KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

logică a întrebuințărei generale a inteligenței, sau speciale. Cea dentăi conține regulele absolut {EminescuOpXIV 389} necesarii ale cugetărei, fără cari nu-și are locul nici o întrebuințare a inteligenței, și merge conform lor, oricât de diverse ar fi obiectele asupra cărora sânt aplicate. Logica întrebuințării speciale a inteligenței conține regulele de-a cugeta corect asupra unei certe speții de obiecte. Aceea se poate numi logica elementară, aceasta însă organon al cutărei sau cutărei științe. Cea din urmă se premite în genere în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
stă cu ea în raportul în care morala pură, ce conține legile necesarii morale a unei voințe libere în genere, stă cu doctrina proprie a virtuții, care consideră aceste legi sub împiedecările concrete ale sentimentelor, înclinărilor și pasiunilor cărora oamenii sânt mai mult sau mai puțin supuși și care niciodată nu poate constitui o știință adevărată și demonstrată, pentru că, asemenea acelei logice aplicate, ea are nevoie de principie empirice și psicologice. {EminescuOpXIV 390} II. DESPRE LOGICA TRANSCENDENTALĂ Logica generală abstrage, precum

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
s-o păstrăm bine în vedere; ea sună: că nu putem numi transcendentale toate cunoștințele apriori, ci numai acelea vor fi numite astfel prin care cunoaștem cum că și modul în care reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
apriori, ci numai acelea vor fi numite astfel prin care cunoaștem cum că și modul în care reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reguli criterii ale adevărului. Căci ceea ce contrazice acestora e fals, pentru că-n asemenea caz inteligența e-n contrazicere cu regulele ei proprii, prin urmare cu sine însăși. Aceste criterii însă privesc numai forma adevărului, adică a cugetărei în genere, și-ntr-atîta sânt cu totul certe, deși nu suficiente. Căci deși o cunoștință poate fi cu totul conform formei logice, adică să nu-și contrazică sie însei, ea totuși poate contrazice obiectului. Așadar criteriul numai logic al adevărului, adică conformitatea unei cunoștințe cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pure să poată fi aplicate, de aceea inteligența e pusă în pericolul de-a face prin sofisme numai întrebuințare materială de-acelea principie sadea formale ale inteligenței pure și a judeca asupra a obiecte fără distincție, deși aceste nu ni sânt date sau că poate nici nu se pot da în vreun fel. Fiindcă nu-i menită să fie decât un canon al dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
afla putința unor noțiuni apriorice, să le căutăm spre acest scop numai în inteligență, care, cum am zice, e locul lor de naștere și să analizăm întrebuințarea curată a acesteia; căci aceasta e misiunea proprie a filozofiei transcendentale, iar celelalte sânt în filozofie numai tratarea logică a noțiunilor în genere. Vom urmări deci noțiunile pure până la colțul și răsadul lor din inteligența omenească, în care ele stau gata, pentru ca la prima ocazie dată de experiență să se dezvolte, când inteligența e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
referă la diferite alte noțiuni; dintre acestea însă ea în cazul de față e îndeosebi referită la noțiunea "corp", acesta iar la arătări certe cari ni se prezintă. Așadar aceste obiecte mijlocit ni le reprezentăm prin noțiunea divizibilității. Toate județele sânt deci funcțiuni ale unității (implicite? ) dintre reprezentațiile noastre, de vreme ce se-ntrebuințează la cunoștința obiectului, în locul unei reprezentații nemijlocite, una superioară, care cuprinde sub ea atât pe aceasta cât și altele multe, contrăgând astfel multe cunoștințe posibile într-una singură. Iar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tablă complectă a momentelor cugetării (deși firește că nu-ntr-o logică mărginită numai la întrebuințarea județelor întreolaltă). 2. Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el e de atribuit subiectului sau de (contrapus) opus. Cea transcendentală însă consideră județul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu toată această exceptare, acest spațiu rămâne totuși infinit și s-ar putea subtrage și mai multe părți din el fără ca prin aceasta noțiunea sufletului să crească ori să se fixeze afirmativ. Aceste județe infinite în privirea cuprinsului logic nu sânt în faptă mărginitoare decât în privirea conținutului cunoștinței în general, drept care într-o tablă transcendentală a tuturor momentelor cugetărei în județe nu trebuiesc trecute cu vederea, fiindcă funcțiunea inteligenței exersată în ele poate să fie importantă pe terenul cunoștinței pure

