1,319 matches
-
la câteva zile ceapă, cartofi, morcovi și roșii să-și pregătească mâncare, dormea într-un pat enorm în care cădeau șopârle din cele ce se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut că va face stop cardiac, pentru că suferea de inimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi, trupul lui invizibil învelit în pojghița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce Încercase să aterizeze pe pista de iarbă. Aripile, elicea și secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a-l covinge pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
petrecerea doctorului Lockwood și să facă imposibilă o altă vizită la aerodromul Hungjao. Se gîndi la avionul de luptă prăbușit, În care investise atît de mult din imaginația sa, și la pilotul mort, a cărui prezență o simțise În cabina ruginită. În ciuda acestor nemulțumiri, Jim fu Încîntat cînd mama lui Îi spuse că vor părăsi pentru cîteva zile casa din Amherst Avenue și vor locui În apartamentul companiei de la hotelul Palace. Examenele de sfîrșit de trimestru Începeau a doua zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
auzi zgomote de bocanci și puști izbite de scările de piatră precum și vocea unei călugărițe franceze, care protesta pe un ton ridicat. Se ghemui Între sacii din fața ușii Încuiate. Soldații străbăteau pasarela salonului de copii și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună În Avenue Foch și Jim fu convins că toate forțele japoneze de ocupație din Shanghai Îl căutau pe el. Răsună un zăvor și ușa se deschise spre salonul Întunecat. În scurta strălucire a luminii, Jim văzu camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
omenești care emanau din scaunele taxiurilor. Nivelul apei crescuse, oavioanele Începuseră să se Învîrtească În jurul balizelor lor. RÎul nu se mai izbea de zidulourilor. Pentru cîteva momente, suprafața apei păru să se transforme Într-o oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar fi călcat pe valuri pe lîngă balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
singur la Shanghai, pe acest vas cu aburi pe care visase Întotdeauna să-l viziteze, Jim privi spre țărm. Începuse refluxul și cadavrele acoperite cu flori Își urmau drumul pe mare. Cargoul se Înclină Într-o parte și carcasa lui ruginită scîrțîi. Plăcile de metal se frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu drum În jos spre punte. Marinarul veni mai aproape, vîslind cu mișcări puternice, scurte, atent să nu tulbure apa. Din cînd În cînd, marinarul se uita peste umăr spre Jim și privea prin hublouri, de parcă bănuia că acel cargou ruginit era plin de băiețași. Barca de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
barca de un ponton de lemn. Americanul Își atîrnă pe braț ramele de hublou, Își adună uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul și camaradul lui din timonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cubică, cu o linie de tramvai abandonată. Neimpresionat, șoferul drese glasul. Porni plictisit motorul și scuipă un ghem de flegmă, care ateriză la picioarele lui Jim. — Drept Înainte...! Îi strigă Jim. Woosung - e Într-acolo! Arătă spre strada cu șinele ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi. Îl mai plesni o dată, și buzele lui Jim se umplură de sînge. În acel moment, un nor de fum ieși pe poartă. Femeile anamite aprinseseră focul În sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
băncile așezate față-n față, aruncați Înainte și Înapoi ca niște marionete În mărime naturală rămase fără umplutura de cîlți. Departe de a-i Înviora, drumul de la Shanghai Îi făcuse să arate palizi și nervoși. Dar Jim zîmbi spre avionul ruginit de pe malul canalului. Acum nu mai exista pericolul să se reîntoarcă la centrul de detenție. Soldatul japonez Își aruncase țigara și Își ținea pușca regulamentar. Un caporal de la transmisiuni sări de pe platforma căii ferate și traversă liniile. — Doamnă Hug, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim așteptă ca soldatul Kimura să urce malul spre el. Soldatul se opri În mijlocul canalului, cu un obiect negru, luminos, strălucindu-i În mînă. Golfurile, iazurile și fîntînile părăsite din cadrul lagărului de la Lunghua aveau un arsenal de arme și muniții ruginite, abandonate În timpul ostilităților din 1937. Jim se uită printre ierburi la cilindrul ascuțit, presupunînd că apa de flux din canal scosese la iveală un vechi obuz de artilerie sau un proiectil de mortier. Kimura strigă la al doilea soldat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai rămăsese din fosta armată aeriană invincibilă care se Înălțase din Lunghua. În jurul marginilor aerodromului, În iarba Înaltă de lîngă șoseaua de perimetru, zăceau rămășițele a ceea ce lui Jim Îi părea a fi Întreaga Forță Aeriană Japoneză. Zeci de avioane ruginite stăteau printre copaci pe terenul de aterizare distrus sau Între tufele uriașe de urzici, acolo unde căzuseră aterizînd forțat, cu echipajele rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cosînd ingenioase muște de pescuit care atîrnau din geamandurile care pluteau libere. De ziua lui, doar Basie Îi făcea daruri. — Basie, ți-am adus ceva... Jim scoase cel două prezervative din buzunar. Basie trase de sub prici o cutie de biscuiți ruginită. CÎnd deschise capacul, Jim văzu că era plină cu sute de asemenea profilactice, cum le ziceau americanii. Odată terminat stocul de țigări originale, aceste cauciucuri murdare formau principala unitate de schimb din lagărul Lunghua. Numărul lor În circulație aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta de colo-colo cadavrele marinarilor japonezi care zăceau printre trestii, la cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul și băură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Packard-ului părinților săi. Dar unde erau șoferii? Ar fi trebuit să aștepte lîngă mașini, așa cum făceau Întotdeauna În fața country club-ului. Apoi un mic nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se la cromurile ruginite, Jim Își dădu seama că aceste mașini americane fuseseră parcate acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-o vitrină, ca sălile pline de mobilă prin care el și mama lui se plimbaseră cîndva În magazinul universal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele cazematei, o porni spre adăpostul aeroportului Lunghua. Perimetrul dinspre vest era la mai puțin de un kilometru depărtare, o Întindere de urzici și trestie de zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
american gonise orice sunet din regiune pentru mulți ani de acum Încolo. Jim se opri sub coada unui avion Zero. Prin aripile lui creștea trestie de zahăr sălbatică. Loviturile de tun arseseră Învelișul de metal al lonjeroanelor fuselajului, dar nacela ruginită mai avea Încă toată magia acelor aparate pe care le urmărise de la balconul sălii de Întrunire, decolînd de pe pista la a cărei construcție ajutase și el. Jim atinse giruetele cu aripioare ale motorului radial și Își plimbă mîna de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o salopetă largă de zbor, cu insigna unui grup special de atac cusută pe mîneci. Era neînarmat, dar ținea În mînă un par de pin scos din gardul de perimetru. Lovea urzicile din jurul lui și se uita nervos la avioanele ruginite, trăgînd aer de parcă ar fi Încercat să le determine să zboare. Jim se lăsă În genunchi, sperînd că Îl va ascunde camuflajul decolorat al avionului Hayate. Observă că acest ofițer-pilot japonez avea sub douăzeci de ani, un chip nedeslușit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu făcu nici o Încercare să-l cheme. Doar cînd ajunseră În bătaia puștii a doi soldați care păzeau un amplasament de tun, japonezul se opri și Îi făcu semn lui Jim să vină la el. Stătură amîndoi lîngă un avion ruginit, căruia un negustor de fier vechi Îi scosese aripile. Pilotul trăgea adînc aer În piept, atras de privirea răbdătoare a lui Jim, ca un elev mai vîrstnic, obligat să recunoască un admirator din clasele mici. În ciuda tinereții lui, părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]