4,629 matches
-
am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath Oil în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răscolea prin cameră, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat brusc, așezându-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Mă răsucesc. Vreau să urc, pentru Dumnezeu! Vreau să mă nasc din nou. Cu ochii plini de sânge plesnindu-mi, mai apuc să-l văd pe prinț. Coboară, mort fiind, drept, în picioare, cu capul atârnându-i în piept, parcă rupt. Ești o păpușă, prințule. Ca și mine. Acum se întâmplă, acum se va întâmpla. Acum! Cuvântul acum îmi stăruie în minte, infinit, și parcă e scris cu sânge de flăcări, așa arde. Simt o fericire uriașă aprinzându-mă din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dezgustătoare a mațelorsilesc bieții oameni să uite carnea care suntpentru a putea trăi... Cum naibii poate fi totul atât de înfricoșător? Și cum de poate arăta totul atât de cumplit aici și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu? Nici în ruptul capului nu pricep ce cosmogonie nebună și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite la inelul rupt și la frumoasa în tricou, fixată în perete cu un cui, bătut în coasta ei de culoarea piersicii pentru a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i dădea plină de bucurie, în timp ce eu îi primeam cu expresia de dispreț îngăduitor a omului care depune la bancă un mărunțiș fără importanță pentru contul lui curent uriaș. Niciodată nu ieșeam împreună. Nu-mi ascundeam rușinea pentru hainele ei rupte, dar nu arătam că mi-e rușine pentru bătrânețea ei hidoasă. Pentru că știa toate acestea, când se întâmpla să ne întâlnim pe stradă, avea un zâmbet bun și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebuie să-i maculeze spiritul, că spiritul ei feminin este complet răspunzător pentru ceea ce fac simțurile. De aici reieșea că în ființa ei, în Sonia adică, în ființa femeii, spiritul și trupul sunt una și că a le percepe separat, rupte unul de celălalt, fără corespondență reciprocă, înseamnă să rupi și viața în două. Și îmi mai închipuiam, desigur nu pe Sonia, ci pe o altă femeie sau fată cam din același aluat cu mine, mi-o închipuiam pe această fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în neregulă, nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era spart și nici o piesă nu lipsea de la locul ei. După o jumătate de oră renunță, pierdea vremea degeaba, nu reușea să-i dea de capăt și pace. Se așeză pe scara camionului cu capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde este secția de poliție și pornise și el într-acolo. Uite, rosti Simion răspicat, în orașul nostru nu s-a mai petrecut nici un omor de mai bine de treizeci și doi de ani. Bătăi la cârciumă, cu niscaiva nasuri rupte da, ceva furtișaguri și din astea am avut, dar moarte de om... de când sunt eu șef aici, nicio dată. Toma se uită la el mirat. Asta nu înseamnă nimic! spuse el privindu-l în ochi pe Simion Pop. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suntem singuri, nu te mai formaliza! Ai permisiunea mea. Aha, am înțeles. Păstrăm ierarhia numai când sunt și alții de față. Hai, sictir! În concluzie, zâmbi Vasilică făcându-se că nu aude înjurătura, eu cred că trebuie să căutăm crengi rupte, iarbă călcată, pete de sânge, haine ori poate... Cristi îl privea curios așteptând să audă continuarea. Ori, poate, chiar pe Costi, spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai multe ori. Nu sunt urși pe aici, rosti Ileana foarte încet. Atunci un bivol ori un cerb, habar n-am. Nici din ăștia nu sunt, îi răspunse la fel de încet Ileana, dând ocol zonei și cercetând foarte atentă vârfurile arbuștilor rupți. Ce cauți? întrebă polițistul curios. Resturi de păr din blana animalului de care vorbești tu. Dacă presupunerea ta este adevărată, ar trebui să găsim așa ceva, nu crezi? Uite că am aflat cine e Winnetou! spuse vesel Cristian. Trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut în ruptul capului că aceste lucruri sunt posibile. Undeva, într-un colțișor ascuns al minții, încă nutrea speranța că visează. Din păcate își dădea seama că nici pe departe nu putea fi vorba de așa ceva. Realitatea era mai cruntă decât orice imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și privi în sus. Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă el. Vâlva nu e nici aici, putem merge mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl prinsese de braț conducându-l prin beznă. Te-ai udat bine, constată Calistrat simțindu-i pielea rece și brobonită de frig. Toma se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și ea puțin credibilă. Moșul nu ar fi cedat toiagul de bună voie nici în ruptul capului, iar a i-l lua cineva cu forța, era iarăși greu de crezut. Calistrat avea destule metode de a se apăra în fața oricui ar fi încercat să-l atace, mai ales dacă avea toiagul în mâini. Și totuși, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese gâtul, după care îl atârnase în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la înălțime a corpului. Neavând experiență, nu mai căutaseră și celelalte semne. Se mulțumiseră cu faptul că îl găsiseră spânzurat. Așeză cu multă grijă capul bătrânului înapoi pe perna din sicriu și își lăsă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se răzbune pe măsură. Așa îl găsise pe Boris Godunov, fost ofițer în trupele OMON. După destrămarea Uniunii Sovietice fusese lăsat la vatră și acum cam trăgea mâța de coadă pe la Chișinău. Deși nu voia să recunoască nici în ruptul capului, Mihailovici bănuia că acesta colaborase puțin și cu KGB-ul, după felul în care se purta și după relațiile pe care le avea mai peste tot. În orice caz, pe el nu-l interesa acest aspect, atâta timp cât omul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și pericolul de a fi observat de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte lăsate în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cutie. Îl trăseseră afară și îl întinseseră pe iarbă la umbră. Ileana îi așezase capul în poală și, cu o batistă, îi ștergea fața de praf și sângele uscat. Calistrat îi pipăia mâinile și picioarele, verificând dacă nu are oase rupte. Poți să-ți miști degetele de la picior? își amintea Cristian Toma întrebarea pe care o tot repeta bătrânul. Îi răspunsese de fiecare dată că poate, dar Calistrat continua să-l întrebe fără încetare. Mai târziu aflase că, în realitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Calistrat erau raționale și pline de bun simț, așa încât inspectorul nu mai insistase. Coborâse de pe munte ajutat de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe hainele rupte și pline de praf. Ileana rămăsese jos împreună cu maică-sa care le deschisese ușa la sosire. Se speriase de moarte când dăduse cu ochii de Toma. O auzea explicându-i doamnei Maria că nu se întâmplase nimic grav, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi era umflat și pe jumătate închis. I-ar fi prins bine niște gheață ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintre aceștia. Atât Ileana cât și Calistrat se străduiseră din răsputeri să-l convingă dar, până ce nu văzuse cu ochii lui, nu le dăduse crezare. De asta trebuia să se ocupe Calistrat, paznicul lăsat acolo să vegheze. Nu credea în ruptul capului că bătrânul nu-și făcuse treaba. Îl știa foarte bine și era convins că acesta încercase din toate puterile să îi oprească. Oare de la asta să i se fi tras moartea? Deși nu prea îi venea să creadă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde plecase ca să-și continue studiile, bășcălia căpătase nuanțe pe care nu le mai putea suporta. Rezolvase repede problema, statura și conformația lui fizică îl ajutaseră să îi reducă la tăcere pe colegii răutăcioși. După câteva confruntări soldate cu nasuri rupte și ochi umflați, nimeni nu mai îndrăznea să facă glume pe socoteala lui. Rusia feudală era împărțită în cnezate. La mijlocul secolului al XV-lea, cnezatul Moscovei, aflat sub conducerea lui Ivan al IV-lea, numit și "cel groaznic" ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dânsul și poate să fie pe aceste semne acel drum, ce este în privilegiile lui Toader Mleșnice postelnic. Dar Dragoș și cu neamurile sale se plâng pentru un drum ce este mai jos de Siliștea lui Dobromir și merge (locă rupt în original / două-trei cuvinte) le este lor satul tot și sfânta biserică, dar s-au rugat lui Anton să le lase bucata de locă mai jos de acest vechi drum, iar când este acum, ei se plâng contra lui Anton
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]