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
inteligenței, ba între aceste noțiuni primordiale sânt enumerate și altele deduse (actio, passio) și unele din cele primordiale lipsesc cu totul. Ce s-atinge de cele deduse, trebuie să observ că categoriile, ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile lor deduse, tot atât pure, care nu trebuiesc trecute cu vederea într-un sistem de filozofie transcendentală, dar cu a căror amintire numai eu mă pot mulțămi, neavând a face în prezent decât c-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pentru-o altă ocazie. Totuși din cele puține cîte-am înșirat e evident și clar că un vocabular complect, cu toate comentariile ce s-ar cere la el, nu numai c-ar fi cu putință, ci chiar ușor de făcut. Polițele sânt e trebuință a le împlea numai, și o topică sistematică, ca cea de față, cu greu va face să greșim locul unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi deduse din nici [o] experiență. Explicarea modului în cari noțiuni apriorice se pot referi la obiecte eu o numesc deducțiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se și aplică în această știință numai la lumea exterioară a simțurilor, pentru care spațiul e forma pură a intuițiunei ei, în care așadar cunoștința geometrică nebazîndu-se decât pe intuițiune apriorică are evidență nemijlocită și fiindcă obiectele (după forma lor) sânt date apriori în intuițiune prin cunoștința aceasta. Dară cu noțiunile intelectuale pure începe și trebuința fără încunjur de a căuta deducțiunea transcendentală nu numai pentru ele, ci și pentru spațiu, fiindcă ele, nevorbind despre obiecte prin predicatele intuițiunei și a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri sânt cu putință în care o reprezentație sintetică să coincidă cu obiectele ei, să se poată referi laolaltă în mod necesar și să [se] întîlnească oarecum. Sau obiectul să facă cu putință reprezentația sau aceasta obiectul. În cazul dentăi referința e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
există noțiuni apriorice pure, ele drept că nu pot conținea nimic empiric; totuși însă trebuie să fie tot numai (lauter) condiții apriorice a unei experiențe posibile, pe care singură se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a ști cum sânt cu putință noțiuni intelectuale pure atunci trebuie să cercetăm cari sânt condițiile apriorice ce constituiesc putința experienței și formează temeiul ei, în caz daca abstragem de la toate elementele empirice a fenomenelor. O noțiune care exprimă în mod general și suficient

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
empiric; totuși însă trebuie să fie tot numai (lauter) condiții apriorice a unei experiențe posibile, pe care singură se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a ști cum sânt cu putință noțiuni intelectuale pure atunci trebuie să cercetăm cari sânt condițiile apriorice ce constituiesc putința experienței și formează temeiul ei, în caz daca abstragem de la toate elementele empirice a fenomenelor. O noțiune care exprimă în mod general și suficient această condiție formală și obiectivă a experienței am numi-o noțiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în intuițiune Răsară reprezentațiile noastre de unde or voi, fie cauzate prin influința obiectelor esterioare sau prin cauze interne, nască-se apriori sau empiric ca fenomene; totuși, ca modificațiuni ale sufletului, ele aparțin simțului interior și ca atari toate cunoștințele noastre sânt în urma-urmelor supuse condiției formale ale simțului interior, adică timpului în care cu toate trebuie să se orânduiască, să se combine și să [se] aducă în raporturi. Aceasta e o observare generală care trebuiește pusă de fundament la toate cele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
timpului, văzând numai astfel ce conține. Din nefericire atât torsul cât și fuiorul țin întruna. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea, totdeauna va trebui să regăsim o conștiință, deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de a se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui obiect al reprezentațiilor. Am zis mai sus că fenomenele înșile nu-s nimic decât reprezentații sensibile care astfel dar, în sine înșile, nu trebuiesc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul lor care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și prin ea toate fenomenele posibile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
constitui o experiență, ar fi fără obiect și nimic decât un joc orb de reprezentații, deci mai puțin decât un vis. Toate încercările de-a deduce din experiență acele noțiuni intelectuale pure și a li atribui o origine numai empirică sânt deci vane și zădarnice. Nici voi să amintesc că noțiunea cauzei implică în sine caracterul necesității pe care nici o experiență nu mi-o poate da, care ne-nvață că după un fenomen urmează îndecomun un altul, însă nu că trebuie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
TREILEA AL DEDUCEREI NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE DESPRE RAPORTUL INTELIGENȚEI LA OBIECTE ÎN GENERE ȘI DESPRE PUTINȚA DE A LE CUNOAȘTE PE ACESTEA APRIORI Ceea ce-am despărțit noi în capitolul precedent și am propus izolat vom expune acuma în conex. Sânt trei izvoare subiective de cunoștință pe cari se bazează posibilitatea unei experiențe în genere și cunoștința obiectelor ei; iar aceste sînt: simț, imaginație și apercepție. Fiecare din ele poate fi privită și ca empirică, adică în aplicația ei asupra unor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]