1,724 matches
-
vocală, cerându-mi să las un mesaj, și am lăsat, spunând cine sunt și că doresc un loc pentru a rămâne peste noapte. In orele de după amiază și apoi spre seară, simți cum oboseala se acumulează în mușchi, oase, cum rucsacul devine mai greu și nu mai ai acel mers zvelt și hotărât de dimineață. Totuși, voința și motivațiile interioare îți comandă și-ți spun să continui. Minutele trec mai greu și parcă localitatea unde trebuie să ajungi fuge de tine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spun să continui. Minutele trec mai greu și parcă localitatea unde trebuie să ajungi fuge de tine. Este excercițiul zilnic al răbdării și perseverenței, al înfrângerii oboselii și tentațiilor de a te opri. Nu-i ușor să rămâi singur cu rucsacul pe spate, de care ai vrea să scapi și totuși îl porți mai departe. Sunt orele confruntării dure cu propriile limite. Mă simt singur cu propria-mi oboseală, dar în surdina inimii îmi răsună încă rugăciunile și cântecele de la grota
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aici voi admira totul. Voi ajunge la Roncesvalles, loc al bătăliei decisive a francilor cu maurii, cu multe secole în urmă, stabilind un curs al istoriei ce va rămâne decisiv pentru multe secole. Strâng harta la loc, o pun în rucsac, îmi pun capul pe pernă și adorm, visând deja la crestele Pirineilor. Miercuri, 29 august: L'Hôpital St. Blaise-Saint Jean Pied de Port: 54 km Ziua de astăzi a început înainte de a se lumina de ziuă cu un mic dejun
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-i lui Dumnezeu puterea de a ajunge astăzi până la Saint Jean. Urmând strada D 918 până la Saint Just Ibbare, pe o distanță de 19 km, mai întâlnesc un cătun, Musculdy, la fel, fără niciun magazin. Noroc că am provizii în rucsac. De la Saint Just, urmez aceeași stradă D 918 până la Larceveau, unde intru pe șoseaua principală D 933, ce trece prin cătunul Gamarthe și apoi prin localitatea Saint Jean le Vieux, unde îmi întremez forțele pentru a rezista încă câțiva km
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou printre pelerinii ce poartă rucsacuri mari; nu văd pe niciunul cu un rucsac așa mic, cum am eu. Dar mai mult decât rucsacul, fiecare își poartă gândurile, planurile, bucuriile și durerile personale, speranțele și aspirațiile doar de ei știute. Mă gândesc că mă mai despart
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou printre pelerinii ce poartă rucsacuri mari; nu văd pe niciunul cu un rucsac așa mic, cum am eu. Dar mai mult decât rucsacul, fiecare își poartă gândurile, planurile, bucuriile și durerile personale, speranțele și aspirațiile doar de ei știute. Mă gândesc că mă mai despart doar puține minute din finalul drumului meu prin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou printre pelerinii ce poartă rucsacuri mari; nu văd pe niciunul cu un rucsac așa mic, cum am eu. Dar mai mult decât rucsacul, fiecare își poartă gândurile, planurile, bucuriile și durerile personale, speranțele și aspirațiile doar de ei știute. Mă gândesc că mă mai despart doar puține minute din finalul drumului meu prin Franța, drum care a început acum mai bine de o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ascuțite le ajută să simtă, să adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece ce-mi șfichiuiește fața. Imbrac repede pelerina de ploaie, acoper și rucsacul și-mi continui drumul pe potecă, printr-o ploaie incredibil de rece pentru acest timp al anului. In scurt timp, devine atât de violentă, încât mă constrânge să mă retrag la primul refugiu ce-l întâlnesc și care este deja
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul de sub mine, probabil din Coreea, se tot învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou lucrurile ce le are, și ca să nu-l încurc, prefer să stau în pat și să privesc la tot ce se petrece în acest dormitor imens. Este interesantă o deșteptare într-un han pentru pelerini
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mâncat. Peste tot este închis. Englezii vor neapărat o cafea, dar ne resemnăm cu ceea ce putem cumpăra de la un automat. Iar de aici până aproape de Pamplona, adică vreo 10 km, nu găsești nimic de mâncare. Din fericire, am în rucsac puțin jambon și pâine, ceea ce mă salvează; ba am și în plus, pentru două fete din Bavaria, iar marginea grasă a jambonului o împart pisicilor ce mă înconjoară. Mă gândesc că este ultima masă luată în acest pelerinaj, ca de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pregătit bucățică cu bucățică cele trebuitoare pentru drum și o ședere mai lungă la mănăstire. Mâine va fi zi de odihnă, iar luni, în fapt de zi, voi pleca, ca de atâtea ori, spre mănăstirea din poiană... În zori, cu rucsacul în spate, toiagul în mână și sufletul ușor, am pornit la drum. Soarele îmi zâmbește încurajator cu toate razele ițite deasupra dealurilor din zare. Îi adresez un “bun venit” ca oricărui prieten. Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat. Lumina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este și va fi. Acesta-i numele aprobat la cel mai înalt nivel și noi am fost de acord ca să nu ne opunem. Revin la întrebare. Nu-i nevoie. Am reținut și asta numai datorită mișcării în aer liber și rucsacului. Dragă domnule, doamnelor și domnișoarelor, toată explicația constă în genele de bază. Că aripile astea nenorocite n-au apărut din senin. Ele s-au dezvoltat subteran, de la o generație la alta. Deci e ceva științific. La naiba! Sigur că e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dar nu toți avem încredere în posteritate, se pare. Ne străduim să-i prevenim ingratitudinea. Trec, după cină, prin dreptul barului, iar acolo îl zăresc pe elvețian. Mai remarc un amănunt peste care trecusem până acum. Merge permanent cu un rucsac negru în spate. Nu-l lasă niciodată în cabină. Chiar și la masă vine cu el. Ce va fi purtând acolo? Dacă nu m-aș teme că-mi oferă și mie un bon chocolat suisse, l-aș întreba. Oricum, e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ei, un vlăjgan, mândru foarte în geaca sa de piele. Îl zăresc pe Theo (am aflat că "elvețianul" e, într-adevăr, elvețian, că-l cheamă Theo și că mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu observații filologice. Azi e îmbrăcat cu pantaloni albi, cu un veston negru și poartă o cravată roșie cai muleta toreadorilor. Îl întreb pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe Theo (am aflat că "elvețianul" e, într-adevăr, elvețian, că-l cheamă Theo și că mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu observații filologice. Azi e îmbrăcat cu pantaloni albi, cu un veston negru și poartă o cravată roșie cai muleta toreadorilor. Îl întreb pe Victor Ivanovici cu ce s-a dus la Tulcea. "Cu autobuzul", îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
parcă, pe cineva sau ceva, după care se îndepărtează. Foarte rar stă, ca acum, pe scaun, nemișcat... N-are, însă, aerul că ascultă poemele poeților turci. E îmbrăcat într-o redingotă gri, cu brandenburguri închise la culoare, și cu nelipsitul rucsac negru în spate, din care se zărește, de nu mă înșel, o copertă de carte. Adevărul e că aș vrea să văd ceva scris de el, căci, oricâte zâmbete răutăcioase ar stârni povestea cu "buna ciocolată elvețiană", Theo rămâne un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îmbrăca normal, l-ai putea crede profesor de greacă veche. De altfel, vorbește curent, aflu, șapte limbi, performanță cu care nu cred să se poată lăuda altcineva de pe "Lumea Renașterii". Și nu poartă o carte, cum mi-am închipuit, în rucsacul său negru. Poartă coperta unei cărți, ce se găsește deocamdată în stadiu de proiect! Ea va fi, însă - Theo n-are nici o îndoială în această privință - o carte, esențială. Mai poartă, apoi, în rucsac, o potcoavă, simbolul heraldic al familiei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
carte, cum mi-am închipuit, în rucsacul său negru. Poartă coperta unei cărți, ce se găsește deocamdată în stadiu de proiect! Ea va fi, însă - Theo n-are nici o îndoială în această privință - o carte, esențială. Mai poartă, apoi, în rucsac, o potcoavă, simbolul heraldic al familiei sale. Aud că întreabă pe toată lumea cum se spune "potcoavă" în diverse limbi și își notează. Va alcătui, astfel, un dicționar complet, mondial, al acestui cuvânt, operă la care ține, de asemenea, foarte mult
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înțelegerea mea, nu mai văd în Theo un ins ridicol și periculos. Nebunii periculoși se cred mari lideri politici, nu poeți. Vor să-i conducă pe alții, nu se duc în croazieră cu bicicleta pe un vapor și cu un rucsac în spate, plin cu coperți ale unei cărți nescrise. Narcis s-a îndrăgostit de chipul său de bărbat. Theo pare îndrăgostit de Thea, de femeia din el, pe care uneori o "arată", deghizîndu-se (ceea ce în Roma antică, probabil, n-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și sunt, am impresia, singurul de pe vapor care îl ia în serios. Ceilalți au clasat "cazul". Au zis: "e nebun" și se mărginesc să zâmbească disprețuitor-compătimitor de câte ori îl văd coborîndu-și bicicleta pe scara vaporului sau pătrunzând în "marele salon" cu rucsacul său negru în care duce coperți și o potcoavă. Poate că, trăind înlăuntrul fantasmelor sale, Theo ne consideră pe noi "anormali", deoarece "nimeni nu plînge", "nu simte durerea", nu strigă pentru că în fostele temple ale zeilor umblă șerpii. De câte ori ies
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe o plajă asemănătoare cu cea a lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să se întoarcă în țara computerelor cu vaci, unde oamenii îi respectau munca și doar străinii îi cereau ajutorul. Își masă obrajii uscați spre urechi și își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două perechi de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia pe care ați spus-o cu meningiomul. David? Vocea lui își cerea scuze. Weber îi făcu semn din cap să continue. Mă întrebam... Mă gândeam că poate tatăl meu... Weber își ridică privirea, un reflex disperat. Sylvie își pusese rucsacul în spate și urca scările spre ieșirea din amfiteatru. O urmări până ajunse sus, în timp ce Bloitov murmură ceva și se evaporă. Nu se întoarse să se uite înapoi. Unde te duci? Weber apelă la spațiul simbolic. Întoarce-te. Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fondat de străbuni ! Savurați la umbra codrilor secani apa cea vie a unei istorii; gustul aromat de miezul credinței sincere, vă va înălța pe culmea iubirii de țară și neam...” C. Botez * 20 septembrie 1977 Am cutreierat plaiurile României cu rucsacul în spate și frumusețile naturii ne-au încântat sufletul și neau hrănit mintea. Peste tot românul se străduiește și reușește să nu se lase mai prejos naturii. Mănăstirea Secu se poate lăuda cu frumusețile păstrate din vechime și putem mulțumi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]