1,007 matches
-
ele cu regret au găsit motiv, Nu... că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
deja ocupat de Shirley, îmbrăcată doar cu furoul și dând să-și pună cămașa de noapte. Kenneth spuse: — Hei, ce căutați în camera mea? — Nu e camera dumneavoastră, spuse Shirley. Uitați, astea nu-s bagajele dumneavoastră, nu? Și își strânse rușinată cămașa de noapte la piept. Kenneth spuse: — Ei, fir-ar să fie! Nu. Dar ia stați puțin. Nu e nici patul meu. Înseamnă că m-am rătăcit. Scuzați-mă. Am șters-o. Dădu să iasă, dar se opri după doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a învârtit și s-a perpelit sufletul în ei ca frigăruia pe cărbuni încinși, de teamă și de rușine unii nu mai au somn, își scriu autobiografia romanțată, alții fac liste cu creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci ca la piață sau la examenul de doctorat; în sfârșit, toți își fac faptele grămăjoară, cum se adună toamna în grădini frunzele uscate, și le aduc plocon părintelui să le dea el foc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
deja pe parchetul proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu ce să vă servesc? zice ea într-un sfârșit, rușinată. Vreți o vișinată? După trânta asta, mai aveți curajul să-mi oferiți de băut? ─ Vai, domnule Ciortea, i se putea întâmpla oricui. Zău, nu-i nimic. Hai, stați aici că aduc acușica paharele, se ridică ea și dispare în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu plasa care-l proteja de Înțepăturile țânțarilor, Francis Macomber Își dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te spăl pe spate... După
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea lui în loc de „ș” a pronunțat scrâșnit litera s, încât izbucnirea lui suna așa: Iesi afară, parsivule! Am părăsit rușinat prăvălia și mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul altfel de cum ar fi trebuit să fie. Am povestit acasă la ai mei și tata i-a dat dreptate domnului Tachi și am povestit cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lume întreagă confirmă) că pe unde treceau armatele germane, ale celui de al Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o făcea, de față cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice. Era Într-o dispoziție mizerabilă și Înghițisem destule din partea ei pentru o singură zi. Fata pe care o umilea În clipa de față Își plecase, rușinată, capul, avea obrajii stacojii și speram, spre binele ei, că nu o să izbucnească În plâns. — Andy, treaba asta e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de nasol că eu a trebuit să chiulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
constate cât și cum s-a furat. ― Dar să nu te culci pe o ureche, nea Ioniță! adăugă plutonierul. C-apoi și dumneata dai de dracu cu mine, așa să știi! 5 Titu Herdelea, ascultând jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat și vinovat că se află pe aici ca musafir al asupritorilor norodului. Numai când Dragoș scăpa și câte o vorbă mai blândă despre Grigore Iuga, își revenea în fire zicîndu-și că în definitiv el e invitatul lui Grigore. Totuși, spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna Eugeniei, o ajută să coboare. Câțiva servitori se învîrteau să descarce lucrurile și nu știau ce să facă. Nadina observă și zise șoferului: ― Vezi, Rudolf, să nu se piarză ceva de-a coniței Jenny! Titu Herdelea stătea deoparte foarte rușinat că nimeni nu-l băga în seamă. Grigore îl văzu, își aduse aminte de el și se grăbi să-și repare greșeala: ― Dați-mi voie!... L-am uitat, uita-l-ar necazurile!... Să vă prezint pe prietenul și musafirul meu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
evlavie, o cuvântare inteligentă (ca a lui, firește) fiind cea mai bună introducere pentru îndulcirea spiritelor și descoperirea adevăratelor stări. Văzând efectul vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că sunteți buni români și cetățeni vrednici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai Melaniei, chipul ei frumos și trudit întorcându-se ca să-l întrebe dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea, îl făceau să urle de durere la fiecare muchie a caldarâmului, nu știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi. — Te doare, măi, puțulică ? auzi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
furioși care dăduseră foc reședinței guvernatorului lor. Tata trăia în biroul său și încerca să-i controloze pe rebeli. Într-o zi a sosit un decret. Spre stupoarea tuturor, împăratul l-a concediat pe tata. El a venit acasă profund rușinat. S-a închis în camera sa de lucru și a refuzat să primească vizite. În decurs de un an, sănătatea i s-a șubrezit de tot. N-a mai durat mult timp și a murit. Chiar și după moartea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost în pat. Vestea cea bună e că nu mi se raportează nici o altă sarcină. Aflu din scrisorile prințului Kung că împăratul Hsien Feng evită audiențele de când a semnat un nou tratat cu străinii, prin care se recunoaște înfrângerea Chinei. Rușinat și umilit, Majestatea Sa își petrece zilele singur, în grădina imperială. Nopțile, își găsește regugiul în plăcerile trupești. Așa bolnav cum este, pretinde distracție zi și noapte. An-te-hai află detalii de la un prieten nou, cameristul Majestății Sale, un eunuc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cum nepoata mea drăguță, inteligentă și licențiată În engleză poate nu numai să citească, dar a făcut chiar o fixație pe romanele romanțioase? Ai dreptate, dragă, nu pot să Înțeleg. M-am holbat la propriile-mi picioare, prefăcându-mă profund rușinată. —Băiatul foarte rău. E nou-nouță... și a fost așteptată cu nerăbdare. Asta demonstrează că nu sunt deloc singura - este una dintre cele mai comandate cărți de pe Amazon Înainte de apariție și are o Întârziere de livrare de trei săptămâni după publicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintr-un episod eșuat din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cum poți să lași totul baltă doar pentru că-ți spune ea. Aici nu mai are nimeni slujbă, nu e deloc ciudat că pot să zboare la Istanbul când au chef. Asta Înseamnă că ți-ai dat demisia? La Început păru rușinat, apoi expresia sa deveni dură. Nu, la serviciu mă Înțeleg. Uneori apar chestii din astea. A, ei, e foarte logic, am spus eu cu răutate. Acum Înțeleg perfect. —Bette, Îmi pare rău, e complicat. Ea e complicată. M-am Înmuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai vorbească și că practic habar n-aveam ce se Întâmpla În viața prietenei mele cele mai bune. Și mi-am cerut scuze de la el că Încercasem să ascund faptul că eram Împreună, pentru că eram foarte Încântată de asta, nu rușinată. El mă ascultă și-mi puse câteva Întrebări, dar când l-am adus pe el În discuție, a oftat. Semn rău. —Bette, știu că nu ți-e rușine - știu că n-are nici o legătură cu asta. Amândoi am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
adâncimea "minunaților ei ochi", ale "sprâncenelor ei minunate" și în același timp să mascheze partea de jos a feței, gura pe care o găsește "prea mare" și bărbia "prea scurtă". "Sunt cochetă", mărturisește ea în jurnal în chip de concluzie, rușinată că-și simte fremătând "trupul de fecioară". Nu există printre gesturile mele măcar unul care să nu fie studiat și ivit dintr-un gând ascuns". Discuțiile pe care le poartă Catherine cu tinerii de care se simte atrasă poartă amprenta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alți parteneri". De altfel, Lisbeth nu are nevoie de vreo mărturisire ca să intuiască pornirile safice ale tovarășei sale. Într-o zi, îi aruncă acesteia, "pe un ton răutăcios: "Știu bine că mă dorești [...] însă eu nu te doresc pe tine"". Rușinată, Clara Malraux, neagă, "fără prea multă tragere de inimă, de altfel, căci dacă existase dorință, aceasta fusese imprecisă și deloc provocatoare". Fără tragere de inimă, dar nu și fără părere de rău. "Poate că fuseseră momente potrivite, care n-ar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]