10,776 matches
-
un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până acum. Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Această trădare, venită din partea unei minți doar aparent nevinovate, ne-a mâhnit foarte tare. Să citești o asemenea perversitate pe chipul unui copil e o experiență traumatizantă. Am fost chemați din nou în Consiliu. Nu trebuie să vă mai descriu rușinea noastră de părinți cu venituri medii la primirea convocării. L-am pus la colț, așa cum am fost sfătuiți să procedăm în situații de insurecție naivă, însă băiețelul nostru are o fire încăpățânată - nu a vrut să recunoască învinuirile. Ne-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dalos, Alexandru o trăsese de păr pe colega lui de bancă, micuța Amalia. De două ori. Părinții micuței erau prezenți, nu au ratat momentul. Antonia, fire slabă, a spus cu voce tare că mai are un pic și moare de rușine, dar eu, distras de socotelile cu înmormântarea, n am urmărit cu atenție monologurile profesorale. Pe scurt, n-am avut nici o șansă de câștig. Consiliul ne-a pus în vedere: ori corectăm situația în termen de treizeci de zile, ori Alexandru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
n-am să știu niciodată. Îmi făcusem de multă vreme socotelile că cea mai bună șansă de a o prinde singură ca să-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și ziua în care curiozitatea a înfrânt rușinea și, când am văzut-o pornind către budă, am țâșnit la rândul meu, atât de puțin credibil, încât educatoarea a mustăcit amuzată de evidenta mea preferință feminină. Sau așa mi s-a părut mie. Mi-am înghițit ru șinea și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
groapă. Cum alergi spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-e rușine să îmi mișc picioarele. În familia noastră nu se vorbește despre morți. Mai ales despre cei fără picioare. Miruna Polezache Pisica germană Aveam 23 de ani și nici un viitor când am plecat. Comunismul căzuse, dar eu eram tot sărac. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
schimbul de replici dintre mine și el s-a transformat în bomboane, flori și alte mici atenții. Le aruncam pe toate să nu cumva să mă prindă ai mei. Aș fi luat o bătaie soră cu moartea. Mi-era și rușine să spun cine mi le-a dat. Cine știe ce ar fi crezut că am făcut pentru ele. Asta mi-ar fi asigurat bătaia din start. Nu ascultau niciodată o scuză până la capăt. Într-o zi, am urcat îm preună în lift
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adevărul și cauza, v-am explicat-o. Și voi sunteți mulțumiți cu "ce dă Domnul". Care domn? Cei ce se vor stăpânii copiilor noștri și ai neamului nostru vor asta. Iar voi toți, părinți, frați, bunici acceptați?!! Nu vă este rușine să stați și să așteptați numai să vă cadă ceva din cer? Este vorba de copiii noștri, de copiii copiilor noștri, este vorba de viitorul neamului nostru! Treziți-vă oameni buni și luptați pentru copiii voștri, fiecare cu ce vă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o familie stau la masă mama, tata, bunicul și copilul. Bunicului Îi tremură mâna și-i curge ciorba din gură și face firimituri pe masă. Părinții hotărăsc să-l scoată pe bunicul de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind ceva și-l Întreabă ce face. El le răspunde senin că face o troacă. La ce-ți trebuie troaca? Întreabă părinții mirați. Să vă dau vouă să mâncați din ea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
evoluția este mai rapidă. Observați bine tot ce vă Înconjoară și-mi veți da dreptate. Mi-am adus aminte acum de Festivalul de la Mamaia și de prezentatorul lui, deci și de postul de televiziune care a manageriat acest festival. O rușine, domnilor! Ca să ajungă prezentatorul să se dezbrace (chiar dacă numai de haină și de cravată) la scenă deschisă și Încă În fața unei doamne, care venise În ținuta corespunzătoare unei astfel de manifestări și care a avut curajul bunului simț să facă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vorbește, nu sar spune. Și ca el, cu miile. Uită toți de unde au plecat când se văd cu burta plină cu un salariu de câte 8 (opt) zerouri și ce-o mai fi și cifra din fața lor?! Nu vă e rușine domnilor să spuneți că nu puteți face nimic pentru „amărășteni” (vorba cuiva), când de stat depindeți, nu sunteți regii particulare. Dar nu, domnul În cauză preferă să fie vedetă la televiziune În loc să facă Într-adevăr ceva, acum, pentru oameni. Dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
