1,442 matches
-
arta sacră: canonul 73, prin care se interzicea reprezentarea Sfintei Cruci în locuri nedemne, canonul 82, care interzicea înfățișarea lui Hristos ca miel, în schimbul reprezentării Sale ca Mântuitor, precum și canonul 100, prin care, în arta religioasă nu erau acceptate reprezentările rușinoase, indecente, incompatibile cu doctrina și credința creștină. 383 Vezi în acest sens lucrarea lui André Grabar, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, București, 1991. 384 Acesta a făcut lumină în ceea ce privește raporturile dintre om, divinitate și arta sacră, stabilind statutul artistului iconograf și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nu mai poate răspunde la nici o întrebare. Un mod de a interpreta comportamentul acestei femei este să o catalogăm ca fiind proastă, ne-educatată, incapabilă să comunice sau pur și simplu timidă. Dar ar fi o reacție ușor obraznică, nesofisticată și rușinoasă pentru un utilizator competent de semne. Să gîndim, precum doctorul, că a nu ști de cîte ori ai fost însărcinată este extrem de prostesc, înseamnă să omitem varietatea posibilităților oferite de întrebare. S-a referit la numărul de sarcini înregistrate medical
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
capabil asupra ta să obții o astfel de victorie? Curajul tău bărbătesc va rămâne în istoria acestor locuri. Accepți să te târăști până la mijlocul sanctuarului. Frații te așteaptă, umilința ta, în schimbul științei și puterii. Vrei să te supui acestui drum rușinos și să intri în misterele inițierii? Neofitul acceptă cu supunere și tăcere. -Ia această lampă, imaginea Domnului sacru ne urmează când mergem ascunși. Proba este un simulacru. În proba singurătății de tine să te temi, și ve-i descoperi cine ești
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a întrebat el. "Trebuie, i-am răspuns, să fi avut și el poezia lui din moment ce și cei trei crai, la fel de stricați, o aveau pe-a lor. Or, aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu și-i arată toate părțile rușinoase. Un scriitor nu trebuie să aibă aversiune pentru nici unul din personajele pe care le creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a fost semnalul unui băiețandru
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sculat și la târg el o plecat. Aș face niște sarmale Da ia stai, că eu n-am oale. Vasile, când mergi încolo Să-mi cumperi și o oală nouă. Cântecele ei nu mai conteneau să scoată la suprafață partea rușinoasă a satului. Cu jumătate de gură, fiecare mai râdea la nunți sau cumătrii de ce auzea prin cântec de la Mariana despre vecini. Nimeni nu îndrăznea însă să facă mare tămbălău. Florin o iubea, iar el era o parte importantă a satului
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui, deoarece ursul acesta rușinos își ascundea cu încăpățânare părțile nobile. Dar astăzi nimeni nu păru să-l bage în seamă. Esposito ieși de-a-ndaratelea, înfășurându-și prosopul în jurul șalelor, ca pe un șorț. Apoi intrară pe rând și ceilalți, și Marcou tocmai se plesnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fie coadă lungă și exemplare puține. Revine în sală după mai bine de o oră. Ține sub braț, învelit în hârtie cafenie, prețiosul trofeu. Se reașază, vinovat, la birou, trage cu prudență volumul din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totuși, pe urmă am fost trimis și eu, cu dânșii, în fața Curții Marțiale, ca complice. Și acolo m-am lepădat de ei, ca de lepră, și am tăgăduit, agățîndu-mă cu disperare de viața asta rușinoasă! Iar ei au tăcut și nici măcar nu m-au disprețuit. Secera morții scânteia în fața lor și ei n-au clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenințarea spânzurătorii, au strigat toți trei, într-un glas, acolo, înaintea Curții, "trăiască
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tocmai i se oferea prilejul să treacă la romîni? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crimă dezonorantă, urmată de o captivitate rușinoasă: aici va merge ca un adevărat erou, cu fruntea sus, și va putea lupta îndată contra dușmanilor adevărați... Vasăzică, teama de frontul românesc a fost fără temei. Noroc că soarta l-a ocrotit... Datoria lui e să trăiască și să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecă asupra lui, îngînînd cu patimă: ― De acuma nu-mi pasă... chiar să mă omoare! Îi alunecă piciorul pe podele și căzu moale, pe pat, suspinând lângă Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se simți ca după o beție rușinoasă. Îi era silă de sine însuși, par-ar fi săvârșit o crimă. Se repezi de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de soare. Părul lor cel alb lucește, barba-n brâu li curge mare, Creții buzei lor să numeri poți în aerul cel clar; Hainele întunecate albe par în strălucire Și ei râd cu veselie l-a păharelor ciocnire, Iară luna rușinoasă pe sub gene s-uită rar. {EminescuOpIV 131} Haina lungă și albastră e cusută numa-n stele, Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i lung de aur galbăn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n viață... Și-n mărire Afli germenii căderei. Astfel toate sunt în fire, Astfel au căzut Romanii, mari în bine, mari în rău. Da-i cumplit să vezi un popor osândit să fie mare Chiar în rău, că mereu crește rușinoasa-i degradare Și nici moartea nu-i trimite ne-nduratul Dumnezeu. Căci a morții braț puternic, când stă viața s-o despartă, Nu se-ndură să ridice sîngeroasa-i lungă bardă, Cum călăul greu se-ndeamnă la un cap d-imperator; Zeii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soațe, Căci instincte tăinuite au învins în ea fecioara. "Ce-am să pierd? - gândește dânsa - tot îmi spun de o comoară "De păzit grea, ce odată trebue s-o pierzi în viață". {EminescuOpIV 226} Dar de-odată el s-arată - rușinoasă vrea să sboare, El aleargă după dânsa - cum ar vrea și cum n-ar vrea; Cum îi place să se lase prinsă. Sub aripa-i grea, Ea se simte fericită, deși-afectă supărare. 125"Vrei să fugi? - - suspină dânsul - mă urăști
