17,708 matches
-
invitații la interogatorii, nu face adică un ping-pong de replici cu ei. Le pune întrebări cît să-i facă să se desfășoare, lăsîndu-i apoi să spună ce au de spus. Din acest motiv, la emisiunea lui Paul Grigoriu s-au rostit de multe ori lucruri care au fost preluate de toată presa după aceea. Realizatorul Sfertului Academic a respectat tipicul emisiunii sale și cu CVTudor. După părerea Cronicarului, Paul Grigoriu merită felicitări pentru că oferindu-i microfonul lui CVTudor și lăsîndu-l să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-a risipit în funcțiunile automatice: Cînd oamenii șed așa de piatră, încît numai o cruce îi desparte, atunci ei nu vorbesc
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
cazul instrumentiștilor ce populează ansamblurile din spațiul spiritual neolatin. Excepțiile, în anume cazuri notabile, nu fac decât să probeze această constatare. Alte aspecte? Publicul meloman dispune de un caiet program prolix, haotic întocmit, nepotrivit redactat. În deschidere, cuvântul de întâmpinare rostit de directorul artistic al festivalului, intervenția citită a domniei-sale, nu a dispus de prestanța solicitată de un astfel de eveniment... a fost lăudat George Enescu... o dată în plus!; a fost expus un inventar al problemelor Festivalului, am primit o dare
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai sângen tine/să-l arzi păl dă vine..."/ Că tre săț dai aere// cân vezi fun tatae/ că trece cu tașca/ goală ce gașca/ lia la bătae"; "Tre
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
ce să fac. Toți se uitau la noi și râdeau. Explicația veni repede din partea unui confrate orientalist. Că era vorba de un obicei feudal chinez, potrivit căruia, dacă într-o adunare publică, alcătuită din persoane din aceeași castă, un bărbat rostește un lucru extrem de important pentru toți, una din femeile prezente, cea care este mai aproape, trebuie neapărat să se ridice, să se încline în fața vorbitorului și să-i sărute mâna, cu un gest de supușenie absolută. Obicei complicat. Foarte complicat
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
Se întunecă la față și-mi răspunse pe un ton sinistru: - Din pricina cheilor. Apoi adăugă: Ei bine, îl mai iubești pe Niezsche după tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Hamletologia... Despre actorul-autor se potrivește - în portretul intelectual ce i se poate schița - aprecierea, lăsînd de-o parte orice ierarhie de valori, că avem de-a face cu un artist al cuvîntului capabil "să vadă idei", să vizualizeze ceea ce se rostește pe scenă, deci puterea cuvintelor și forța imaginii, o explorare interioară plecînd de la audibil la vizibil, prin ce auzi și îți imaginezi, prin efectul trompe-l'oeil. În cazul dramaturgului insular este vorba despre geniul ce i se recunosc fățiș
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
al Americii pare să aibă un rating uimitor și numele ei spune foarte mult: All Things Considered. Cu alte cuvinte, nu doar acele lucruri pe care exilul românesc avea datoria să le spună pentru auzul celor care nu le puteau rosti în țară. Această asumare a tuturor lucrurilor i-a adus lui Andrei Codrescu o celebritate reală în America. Cu toate astea, și aici poate fi vorba despre o altă performanță, Andrei Codrescu nu și-a uitat niciodată originile culturale, ci
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
ani o conferință, pe care ulterior am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de critici literari, îndrăgostiți de frumos și de formă, din rațiuni nu exclusiv politice, a trebuit să le facă față. De curînd, am citit în Steaua nr.
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
un moment dat: - Domnule, personajele ăstora vorbesc ca niște marțieni, dar au înfățișare de pămînteni. Vorbesc ca niște oameni fără limbă maternă, vorbesc ca niște indivizi care abia au învățat, la maturitate, limba română, nu trăiesc limba română cînd o rostesc. Or, asta a fost una dintre grijile noastre atunci cînd am făcut filmul. Și bineînțeles, ne-am îngrijit și de înjurături, a fost și asta o problemă. Pentru că am constatat că în filmul românesc înjurăturile sînt contrafăcute. Părerea mea este
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
Momente) de la premiere, iar Dimtirie A. Sturdza, din 1893 pînă în 1908 președintele P.N.L. și secretar perpetuu al Academiei Române, în 1891, cînd i s-a respins de la premiere teatrul (3 voturi pentru și 24 contra în plenul celebrei instituții) a rostit despre opera lui Caragiale această semnificativă judecată de apreciere: "Este însă un alt moment, atins și acela de onorabilul nostru confrate, care pe mine m-a revoltat în aceste lucrări; acel moment este potrivirea dintre scrierile d-lui Caragiale cu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese împerechindu-mă cu Moartea... Dezleg lanțurile, cu care erau încătușate umbrele mele, pierzându-mă în Eternitate. Umbră și Om, o singură Moarte!
