3,443 matches
-
Manuscris > Lucrari > DRUMUL CĂTRE SUCCES Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un pumn zdravăn aterizat în falca lui Mike Ruby îl făcu să se dezechilibreze, iar acesta căzu amețit pe trepte rostogolindu-se și scăpând din mână cutia neagră. - Mi-ai promis, mi-ai promis!, țipă prietenul lui. Mi-ai spus că vom forma împreună cea mai celebră trupă de rap din America. Iar acum spui că te retragi? Cum poți să
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi, să te iau de aici.. O să te salvez, Nath! Și-și sărută frățiorul blond pe frunte. Două lacrimi mari se rostogoliră pe obrajii lui catifelați, iar Marshall simți cum i se frânge inima. Îl strânse la piept și-l privi în ochi: - Mă iubești, Nath? Mărindu-și ochii frumoși și rotunzi, cel mic dădu energic din cap. - Și eu te iubesc
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Acasa > Impact > Scrieri > FĂRÂME DE PAȘI (FRAGMENT) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cubul se rostogolește între liniile de foc ale gândului. În fiecare dimineață îl privesc și îi adaug vârful. Cu degetele înghețate ating candela mereu aprinsă, în memoria timpului netrăit al florilor de trandafir și iris în care unica vină a fost că s-
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
aleatoriu, versurile se sting în propria lor cenusă: “la marginea/unei alte așteptări/hrănește pescărușii/cu tăcere/apele nu-i mai ajung/să-și spele îndoielile/în suflet și-a tatuat/o singurătate/a lăsat doar un loc/cât/să rostogolească o mare”. Iuliana Linte preferă soluția laxă a textelor comune de muzică ușoară:”Prea aproape ești de mine./ Prea departe se cuvine/Să ne-ntoarcem vrei, în rai,/Luna, stelele să-mi dai” . Totuși, în haiku, autoarea e ceva mai
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
desculță printre picurii de rouă privirea lunecând pe spic de grâne s-a ridicat spre cer când norul plouă și-a coborât în palmă colț de pâine desprinderea de lumea pământeană mi-a-ncins trăirea într-un fir de sensuri rostogolind în mine o dojană m-a pus să mă adun din nou în versuri 17.06.2014 Referință Bibliografică: Poezie românească - Carmen Popescu / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DISPERSARE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Iar se rostogolesc în aerul dulce Zile împovărate de farmec și de vis; E vară și,.. în spațiu arde o comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
lor sunt prea fierbinți chiar dacă săraca, știe că riscă să fie arsă. -Inăsprește-te, inimă! Adevărat că îmi trebuie un vis ca să suport realitatea! Îmi unesc palmele ca înainte de orice rugăciune, îmi aplec fruntea spre pământ neluând în seamă cum se rostogolesc lacrimile și rostesc în sinea mea: - Doamne, dă-mi vis! - Unul sau două? - Cred că două.Unul să pot înfrunta realitatea și unul unde să mă întâlnesc cu ea. - Dar dacă primești unul în care o vezi pe ea, o să
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
rouă în care se oglindește întregul, observând vangoghian, cum se țese o mitologie proprie în acest veac de singurătate, tranșând poezia ca într-un abator în care aleargă fantome. Sunt și poeme ample, cu amprentă pregnant clasică, de natură eseniană., rostogolindu-se în groapa comună a paradisului. Vasile BURLUI își poartă poemele precum niște cicatrici, pozând în om care știe să tacă frumos, să asculte și să dăruiască mai departe ceea ce numim, atât de superficiali, neatenți și grăbiți, Splendoarea și Tragedia
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au rostogolit anii războiului și ai secetei (ce a urmat), am învățat să prețuiesc pâinea, pentru că atât eu cât și sora mea, consideram o sărbătoare ziua, când se împărțea o franzelă. Singura bucurie erau cărțile împrumutate de la biblioteca de cartier, ce se
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
după el, sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să-mi dau seama, lacrimi mari au început să mi se rostogolească pe obraji... VII Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (VII) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
aude cum se sfârșește în tăcere... De ce alergăm mereu? unde vrem să ajungem? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug; vreau să fac un popas să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o...trăiesc iar atunci când vine alta la rând...să o trăiesc și pe aceea...până se rostogolește și ea în...infinit. Nu mai fug după fantome. Vreau să simt clipa vieții, să aspir adânc în
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
umbra timpului... Vreau să nu mai fug; vreau să fac un popas să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o...trăiesc iar atunci când vine alta la rând...să o trăiesc și pe aceea...până se rostogolește și ea în...infinit. Nu mai fug după fantome. Vreau să simt clipa vieții, să aspir adânc în mine intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărm. Mă așez pe o piatră și privesc
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
înfocat. După o întârziere inacceptabilă pentru un asemenea eveniment, în fața mesenilor înfometați după atâta alergătura, apăru un aperitiv anemic, cu care s-ar fi rușinat și tușa Veta de la Nima. Clipind în fața feliei ofilite de ardei umplut cu brânză și rostogolind spre mijloc cele două chifteluțe de pe margine, Andrada încerca fără succes să își facă să tacă stomacul răzvrătit. Râul se apropie de urechea ei și îi șopti ușor: - Pâinea e bună! Îi venea să intre în pământ de rușine, dar
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
la o concluzie simplă: singura modalitate de a ușura sufletul este accea de a da frâu liber lacrimilor. Ochii noștri, ferestrele sufletului, adună în ei impulsurile pline de tristețe dat de către suflet creierului...lăsând astfel drum liber lacrimilor să se rostogolească pe obraz. Plângem! In sfârșit lăsăm să iasă la suprafață tot necazul și apăsarea care ne chinuia sufletul. Lacrimile sunt stropi de...tristețe ce se adună dând naștere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei și ne aruncă
