KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile antagonistului. Acestea sânt din categoria

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fricei pe care-l esală * orice schimbare când e calificată cu numele de schimbare, inovație, ca și când orice lucru, înainte de-a se-nvechi, nu ar fi început prin a fi nou. Apoi vin sofismele acelea cari pretind că legile vechi sânt irevocabile și înlănțuiesc posteritatea pentru de-a pururea; apoi acelea care se razimă pe opinia numărului celui mare, ca peremptorie; acelea cari speculează asupra efectelor unei umilinți afectate sau a unei pretinse superiorități față cu adversarul lor sau cu măsura

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase. Vedem dar că sofisma are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atroce. (Charles Read) ["EXISTĂ PRINCIPII ÎN POLITICĂ?... "] 2257 Există principii în politică? Mult timp s-a tăgăduit aceasta si se contestă încă. Cum se observă, s-ar putea abstrage principii generale fixe și imutabile din fapte variabile ale căror cauze sânt adesea accidentale și ale căror urmări înșeală atât de des prevederile cele mai legitime chiar? Și, dacă am ajunge a stabili principii de acest soi, ce aplicare am putea face, când acelaș eveniment nu se reproduce niciodată în aceleași împrejurări

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai legitime chiar? Și, dacă am ajunge a stabili principii de acest soi, ce aplicare am putea face, când acelaș eveniment nu se reproduce niciodată în aceleași împrejurări, nici sub imperiul unor antecedente analoge? De ordinar chestiunile ce se prezintă sânt complexe și cuprind elemente diverse, adesea contrarii, din cari fiecare își are rațiunea lui de-a fi. Mai adaoge că în cele mai multe cazuri există drepturi câștigate, interese respectabile angajate. A le sfărâma în numele unui principiu abstract ar fi în acelaș

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
între diferitele ei părți și cu viociunea comunicației. ANTROPOCRAȚIE [ȘI] FIZIOCRAȚIE 2257 ANTROPOCRAȚIE Pentru o seamă de spirite guvernământul e un act în toată strictețea practic, din care nasc unic numai chestiuni de scop și de mijloace. Formele de guvernământ sânt după cum le-nțeleg ei, niște expediente ca oricari altele pentru a atinge unul din obiectele pe cari un om și le poate propune: o pură afacere de invenție și combinație. Făcute fiind pentru om, ni se afirmă ca omul e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea mai mare sumă de bine cu cea mai mică sumă de rău, ceea ce rămâne a face este de-a obține pentru opinia ce ne-am format-o pentru noi înșine consimțirea compatrioților noștri sau a acelora pentru cari instituțiunile sânt destinate. A găsi cea mai bună formă de guvern, a îndupleca pe alții să creadă că este cea mai bună și, înduplecîndu-i, a-i excita s-o ceară, iată ordinea de idei în spiritul acelora cari primesc aceasta vedere a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în spiritul acelora cari primesc aceasta vedere a filozofiei practice. Ei privesc o constituție (abstracție făcând de importanța respectivă a lucrurilor) cu acelaș ochi cu care privesc un car cu vapor sau o mașină de treierat. FIZIOCRAȚIE Alți logicieni politici sânt atât de departe de-a asemăna o formă de guvern cu o mașină încît o privesc ca un soi de product spontaneu și pentru ei știința de a guverna e cum am zice o ramură a științelor naturale. Nu, zic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
stabilite prin intenție premeditată. "Ele nu se fac: răsar". Afacerea noastră cu ele, ca și cu toate celelalte fapte ale universului, este de-a cunoaște proprietățile lor naturale și de a ne adapta lor. Instituțiile politice fundamentale ale unui popor sânt privite de cătră școala aceasta ca un produs organic al naturii și vieții acestui popor; e un produs al datinelor, al instinctelor și al dorințelor neconștiute și mai nu e fructul țintelor (desseins) sale deliberate. Voința poporului n-are a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un produs al datinelor, al instinctelor și al dorințelor neconștiute și mai nu e fructul țintelor (desseins) sale deliberate. Voința poporului n-are a face în această privință decât a răspunde la necesități timorare prin combinații asemenea temporare. Aceste combinații sânt menite a subsista, pe cât timp sânt în conformitate suficientă cu caracterul și sentimentele naționale; și, prin o agregare succesivă, ele constituie un guvern adaptat cu poporul care-l posedă, dar pe care în deșert ne-am încerca a-l impune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și al dorințelor neconștiute și mai nu e fructul țintelor (desseins) sale deliberate. Voința poporului n-are a face în această privință decât a răspunde la necesități timorare prin combinații asemenea temporare. Aceste combinații sânt menite a subsista, pe cât timp sânt în conformitate suficientă cu caracterul și sentimentele naționale; și, prin o agregare succesivă, ele constituie un guvern adaptat cu poporul care-l posedă, dar pe care în deșert ne-am încerca a-l impune la oricare alt popor {EminescuOpXIV 911

