolă romanescă despre zbuciumul sufletesc provocat de înlănțuirea amețitoare a unor fapte excepționale, într-o lume labirintică, pe dos, care mai poate fi salvată, căci „ieșirea la mare” este încă posibilă. Deși narațiunea este fragmentată, textul se coagulează prin câteva imagini-simbol, iar
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]