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
amețitoarea vale Gaura. În câteva minute se ajunge la Vârful Omu ce tronează deasupra Bucegilor. De jur împrejur zările se deschid, contopindu-se la orizontul îndepărtat cu bolta cerului. Aici vântul domină înălțimile peste crestele muntelui, iar norii parcă se rostogolesc peste stânci la vale. Printre ei caprele negre țupăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă stația meteorologică spre culmea Bucșoiu, apoi coboară prin Hornurile Mălăiești către Diham și Pârâul Rece... Când cobori spre Râșnov
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
doar câteva ceasuri ale serii în efemeritatea decorului cu minuție construit... Probabil că mulți au parcurs, asemenea mie, în cadrul tipic al sanctuarului teatral, magia acelorași timpi inefabili ai trecerii. Am avut, într-o măsură sau alta, șansa de a simți rostogolindu-mi-se acolo, cu o iuțeală de fulger parcă, una câte una, clipele drămuite ale propriei mele vieți în hăul imens și destul de colțuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor și actori, deopotrivă
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
perspective inedite, altele decît cele pe care ni le oferă poetica de azi. În analogie cu o veche concepție hegeliană, poeta nu mai are nicio putere asupra inspirației, ea este la dispoziția inspirației: „Împinsă de un/ suflu icaric/ m-am rostogolit/ într-o bibliotecă de scrum,/ pipăi cu gândul/ osuarul fierbinte/ și scutur cenușa/ dintr-un Luceafăr postum,/ miroase a Platon,/ a Kant și a Noica,/ calc pe jăratec/ de Proust și răcnesc,/ o pasăre Phoenix/ îmi sparge călcâiul,/ prin el
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
județul Hunedoara. Deopotrivă grădină botanica și centru de cercetări acest obiectiv turistic din Jibou are o organizare pe sectoare tematice precum: sere, acvariu, parc zoo, grădină japoneză ș.a. La întoarcere, Clujul nostru drag ne-a întâmpinat cu soarele ce se rostogolea peste Feleac,pregătindu-se de culcare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Pe urmele istoriei în aflarea luminii adevărului / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin
PE URMELE ISTORIEI ÎN AFLAREA LUMINII ADEVĂRULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348570_a_349899]
-
din trei fâșii de geam în care se reflectau mulțime de cioburi colorate, mărgeluțe sparte, imagine multiplicată simetric de fiecare din cele trei geamuri și, la cea mai mică mișcare apărea o imagine nouă, de fiecare dată alta pentru că cioburile rostogolindu-se, se așezau mereu în altă ordine. De multe ori mă lua tata cu el pe șantier la Casa Scânteii unde îmi plăcea să hoinăresc peste tot: de la sala de mese și cinematograful în aer liber până la cantină și dormitorul
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mai știu dacă de teamă sau naivitate, dar așa cum mă prinsesem de bară, la fel de simplu mi-am dat drumul și am rămas întins pe spate pe grămada de pietre pe care mă urcasem. O singură mișcare greșită și mă puteam rostogoli sub roți, scările vagoanelor trecând la numai câțiva centimetri de mine. Parcă aud și acum țăcănitul roților la joante, timp în care parcă nici nu nu îmi venea să respir. Am rămas nemișcat și de-abia după trecerea trenului, m-
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DEZLEAGĂ-MI IUBIREA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, rostogolește peste mine, o clipă albastră, să pot în palme ține fericirea - pasăre măiastră. Dezleagă-mi iubirea să vad cât mai departe să trasez cu privirea linia dintre viață și moarte Rog, acum, îngerii să ne mai păsuiască, vom putem culege
DEZLEAGĂ-MI IUBIREA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348669_a_349998]
-
se lăsau împinse cât o căruță la deal și reparațiile în casă cât alta înțepenită, numai rațiunea, ca un sfetnic bun îmi transmitea mesaje încurajatoare, uneori pline de umor, „nu-i motiv de disperare, totul trece ca și viața, te rostogolește pe neașteptate, te duce ca valul mării spre marile adâncimi de unde uneori te întorci la suprafață”. Totul a durat ca la lectura romanului lui Jules Verne „5 Săptămâni în balon” după care revenisem și eu cu picioarele pe dalele noi
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
e infinit, El nu e timp și nu spațiu dar există de când Lumea și mâna Lui e în toate”. Din paginile ziarului Yediot Aharonot, o tonă de hârtii în ziua de Vineri , îmi lunecase o broșură, supliment al ziarului care, rostogolită în cădere, rămase deschisă la o pagină cu fotografia unui actor căruia i se spunea „cel dintâi în comedie” și totuși o sfârșise tragic punându-și capăt zilelor într-o celulă a închisorii. „de cea făcut-o?” era întrebarea cu
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
nimic! - îi încurajă ginerele. - Dar caleașca? Sigur o vor sălta în avuția și patrimoniul statului! - N-aveți grijă! Va ajunge la loc sigur în deplină siguranță!- îi asigură Prințișor. Și într-adevăr într-o noapte întunecată când nori fioroși se rostogoleau peste dealuri, iar fulgerele spintecau întunericul anunțând furtună, se treziră cu un necunoscut bătând insistent la poartă. - Au venit comuniștii! - exclamă disperat Paul. - Ăștia ne omoară că n-am semnat hârtia! - se sperie Margareta. - Fiți pe pace! - interveni calm Prințișor
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
Am dat de dracul! - țipă disperat Michel. - Taci! - îl admonestă John în șoaptă. Dar nu termină vorba că primi o pereche de coarne în turul pantalonilor și se prăvăli, dincolo de pârleaz, peste un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]