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu sete ea-l alungă, Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna. Apoi și-aduce aminte... era o zi frumoasă... El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc... Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă, Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este... și chipul ei cel blând, Zîmbirea-i sfiicioasă și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poate fi un baraj de protecție. Foarte periculoși sunt cei care știu că nu pot fi decât examinatori. Pentru oamenii celebri orgoliul poate fi și scut. Mai sunt și victorii urzite doar din compromisuri. Există înfrângeri demne, dar și victorii rușinoase. E foarte greu să reziști cântecului de sirenă al comodității. Promiscuitatea - încă o „ cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu au avut termeni de comparație, nu au putut deveni oameni de lume. Fiindcă și asta se învață... Primele contacte cu lumea liberă au fost penibile chiar și pentru cei mai dezinvolți și mai adaptabili dintre noi. Toți avem amintiri rușinoase despre primele noastre ieșiri peste hotare, când am rămas blocați în WC-urile cu plată din aeroporturi, am făcut frigul zile-n șir pentru că n-am știut să deschidem caloriferul, în conversații am "călcat pe bec" spunând lucruri tabuizate în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e întrucîtva paradoxal, el însuși având, se pare, o pronunțată origine sud-dunăreană. Din secolul al XlX-lea și până azi perioada fanariotă a fost percepută drept cel mai mare traumatism istoric suferit de imaginea de sine a poporului român. Perioadă rușinoasă, intolerabilă, trecută cu vederea rapid de istorici, ea e socotită vinovată de toate eșecurile social-politice ale României, de neputința ei de integrare în Europa, în civilizație. 231 Raporturile cu Balcanii au fost esențiale însă pentru întărirea reflexelor naționaliste și șovine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
difuzată prin manualele de școală și satisfăcând nevoia de mândrie de sine a tinerelor popoare din Balcani, a construit o imagine a identității etnice care a avut și are imense 233 dificultăți de integrare în modernitate. în cazul României, amintirea rușinoasă a trecutului "balcanic" fanariot a fost adânc refulată, transformîndu-se într-un subconștient activ și agresiv, mocnind sub stratul de civilizație și europenism de la suprafață. Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră "orientală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Filmul va fi probabil denigrat și atacat ca și piesa însăși, acum o sută de ani. Iată un fragment de cronică de-a-tunci: Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare... Atât de rușinoasă a fost căderea nenorocitei piese, încît orice critică din partea noastră n-ar avea loc, căci e greu de lovit o plăsmuire care a fost fluierată cu arîta nemilă". Astăzi, când, ca pe vremea lui Dinicu Golescu și ca pe vremea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate: "Clipă, rămîi! Ești atât de frumoasă!" într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în șirul nesfârșit de momente banale, cenușii, triste, rușinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viață este compusă, s-a aprins totuși, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. "O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea Holderlin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
diferit din punct de vedere histologic de detrusor și de sfincterul intern, fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali blochează stimularea de către nervii hipogastrici și rușinoși. Se produce relaxarea sfincterelor intern și extern și îndepărtează inhibiția simpatică a receptorilor parasimpatici. Aceasta va produce trecerea prin colul vezical a urinei, propulsată de presiunea internă generată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali blochează stimularea de către nervii hipogastrici și rușinoși. Se produce relaxarea sfincterelor intern și extern și îndepărtează inhibiția simpatică a receptorilor parasimpatici. Aceasta va produce trecerea prin colul vezical a urinei, propulsată de presiunea internă generată de contracția reflexă a detrusorului la care se adaugă și presiunea abdominală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Adam și femeii lui haine de piele și i-a îmbrăcat" [Facerea, 3:1]; hainele de piele, semn al minciunii, se constituie ele însele în realități mistificatoare, pentru că au funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]