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că ce determinațiuni sânt în noțiunea culturei, din ce elemente constă ea cari la despărțirea sau împărțirea lor mai sânt susceptibile și de o deosebită aplicațiune. La aceasta se-nțelege de sine cum că noțiunea sau binezis vorba e p-ici pe colea și rău întrebuințată în conversațiune sau în unele cazuri e întrebuințată metaforic și că dar nici noi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în privirea acestor opere și manifestațiuni a culturei, noțiunea ei e cu totului diferită cîndu-i de popor vorba și cîndu-i de oamenii singulari. Și mai esențial e că cultura publică sau națională consistă din niște elemente foarte importante, cari nu sânt opera oamenilor singurateci ci-s comune absolut tuturor; acestea-s elemente ale spiritului poporului pe care, comparîndu-l cu alte spirite ale popoarălor, îl numim cult, precum sânt de es. moravuri, religiuni, maniera de-a privi lumea și îndeosebi limba, care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
morigenitate, civilitate. {EminescuOpXIV 916} Unui spirit poporal sau unui popor i se pot atribui așadar toate semnele caracteristice ale culturei cari vor rezulta în decursul studiului nostru, fără din aceasta să urmeze cumva cum că indivizii singulari ai acestui popor sânt într-adevăr oameni culți. Studiul nostru se îndreaptă exclusiv asupra culturei individuale sau a aceleia care-i numită astfel în sens restrâns și propriu. Cuprinsul și esența culturei nu e simplă, sânt mai multe și deosebite elemente cari la un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cumva cum că indivizii singulari ai acestui popor sânt într-adevăr oameni culți. Studiul nostru se îndreaptă exclusiv asupra culturei individuale sau a aceleia care-i numită astfel în sens restrâns și propriu. Cuprinsul și esența culturei nu e simplă, sânt mai multe și deosebite elemente cari la un loc luate constituiesc și esauriază întregul noțiunii. Aceste mai multe elemente aparțin chiar la diferite sfere ale vieții spirituale și, abstrăgând dacă aceste sfere deosebite sau cel puțin elementele acelea s-ar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cerem de la un om cult împlinirea celora ce pretinde moralitatea de la om; cultura e privită ca un izvor deosebit al moralității și ca motiv propriu al simțămintelor (convicțiunilor), totodată însă ea cere multe în privirea împlinirei chemării noastre omenești cari sânt străine sau indiferente pentru etica și religiozitatea pură. Acest al doilea element al culturei se va putea caracteriza mai bine prin despărțirea lui de elementul moralității. În fine cultura mai conține încă un raport și o îmbinare deosebit de intimă cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
viață proprie; cartea presupune înțelegere daca e să devie mediu al științei, opul de artă, sau mai bine zis operele de artă, își crează-n mare parte priceperea lor proprie, ele se fac înțelese prin sine însele. Toate astea nu sânt însă decât deosebiri de grad. Toate combinările noțiunilor artă și știință, precum politica ca artă și știință despre ale statului, religiune ca teologie, serviciu și învățătură bisericească ș[i] altele mai multe d-astea au scop general și obiectiv, obiectiv