acest „război de eliberare a Irakului”. Mă mir cum de nu-i spuneți război sfânt, și după cum vă comportați, cam așa „ar cam fi cazul” să Înțelegem noi, cei mulți și proști. Mă și mir cum de nu ne este rușine de atâta ignoranță. Ce mai la deal la vale : suntem niște proști ; vorba profesorului din Dămăroaia. Și nu unul, doi, acolo, ci peste 80% dintre noi suntem proști. Proști da mulți, domnilor! Doream să vă amintesc că toți acești proști
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
stea Împreună și să-i mai și jupuiți de piele când voi nu le-ați oferit până acum decât mizerie ?? Cine vă permite să-i țineți ani de zile despărțiți numai pentru că n-au banii necesari „taxelor”. Nu vă e rușine să exterminați În halul ăsta familiile abia Încropite ? Cine vă dă dreptul ? Cine vă obligă la jocul ăsta abject ? Cine vă credeți, domnilor ? Nu vă jucați cu viața și cu iubirea pentru că totul are o limită, dar ce spun eu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face? Trebuia să facă ce avea de făcut: Să ajungă la el. Era penibil s-o vadă așa, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și nu... Ar fi fost plăcut să simtă buzele acelea căutându-i buzele. Închise ochii, fulgerată o clipă ca de-o arsură. Știa că dacă el ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată, cu gura deschisă, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urcase scările. Ssst! duse fata un deget la gură și-i făcu semn să stea acolo, nemișcat. Ușa pocni, lovindu-l în umăr. În clipa aceea o auzi pe Irina țipând. Era un țipăt scurt și ascuțit, de spaimă și rușine. Ah! Te-n mă-ta, putoare! mugi bărbatul apăsat, și, lăsându-l fără echilibru pe el, pe Miluță, strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înălțime, se auzea sunetul metalic al avioanelor, zvâcnet continuu, dar jos, pe-aproape, atât de aproape că închise ochii, răbufniră mătăsurile vântului ce i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul se prăvăli iarăși peste ea. Tom, unde ești? șopti, și-și dădu seama că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
felul; până și iarba-fiarelor culeasă de lângă bârlogul urșilor, pe lună nouă, să-i dea tărie să reziste. Nu era nimic rău că stătea acolo. Mai bine, decât să se ticăloșească în altă parte și-n alt mod. Nu era nici o rușine. Așa simțea ea. Stă acolo nu din voia lui. Așa i-au menit judecătorii, vor fi știind ei de ce. Așa cum avea să afle după întoarcerea lui Tudor, când totul se liniștise și se limpezise și-acesta-i povestise de "îngerul lui păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lumi, în ambele realități, putând astfel să formuleze comparații realiste” 1. Autorul citat are perfectă dreptate: să ne cultivăm cunoștințele luând de la cei ce știu tot ceea ce credem că ne este de folos pentru a evolua. Să nu ne fie rușine niciodată să învățăm de la alții, indiferent de nivelul lor de instrucție și educație. Nu contează de la cine înveți, ci ce înveți. Acest precept este valabil pentru orice vârstă. Ce vă pot oferi eu ? Ceea ce am preluat de la toți care m-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai târziu, acest exemplu va da roade și cei alunecați astăzi se vor redresa mâine, și asta e foarte bine. Învățați-vă copiii să muncească, să le placă munca, de la cea mai de jos începând, pentru că munca nu este o rușine - așa cum vor unii să-i lămurească pe tineri - ci o împlinire, indiferent în ce condiții. Este adevărat că munca brută cere mult efort și rezistență fizică, dar tot ea îți dă puterea și înțelegerea că poți să te ridici învățând
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și doresc Lumina, pur și simplu. Unii din comoditate, alții pentru că se cred prea deștepți și nu mai vor să accepte altceva decât ceea ce cunosc (dacă cunosc cu adevărat ceva, e alt aspect ), iar alții dintr-un fals sentiment de rușine în fața aceste recunoașteri. Eu le-aș recomanda tuturor să lase la o parte acest sentiment de automulțumire și măcar să încerce să înțeleagă că mai există și altceva decât materialitatea din noi și din jurul nostru, că există spiritualitate înaltă în toată
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]