1,294 matches
-
energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau multă vreme împreună, încă o dată, fotografiile. Studenta suspecta nesfârșitele discursuri ale Siei Strihan despre Cosimo a fi bine calculate îndrumări pentru scenografia spectacolului la care lucrau... și chiar se dovedea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
supravegheze. Bieții de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pulberea în adierea vântului... Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoțește și dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare înfricoșătoare, pe care știa deslușit că a purtat-o în suflet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat apărarea și în fața generalului, atunci... Gross nu poate să voteze pentru condamnare. Apoi de partea președintelui trebuie să mai fie cineva... Și uite majoritatea!... Uite și pricina întîrzierii! Hârtia, sub o călimară ruginită și murdară, râdea întruna. Apostol, înviorat, se duse la masă, se așeză pe scaun, luă tocul și încercă penița. Îi tremurau degetele cumplit și nici un gând nu i se arăta limpede. " Mai târziu... mai e vreme!" își zise după un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. "Uite groparul... Vidor..." se gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lângă genunchii lui și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
privirea grea, dacă ar putea măsura cineva greutatea privirii respective și-ar da seama că pietrele pe care le-au folosit egiptenii la ridicarea piramidelor n-au Însemnat nimic, prin comparație. Gicu se joacă de câteva minute cu o frunză ruginită și murmură că iar a venit toamna, iar e nașparlie situația, Îmi vine să-mi iau câmpii. Deocamdată, nu-l bagă În seamă niciunul dintre prietenii de pahar. Gore soarbe dintr-un coniac, pe terasa din cartier e răcoare spre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme, s-o scurteze. De ce? și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o biată arfă din arcul sfărâmat. O arfă de aramă cu coarde ruginite, El sbîrnăie pe dânsa un cântec desolat. Strune-amorțite tremur de mâna lui trezite. El chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. {EminescuOpIV 171} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE Ș-acum el sta în lună pe-o piatră risipită Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc după ce și-a lăsat puterea miraculoasă în boabele strugurilor de vie... Mă întorc către ieșeanul rămas tăcut în contemplarea pulberii de aur ce plutește deasupra viilor ruginite... Când își revine din reverie, îmi zâmbește obosit. Păi o făcurăm și pe asta. Am călcat pas cu pas și pe urmele stăpânilor de vii și de pe această latură a Iașilor. Nici n-am băgat de seamă că timpul nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare, fecale și sârme... Două, trei, zece pagini despre rătăcirile unui personaj prin astfel de locuri rele... Și depozite de cărămidă roșie, cu scoabe de fier, cu ziduri 15 mai vaste ca orizontul... Ciudat este că visam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încît n-aveam loc în ea decât îmbrățișați, pentru ca să se-așeze din nou în fața gherghefului și să bată mereu, ca-n fiecare zi, cu furculița ei de cositor printre ițele covorului abia început. După ce mai treceam de maidane cu țevi ruginite și de depozite de cherestea înnegrite de ploi, mă-ntorceam acasă mult mai trist decât plecasem, deși ieșisem tocmai ca să scap de tristețea și durerea de cap de la atât de multe ore de citit și privit în gol camera mea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mi-au mai servit la nimic. Toată strada fusese între timp demolată și-n locul ei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaseră deja să ridice munți de gunoaie: carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy". Prin Traian am descoperit un stil nou de viață, la care m-am străduit o vreme să mă adaptez. Hălăduiam zile în șir prin torpoarea orașului, ne cățăram pe vechi și ruginite locomotive cu aburi, băteam Podul Grant, ne întorceam în centru, unde beam un pepsi pe terasa de la "Dunărea". îmi împrumuta cărți de poezie, poeți americani din generația Beat, pe care apoi îi comentam cu superioritate: "Bătrîne, păi să fi publicat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de umanitate, n-am fost mai impresionat decât privind, de curând, câteva secvențe în care se filma