1,753 matches
-
dat rod prin cartea „Ești ieșean, vere?” au înțeles tâlcul drumurilor noastre, care parcă nu mai aveau sfârșit. Îmi place optimismul tău, dragă ieșene. Pe deasupra, cred că ai și dreptate. Cu alte cuvinte, fiecare la casa lui și mâine, când rugina toamnei se va încălzi sub razele soarelui - îngăduitor încă - să pornim din nou la drum. Altfel nu ne mai stă bine numele sau renumele de „Hoinari în jurul Iașilor”, care până acum încă ne mai aparține... Dragă vere, cred că ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i calea cea bună în care trebuie să meargă, și trimite ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 28. Cînd vor fi în țară foametea, ciuma, rugina în grîu, și mălura, lăcustele de un soi sau altul, cînd vrăjmașul va împresura pe poporul Tău, în țara lui, în cetățile lui, cînd vor fi urgii sau boli de vreun fel, 29. dacă un om, dacă tot poporul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mele s-a modificat, smalțul vopselei sărind la fiecare nouă vibrație a tablei pe care o știți foarte bine, parcă urmărind mișcarea continentelor din ora de geografie, atunci când s-a desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări, ba crescîndu-le barbă sau coarne, ba transformîndu-se în elefanți sau balene, în funcție de lumină sau de anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai puțin, deși
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi reușit să-mi cumpăr casa doar din bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Care este Însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă Înțelesurile poemului și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mult decît că la fața locului au proliferat lăstarii și că printre ei se află și un topor hrențuit. Aluzii suficiente pentru a gîndi că acolo s-a produs nu demult o defrișare. numai lăstărișși-un topor fără coadă ros de rugină Manuela Dragomirescu Abia În urma acestei prime impresii, putem aborda un alt orizont În care să simțim vigoarea naturii care renaște și degradarea vestigiilor trudei și ambițiilor umane. Lăstarii și iarba vor fi mereu biruitoare pe meterezele cetății. Chiar dacă, mai versați
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
descriptiv și individualizator și asigură, în același timp, o sistematizare a ansamblului toponimic la care participă. Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și diverse, fiind prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că baza de la care s-au format este apelativă (cuvinte întîi derivate, apoi toponimizate) sau antroponimică (antroponime întîi diminutivate, apoi toponimizate): Stejerel, Buzica, Băița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de gură! Dă-i înainte și-njură! Iar la greu, la nevoi, Lasă-ne pe noi! Tineri, cu bani și-n puteri, Că știm a munci și a face averi; Tu fugi la hodină! Și stai fără frică Acolo-n... rugină, C-o pensie mică! Morală: Așa mai înjură țăranu' sărac și bătrân, Pe cîte-un baron funciar și hapsân, Să zicem de octogenarul moșu Mitriță, Pe eventualul ministru..Criță Făniță! COMUNITARA Într-o dimineață, Undeva prin... Vaslui, În față La o
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus în noaptea următoare am mers din nou acolo luna râdea printre acoperișurile țuguiate iar felinarul strâmb (întins de-a lungul trotuarului) își cerea iertare cu lacrimi de rugină 08 iunie 2011 Sub genele tale, o lume... Din ochii tăi verzi îmi extrag poezia, Acolo mă pierd când doresc liniștiri, Când nu am nevoie de crize sau știri, Când vreau să-mi trăiesc, solitar, frenezia. Din ochii tăi mari
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o șpagă Reintrodusă, zilnic, în buzunar imund. Dansează disperarea, rânjește neputința, Netrebnicia însăși te rupe în bucăți, Te-nghit de viu orgoliul și nerecunoștința, Iar tu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina și fărâmițarea, ridicam câte o piatră lată și descopeream o forfotă de furnici care-și cărau ouăle gălbui spre interiorul umed al pământului. Eram așa de fericit în singurătate! De departe, de pe terenurile de sport, se auzeau din când în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum clădirea dispărea din câmpul său vizual, Încercând să ignore Înjurăturile mormăite ale lui Watson. Clădirea de la numărul 17 nu era cu nimic diferită de toate celelalte de pe stradă. Trei etaje de cărămizi banale de granit, pătate din loc În loc de rugina țevilor de scurgere În descompunere. Lumina se infiltra prin ferestrele cu draperii, iar sunetul Înăbușit al televizoarelor era abia perceptibil din pricina ploii. Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu numărul șase pictat pe ea. Fiecare din clădiri avea câte un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dea pe dinafară. Ușa nu mai văzuse un strat nou de vopsea de ani buni. Vremea și viespile Îndepărtaseră ultimul strat, lăsând lemnul gol și decolorat și un număr din fier prins cu șuruburi În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb și scris cu mâna. Logan ciocăni. Se opriră și așteptară. Și așteptară. Și așteptară. Și... — Doamne, Dumnezeule! Logan abandonase ușa, luând-o printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sub ninsoarea abundentă. Mașinile se târau și se opreau pe toată lungimea lui South Anderson Drive, unele pe dreapta, altele doar mișcându-se mai departe pe mijlocul străzii cu patru benzi. Măcar mașina lui de poliție, acel Vauxhall pătat de rugină, nu avea prea mari probleme. Undeva În față vedea girofarul galben al unui camion care Împrăștia sare și nisip pe două benzi. Mașinile din spatele acestuia rămâneau În urmă, ca să nu fie zgâriate. — Mai bine mai târziu decât niciodată. — Ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe locul șoferului, porni motorul, al cărui sunet ruginit atrase atenția câtorva polițiști, avocați și oameni de afaceri care se aflau în apropiere. Ieșind din parcarea poliției, luă încă o decizie. Cu câțiva ani în urmă, din cauza unor urme de rugină, luase hotărârea să își revopsească mașina, neagră din fabricație. Alesese un galben țipător. Alegerea fusese doar un impuls de moment, însă de ce nu? Oare nu ar trebui ca sclipirile de moment să fie rezervate pentru culoarea unghiilor de la picioare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia În Amherst Avenue. Noaptea ar fi putut sta aproape de patul lui, luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe Bund, și, În mod provocator, chiar În fața consulatului britanic, ridicase ancora În cursul nopții. Locul lui fusese luat de către o canonieră japoneză, un vas turtit, cu tunuri murdare și cu modele seci de camuflaj pe coș și pe suprastructură. Rugina se scurgea prin orificiile ancorei, de ambele părți ale carcasei. Obloanele de oțel erau lăsate peste ferestrele de pe punte și saci de nisip protejau parapetul blindat al turelelor din față și din spate. Uitîndu-se la acest vapor puternic, Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd se Întorcea cu șalupa cu motor a companiei, după ce vizita fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici detalii din jurul lui, petele de rugină de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără firele de păr albăstrii din jurul buzelor soldatului japonez care Îi păzea și bulele de mucus pe care această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo trezeci de metri deasupra capului lui Jim, aripile avionului Mustang erau mai mari decît sala de Întrunire. Fuselajul era pătat de rugină și de ulei, dar motorul puternic mergea lin ca și Packard-ul tatălui său. Avionul traversă gardul de perimetru și se repezi de-a lungul pistei, la Înălțimea unui stat de om deasupra platformei. În urma lui, un vîrtej de frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]