1,483 matches
-
filme celebre. L-am însoțit printre aventurile pe care le reda cu o așa expresivitate încât distanțele în timp și spatiu se topeau. Pasiunea din care s-au născut triumfurile sale în teatru și în cinema era izbitoare în istoriile rostite și în întâmplările despre care depunea mărturie. Și, de fiecare dată, fără excepție, scenariile se derulau ca într-un film al său. Tot ca într-un film al său, apărea mereu acea imagine alegorică, în care se concentra esența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe fugă eu, el în alergare. De fiecare dată îl întâlnesc din nou. Natura ființei lui e sărbătorească, prezența lui translucidă. Văd într-o clipă mândria gândului care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un pic încrederea asta neclintită în teatru, dat fiind că majoritatea reformatorilor moderni ai teatrului, de la Artaud la Grotowski sau de la Brook la Novarina, afirmă convergent sensul teatrului către ideea de părăsire a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei repetiții fără sens: "tot așa și iar așa"; repetarea stupidă, inconștientă a unor gesturi care doar par bazate pe sănătatea, vitalitatea instinctului. Distingem aici și existențe de excepție: revoltațiioptimiști încă ori dezamăgiți. Auzim întrebări neliniștitoare cu privire la soarta omului, întrebări, rostite sau strigate, la care grosul oamenilor, prinși în "jocul vieții dansul morții", nu au când și cum, nu vor să reflecteze. Tabloul agitației sterile se îmbină cu sloganurile unui cult al acțiunii găunos și steril, care, exercitat mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ispășească toate păcatele morale, cele cu voie sau fără de voie, devenind în anii nouăzeci și două mii o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vrei belete? sa mai vii la belete!" (s. n.) Furnicătura de palmă a împăratului din istorioara Poveste, mai sus amintită, se instalează treptat, dar previzibil, pe măsură ce fiii se înfățișează cu cererea nepotrivită. Primul are parte de un răspuns imperial, cu argumente rostite calm: "Fătul meu, asta nu se poate. Ești fecior de împărat și ai să fii împărat. Nici inima ta n-are voie să bată cum îi place, nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate." Al doilea stîrnește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fată, un cuvânt bine spus este capabil să declanșeze multe emoții erotice. Puterea de sugestie erotică a vocii umane este cel mai bine ilustrată de... sexul prin telefon, științific numit scatologie telefonică. Timbrul vocii persoanei care vorbește, precum și conotațiile cuvintelor rostite sunt capabile să declanșeze cele mai subtile stări erotice, apropiinduse de orgasm, mai ales dacă se completează totul prin masturbare. Unii preferă scatologia telefonică pentru că, dacă ar fi într-o situație erotică reală, tocmai partenerul ar fi acela care i-
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
prinde bine dacă el ar adăuga ceva de genul: „Stai cât vrei tu.“ Singura întrebare care mai rămâne este: va respecta el această condiție? Ca la mama acasă... „Un adevărat bărbat respectă promisiunile făcute.“ Aceasta e o frază care trebuie rostită cât mai des de fete. Dacă ești fată și te afli cu un băiat la el acasă, trebuie să știi că acolo îi vine cel mai greu să se țină de promisiuni. În schimb, dacă sunteți la tine acasă, e
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ales din momentul când tinerimea ieșită în stradă și-a rostit ferm voința de libertate, mi-am adus aminte de un text xenopolitan de mare interes. Este vorba de acel discurs festiv la mormântul lui Ștefan cel Mare (1871), discurs rostit, se poate spune, în fața unei Românii pe care spiritele fierbinți o visau deja în forma ei ideală. Ideală nu doar ca fruntarii, încă imposibile, ci deopotrivă ca forță creatoare, ca sursă de cultură în ansamblul unei românități nu tocmai armonizate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