dezmembrarea unei comunități țigănești de la o margine a Bucureștiului. Peisaj industrial dezolant, castele de apă în ruină, scheletul unei hale, mormane de țevi ruginite și robineți. în mijlocul bălăriilor înalte cât un stat de om, o duzină de barăci de fier cu ușile smulse. În ele * Acest text este un articol din "Dizionario della Libertî" publicat în Italia în 2002. Douăzeci și șase de scriitori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din loc în loc, prin cîte-o frază de-o frumusețe paradoxală în care-l găsești, de fapt, pe adevăratul scriitor sub chipul unui mare poet. întorcîndu-mă la Nabokov, ca să-nțelegi principiul de funcționare al faimosului duș, (un duș mizer, cu sita ruginită, dintr-o sală de baie-n ruine) trebuie să mergi la "Apocalipsa" lui Ioan, la pasajul despre cele șapte biserici, unde se spune "Și îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu greu, parcă i-ar fi fost rănite. Totuși, se sili să meargă mai departe. Picioarele abia îl mai țineau și răgete de lei se amestecară în tâmplele lui cu bubuit de mii de tobe și cu țipete de trâmbiți ruginite. Auta se uită în jur. Fiare știa că nu sunt în apropiere. Își dădu seama că împrejur e tăcere și nemișcare. Vuietul care semăna uneori și cu urletul valurilor mării îl auzea fără îndoială de undeva dinăuntru. Nu știa ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și izolată În ciuda bogăției ei. Poza soțului, care domină Încăperea, pe șemineul de marmură. Un soldat de top. Umpic ruginit, Însă pus În valoare de splendoarea ramei. Poți să vezi cancer scris pe fața lui. O poză recentă. E Încăn stare de șoc, Încă vulnerabilă. — Vreau să fiți pe deplin conștientă de ce-mi spuneți acum doamnă Dornan? Seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
auzit ultimul semnal al locomotivei, apoi fericiți am fluturat batiste în semn de rămas bun. Întâmplările din tinerețe au rămas amintiri. Peste părinții noștri, sora, frați, cumnați și alți cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi, dar tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-au aplecat și ei de bătrânețe. Am rămas
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a obiectului, o fixare a lui Într-o structură care-i anulează libertatea aluzivă. În poemul care urmează lucrurile și ființele care sînt evocate sînt lăsate cît mai libere, În nuditatea lor naturată: țurțuri, un bătrîn, un gest, un ceas ruginit. Dar și cu potențialul aluziv cît mai amplu. Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urmează lucrurile și ființele care sînt evocate sînt lăsate cît mai libere, În nuditatea lor naturată: țurțuri, un bătrîn, un gest, un ceas ruginit. Dar și cu potențialul aluziv cît mai amplu. Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un divertisment, dar exemplele pe care le-am ales ne ajută să Înțelegem prin analogie și cum funcționează textul haiku-ului. Un cititor bun de haiku nu va citi niciodată un text ca acesta: bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit (Eduard Țară), fără să-i prețuiască simplitatea stilizată. Fără să simtă spontan că autorul a mizat pe naturalețea expresiei și a refuzat premeditat orice Încărcare inutilă a formulării. Nu ne interesează deloc dacă el a prelucrat Îndelung, șlefuind, ceea ce a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alb, imaginea pe care ele o evocă cît se poate de direct și neutru și aura gîndurilor și emoțiilor pe care ele ( Împreună) le trezesc, doar dacă ești dispus să te Întrebi: de ce oare ar strînge bătrînu-n pumn un ceas ruginit? Abia prin cuvîntul ruginit, care poate fi citit și la propriu, calificînd obiectul strîns În palmă, dar și la figurat, vizînd viața bătrînului, textul oferă un hint, un indiciu simbolic referitor la timpul uman, mereu ușor atins de morbul finitudinii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ele o evocă cît se poate de direct și neutru și aura gîndurilor și emoțiilor pe care ele ( Împreună) le trezesc, doar dacă ești dispus să te Întrebi: de ce oare ar strînge bătrînu-n pumn un ceas ruginit? Abia prin cuvîntul ruginit, care poate fi citit și la propriu, calificînd obiectul strîns În palmă, dar și la figurat, vizînd viața bătrînului, textul oferă un hint, un indiciu simbolic referitor la timpul uman, mereu ușor atins de morbul finitudinii și-al irosirii. Tot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]