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
în criză de timp - au așteptat ca pe-o ploaie izbăvitoare intervenția premierului. Care intervenție a venit - dar numai pentru a dubla abuzul cu o minciună. Pozând în "călăuză a rătăciților", acest nou Maimonide al politicii românești dizertează gomos și rostește imperativ: Cine vrea manuale alternative, să-și facă pe banii lui, nu ai statului!" Curat murdar, coane Adriane! Să nu fi știut mata că statul român finanțează doar manualele pentru școala generală, iar scandalul recent apărut se referă la manualele
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
luni în urmă, la sfârșit de aprilie, la intrarea în sala de spectacole, la reprezentația cu opera Aida, Giuseppe Sinopoli a fost primit de public cu ovații dintre cele mai cordiale. În debutul reprezentației, înainte de a ridica bagheta, Sinopoli a rostit, un emoționant omagiu adresat fostului director, fostul său oponent de opinii. Printre altele, parafrazându-l pe Sophocle, Sinopoli s-a adresat berlinezilor... "Voi și orașul vostru... fie ca soarta să vă fie binevoitoare, fie ca amintirea mea să stăruie, să
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
de la Vichy (emisă încă de D. Sturdza, ministrul de Externe legionar și contrasemnată în februarie 1941 de Mihai Antonescu) repede abandonată (după trei luni) datorită neînțelegerilor avute cu șeful său ierarhic. Degeaba se zbătuse Cioran să obțină postul de la legionari (rostind, pentru aceasta, o conferință la radio Profilul interior al Căpitanului, rămasă pentru că a fost publicată, la stăruința fratelui său Relu, în revista legionară Pămînt strămoșesc de la Sibiu). Nu înțelesese încă nimic despre firea sa de nihilist structural, care repudia disciplina
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
românească. Caragiale le-a veștejit în registru comic și tragi-comic, în vreme ce Eminescu în cel tragic. Tușa discursului său este cert îngroșată, nedreaptă adesea, dar niciodată simplificatoare, iar mărturia sa este cea mai complexă, profundă și tulburătoare din câte s-au rostit vreodată despre ființa românească în cumpăna vremii. La fel ca și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția în care se orienta societatea românească, ci excesele gestuale și pripeala, fatal superficială, căutând mereu să identifice necesarul pandant, și
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
desfăcându-și aripile și mai întâi frecându-le bine una de alta sbură drept spre ele. Ea se lăsă pe mâna unei copilițe și o pișcă, făcând-o să țipe. Văzând-o, aceasta întoarse palma, o așeză în căușul ei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță, Riță, unde oi sbura, acolo m-oi mărita. Zicând aceasta, o aruncă în sus, iar gărgărița își luă sborul prin văzduh. Și sbură astfel peste pădurea verde și umbroasă, peste apele râulețului limpede ce o străbătea
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
Adică, ea, gărgărița, tocmai ce îi vorbise doicei... Aceasta leșină pe loc și căzu pe podea peste gherghef. Rița, alarmată, o tot înțepa pe la tâmple, să-și revină. Când ieși din leșin, luă gărgărița pe vârful degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele pe care i le adresase atunci țiganca și cum să facă ea să-și scape de la blestem scumpa fată. ,,Coană Marioaro - zicea țiganca
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
Toate se petrecură întocmai precum zise ghicitoarea... Era a doua zi la amiază. Un soare strălucitor scălda câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
vegheat la corectitudinea alegerilor. Posibil. Dar nu cred că a izbutit totdeauna. Rămîne faptul că, în noiembrie 1927, cînd PNȚ, venind la guvernare, a organizat alegeri cu adevărat libere, pentru că partidul venea pe un val de efectivă simpatie populară. Adevăruri rostește Ilie Lazăr despre afacerea Skoda, cînd regele a voit să-l, scoată neonest pe Iuliu Maniu. Și nu a izbutit pentru că Maniu, perfect onest, deși prim ministru pe vremea încheierii contractului de furnituri de armament, nu și-a murdărit mîinile
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
a pus mâna pe clanță și a deschis. Era, Într-adevăr, Iorgu Bleahu, adresându-i-se: - Pot să intru? - Poftiți! Luați loc. Vă ascult. Scuzați-mă pentru deranjul din cameră. A intrat și s-a așezat pe scaunul din față, rostind dintr-odată: - Scuză-mă, te rog și eu, că te-am deranjat la o oră așa de matinală. Că am venit cu noaptea-n cap și m-am Înfățișat la ușa camerei oficiale. Deși, total nepotrivită ora, am considerat că
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
de genul celor care ți se dau cînd intri la film, pline de fotografii color și de articole semianalfabete culese de prin materialele apărute în presă. Pe cînd citea, își mișca buzele, iar cînd dădea peste un paragraf extrem de complicat, rostea cuvintele cele mai grele într-un fel de șoaptă anevoioasă. - Auzi, Kingsley? spuse Terry, ajuns la capătul răbdării. N-ai de gînd să taci? încerc să lucrez. - N-am zis nimic. - Bombăneai ceva ca pentru tine. Nu pot să mă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
E ceva foarte vizual. Foarte filmic. Terry trase adînc aer în piept. - Zi-mi două vorbe despre celălalt, spuse el. Logan îl privi cu un aer curios, însă nu lasă să se vadă dacă fusese jignit sau nu. - în regulă, rosti el. Poate că e mai pe felia ta. Am luat prima opțiune pentru o carte despre doi polițiști din New York care lucrează la același caz. Mă rog, poți să faci ce vrei cu ea, nu mă interesează decît să-i
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
nici Joe, ca să știm cum stăm. Dar cred c-o să-ți dai seama că tu ești ăla care-a terminat. Ai terminat-o cu filmul aici, așa că dacă vrei să pleci... - Dacă or să se facă filmele astea ale tale, rosti Terry, străduindu-se să caute o împunsătură de rămas-bun, o să fie o zi tristă pentru cinematografie.
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
de a-l fi cunoscut pe Bernard Pivot și de a fi devenit în scurtă vreme admiratori, sau chiar fani, ai emisiunii sale Bouillon de culture. Eu, una, așteptam cu nerăbdare cel mai cordial salut auzit vreodată, ,,Bonsoir à tous", rostit pe un ton inimitabil, alert și voios. Acesta dădea startul, imprima ritmul emisiunii, rămînea în aer și ocrotea climatul de bună dispoziție, uneori chiar de entuziasm al discuțiilor, pînă la momentul despărțirii cînd, parcă din prag, interpelîndu-ne cu sufletul la
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]