front al salvării" din "haosul" ce amenința, chipurile, societatea noastră. Vecinii, în multe cazuri foști mandatari ai puterii, erau legitimați în grabă, unși, cum se spune, pentru ca echilibrul social să nu sufere prea mult. Cine nu-și amintește întâile propoziții rostite casant la Televiziune de viitorul "președinte pentru liniștea noastră"? Ele nu lăsau să se întrevadă o alternativă la haos decât în frontul produs, se spunea, de Revoluție. Important era pentru moment să se reducă pe cât posibil numărul de victime. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au statuat de aceea crearea unui organism statal în această zonă, la interferența dintre cele trei imperii cointeresate cu precădere, organism autonom și destul de puternic pentru a amortiza tensiunile existente. O asemenea idee se întâlnea firește cu dorința poporului român, rostită adeseori și tot mai insistent, în cadrul unui program ce ținea cont și de nevoia unui echilibru european cât mai stabil. Un nou echilibru, de fapt, întrucât cel instaurat prin Congresul de la Viena se perimase, iar mișcările naționale de pe continent reclamau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
semnificație este scenă împărțirii de lichide locuitorilor cimitirului de mașini. În piesa, cuplul din mașină 3 își manifestă preferință pentru eau-de-vie97. Spre disperarea lor, ocupanții mașinii 3 vor putea obține doar apă caldă. Teatrul acorda o mai mare atenție cuvântului rostit, prin urmare, jocul de cuvinte eau98 / eau-de-vie99 își găsește motivația. Filmul, în schimb, este axat pe imagine, de aceea, probabil, Arrabal a înlocuit apă, prea puțin expresiva în întunericul nopții, cu cafeaua. Dacă în piesa Milos era cel care ducea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vom folosi notarea simbolică VS pentru "vocea care se aude prin stație". 32 În contextul filmic, Milos este unul dintre aceia care nu înțeleg adevăratul sens al celor întâmplate. Într-un alt moment, construit simetric cu acela în care este rostita replică "Îl va pleuvoir" ("Va ploua."), Dila îi spune lui Milos: Tu aș des yeux, mais tu ne vois pas. Tu aș des oreilles, mais tu es sourd." Cuvintele acesteia fac trimitere la textul biblic: "13 De aceea le vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
adresa ucenicilor săi pe malurile Irisului, păstrând însă aceeași atitudine și de-a lungul episcopatului său pe când încerca să rezolve cele mai delicate probleme care tulburau Biserica”<footnote G. Bardy, Littérature grecque chrétienne..., pp. 125-126. footnote>. Prin faptele și cuvântările rostite fie de la amvon sau în particular, Sfântul Vasile a dus o luptă neobosită împotriva tuturor inegalităților sociale și a îndemnat pe creștini la milostenie. Milostenia este una dintre cele mai frumoase virtuți cu care s-au încununat mulți dintre sfinți
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
că se va ivi acel critic care va releva, poate chiar împotriva exponențialității, tocmai unicitatea lui Ion Creangă. Unicitate simtiță, cel puțin de către acei intelectuali adevărați, cu gust rafinat, de care vorbeau Ibrăileanu și Călinescu, dar care mai trebuie și rostită critic. Un asemenea exeget putea fi însuși Mircea Scarlat, iar din generația care o precedă pe a lui - Valeriu Cristea, autorul unui volum intitulat Despre Creangă și al unui Dicționar al personajelor lui Creangă. Dar ar putea fi - e cu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fondul oboselii sau intervenției factorilor perturbatoriă. Are o voințrelativ puternică, reușind sse mobilizeze atunci când i se cere. Din punct de vedere afectiv, manifestuneori refuzul de a vorbi în prezența unor persoane, tocmai pentru canticipeazgreutăți de articulare și înțelegere a mesajelor rostite. Comportamentul este, în general, pozitiv. Colaboreazcu profesorul psihopedagog și cu învățătoarea. Intervin scurte perioade de negativism în relațiile cu mama. În colectiv este bine integrat, succesul mobilizându-l și amplificându-i nevoia de comunicare. 6. Examenul logopedic: aăLimbajul oral: Deficit
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
au mai mult aport la imaginea vienezilor, care și atunci când pășesc pe stradă transmit bucuria de viață ca pe un dar cu totul personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme, italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl cunoștea pe Eminescu, însă, acolo, unde se întâlneau, de altfel, studenții români și unde