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
scop general și obiectiv, obiectiv în spiritul național, ca instituțiuni, ca stări etice, religioase ș. a. m. d. Pentru a fi compleți mai amintim că, afară de acele două speții de știință cari sânt îndreptate asupra unor scopuri generale și obiective, mai sânt încă și altele, cari nu perseverează ca acestea curat numa-n sfera vieții spirituale, ci se întind și asupra vieții materiale și de-aceea se numesc cu deosebire practice. Știință naturală în aplicațiunea ei la industrie, inginerie și tecnic, medicina

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
industrie, inginerie și tecnic, medicina ca știință și artă a vindecări, jurisprudența ca știința si esersarea dreptului pozitiv. Acestea se disting prin aceea că ele sânt incisive totodată și în viața exterioară, că-și au și efectele lor individuale, adică sânt practice în sens restrâns, pe când știință de stat (Staatskunst), religiune publică și alte asemenea reprezintă și promovează *La istorie și istoria literaturei române. Continuitatea în dezvoltare este condiționată de știința istoriei și a faptelor ei. [Nota lui M. Eminescu] {EminescuOpXIV

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
parte și practice, cultura însă, deși și ea-nsemnează asemenea o activitate și dezvoltare spirituală, este personal terminată cu scopul ei, e mărginită la individ și se îndeplinește numai în el singur. Pe când astfel, pe d-o parte știința și cultura sânt cu totul deosebite, le găsim pe de altă parte într-o legătură foarte strânsă în de ele. Mai întîi ni se manifestă la o privire mai de-aproape împrejurarea cum că tot materialul și cuprinsul activității spirituale ce constituie cultura

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deplină a scopului și la identitatea deplină a cuprinsului lor? Ca spectatorul în fața artei, ca credinciosul cu biserica, astfel e raportul dintre cei culți și știință. Cugetătorii și învățații lucrează, cei culți consumă știința; învățații sânt preoții științei, cei culți sânt obștea credincioșilor; ceea ce nu exclude ca un laic să priceapă adesea mai mult din teologie decât duhovnicul său. Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-o direcțiune, acea a științei; valoarea și ființa ei, viața și scopul ei e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
învățații, ei lucrează numai pentru națiunea lor, pentru susținerea și înălțarea spiritului național; ei lucrează pentru-a aduce izvoarele sucului vieții lor în spiritul public comun și spre a-l aduce pre acesta la înflorire. Cei culți dintr-o națiune sânt aceia cari mai dintâi și cu deosebire recepează în ei cele câștigate pe terenul științei pentru spiritul public, și de aceea nu-i indiferent daca numărul de oameni culți ce-și apropriază știința și rezultatele ei gata este mai mare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
umanitar valabil pentru oricare individ și de aceea și femeile iau o parte egală la ea. Ba chiar cultura în sens exclusiv, ca element unitar și unică designare pentru gradul vieții spirituale, cade la noi în partea femeilor, pentru că bărbații sânt ocupați cu știința și praxa științifică mai ales, fiindcă în cercurile ce aparțin culturei în genere ei se aruncă în genere de-ndată într-o știință sau artă. Din acest scop al culturei determinat în modul acesta rezultă determinațiunile mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
spirituală (or amestecată din amîndouă), într-o activitate care nu creează un op de artă obiectiv, care se efectuează afară de personalitate, ci o preface pe ea însăși într-un op de artă momentan, unde așadar artist și op de artă sânt identice. Pentru femei danțul, pentru bărbați e esercițiul gimnastic acelea ce ne arată numai pentru un moment personalitatea în lumina cea mai bună a frumuseței și înfrumusățează și înnobilează mișcarea ei și, mijlocit, chiar figura ei. Însă nu numai în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-s active decât organe singulare trebuie să domnească frumusețe. La vorbit și citit modul și forma cum acestea se-ntîmplă probează gradul de cultură; declamarea; i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze mai îmbucurător și mai binefăcător decât un asemenea op de arte însuși. Cântarea se apropie mai mult de arta proprie, ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]