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Am întrupat în tine frumusețea toată. Am adunat-o cum adună albina polenul florilor și tu erai...ești încă...toată frumusețea..."247 E banal să constați că la ambele protagoniste, Alta și Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația adulterului și remușcările ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bailul și nobilii venețieni în armuri, ofițerii genovezi în frunte cu Giustiniani, preoți, călugări, credincioșii bisericii lui Justinian. Liturghia de adio îi unește pe greci și pe latini. Cuvintele discordiei din Crez și Fiului sunt omise de Mitropolitul grec, dar rostite totuși de episcopul latin Leonard; amândoi însă "uită", într-o înțelegere nerostită, să pomenească numele papei Nicolae. Împăcarea ecumenică în fața morții e un fapt, ca și frățeasca împărtășanie din trupul sfânt al Mântuitorului. Dihonia se stinge și iertarea îi ia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vastul supertext dostoievskian. De pildă, nu credem că se susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care ar fi purces scriitorul la această dezicere : „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai pot trăi în minciuna acestei idei, iar alt adevăr nu mai am ; fie ce‑o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
reprezintă vechi instituții ale comunităților țărănești confederate și nu o adunare feudală 609. Cercetarea condițiilor în care acestea se desfășurau, indică un substrat vechi, care presupune atât existența unui rudiment electiv, cât și al "dreptului de împotrivire". Dreptul de veto rostit, de pildă, în formula "Vrancea nu voiește", nu este regăsit în documentele cancelariilor domnești. Delegații acestor adunări erau aleși direct de obștea satului, cu mandat limitat, dar treptat se va observa și aici o restrângere în sensul reprezentării: "funcționarii" sătești
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a fost/ și va fi-n cer bucurie/ îmi este substanță toată iubirea/ a tot ce a fost/ și va fi-n lume iubire/ îmi este ființă -/ a toată lumina/ aprinsă vreodată/ mă-ntrup fulguranță -/ a toate cuvintele/ care-au imnic rostit/ în putere-adevărul/ mă știu cunoștință" (mărturie din Cer de cer) Ori: "O, frumusețe-a tot ce-n bucuria/ iubirii-i frumusețe! Legământ/ făcut cu mîntuirea noastră-n via/ întemeiere-a toate câte sunt!// O, împlinire-a tot ce proorocia/ a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru care am insistat pe acest studiu este, pe de o parte, faptul că ne-a furnizat un fel de legitimare a demersului cercetării noastre, de care, captați de dialectica repetare/diferire, nu știam că avem nevoie, dar care, odată rostită, ne-a bucurat; pe de altă parte, de aici vine instrumentul nostru principal pentru analiza textelor eminesciene și a relațiilor dintre ele: intratext/intratextualitate: "când autorul reia texte scrise de el înainte, texte proprii în opere noi, intertextualitatea este considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
voluptăți lectoriale pe care nimic nu o egalează: "Demersul unui mare scriitor contribuie nu numai la configurarea viitorului, ci și la aceea a trecutului" (Borges). Dacă ne mutăm obiectul atenției dinspre intertext spre mit, blocul temporal apare ca realitate deja rostită. Disocierea sacrului de profan, ca dimensiuni distincte ale timpului, calitatea supraumană și densitatea ideală a celui dintâi îi conferă un statut aparte. Aneantizarea cronologiei este chiar premiza demersului nostru hermeneutic ce analizează raportul omului cu mitul. "Pentru Buddha, nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în întreaga Europă de scriitori, care se aflau sub opresiune ideologică, o aduce tot ea : "În toate țările din Est, metafora a fost folosită ca o bombă, care făcea explozie, la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul, pe jumătate rostit al unuia, se înțelegea cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]