1,001 matches
-
ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de origine latină din limbile slave referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prozatorii importanți ai perioadei: Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, Eusebiu Camilar, Ion Lăncrănjan, Alecu Ivan Ghilia, Haralamb Zincă, Petru Vintilă, Fănuș Neagu, Dumitru Radu Popescu, Teodor Mazilu, George Bălăiță, Corneliu Leu, Sorin Titel, Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Gabriela Adameșteanu, Sânziana Pop, Petru Popescu, Bedros Horasangian, Al. Papilian, Vasile Andru, Ion Țugui, Augustin Buzura, Ștefan Agopian, Ileana Vulpescu, Maria-Luiza Cristescu, Paul Goma, Dumitru Țepeneag, Damian Necula, Gheorghe Schwartz, Eugen Uricaru, Corneliu Ștefanache ș.a. Sectorul de critică literară înregistrează cea mai sinuoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
II..., cu bunicuța Popescu... și cu nepoțica Ilinca... pe ea încă n-o cheamă Popescu..., și nici n-o s-o cheme Popescu...; șase anișori..., frumușică... și isteață foc... (aranjează, ca pentru spectacol, cele cîteva elemente de decor) Azi el dau Sînziana și Pepelea...; îi place ei să jos Spînul..., Doamne, c-o vezi cu cîtă pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de priveghi) din "cartea românească a morților" nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru existență), arătând că nașterea se realizează sub semnul dependenței noului-născut
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de a trăi și de a se raporta la lume. Firește, faptul acesta nu se mai regăsește astăzi decât cu totul izolat. Totuși, fragmente din această mentalitate magică românească se manifestă din când în când, în zilele de sărbătoare (vezi Sânzienele, Sfântul Andrei, Anul Nou) în variate forme și practici. Amintim aici practicile de divinație maritală din noaptea de Sfântul Andrei, care vizează aflarea chipului celui ursit. Cercetările întreprinse de noi au arătat că sunt cunoscute multe practici divinatorii. Unele dintre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
amurg, Cluj-Napoca, 1974, 206-209; Ana Blandiana, Cu Ștefana Velisar Teodoreanu. În visul unei librării (interviu), RL, 1977, 42; Grigore Ilisei, 80 de toamne, CRC, 1977, 42; Grigore Ilisei, Fericita durere, CRC, 1979, 7; Grigore Ilisei, Vraja evocării, CRC, 1980, 11; Sânziana Pop, „Un prieten pentru eternitate”. De vorbă cu Ștefana Velisar Teodoreanu, LCF, 1980, 44; Ileana Berlogea, „Șoapte întru asfințit”, RL, 1981, 4; Zaharia Sângeorzan, „Șoapte întru asfințit”, CRC, 1981, 50; Ileana Berlogea, Ștefana Velisar Teodoreanu la 85 de ani, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
nu se mai termină, Cluj-Napoca, 1981; Cel ce ne scapă, București, 1992; False obiecte prețioase, București, 1998; America, pantoful Cenușăresei, Iași, 2002. Traduceri: Virgil Tănase, Apocalypse d’un adolescent de bonne famille, Paris, 1980 (în colaborare cu autorul). Repere bibliografice: Sânziana Pop, „Strada lui Petrică”, LCF, 1966, 43; Gheorghe Grigurcu, „Nu se poate preciza”, F, 1967, 8; Laurențiu Ulici, „Nu se poate preciza”, CNT, 1968, 1; Sorianu, Glose, 151-153; Mincu, Critice, I, 197-198; Damian, Intrarea, 138-140; Constantin Mateescu, Memorial de lectură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
și a notațiilor descriptive, pune în act liantul ontologic dintre eul individual și eul cosmic: " Cununița grâului / De pe-ntinsul câmpului, / Fetele au secerat / Feciorii clăi a-nșirat. / De unde cununa vine / Mult mi-i drag și-mi pare bine, / Cununa-i de sânziene, / Cu Ilene-Cosânzene, / Cu Mării și Mărioare, / Flori de lăcrămioare. / De unde cununa pleacă / Multe cară se încarcă / Și fac drum belșugului, / Pân-la casa omului! / Cununița florilor, / Din adâncul văilor, / Cununița bradului / De pe culmea muntelui, / Îi ca lacrima curată, / Fetele pe frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pân-la casa omului! / Cununița florilor, / Din adâncul văilor, / Cununița bradului / De pe culmea muntelui, / Îi ca lacrima curată, / Fetele pe frunte-o poartă, / Cununița-i scuturată / Trebuie adăpată, / Tot cu apă de izvor / Stropită cu drag și dor, / Cununa-i de sânziene / Cu Ilene-Cosânzene, / Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu elemente descriptive: " Acolo-n vale-n poieniță, / Doarme-o mândră copiliță, / Trece un voinic în grabă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru pomenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru pomenirea moșilor și strămoșilor, pentru aflarea ursitei: Nunta urzicilor este ziua când înfloresc urzicile și nu mai sunt bune de mâncat; Sânzienele sau Drăgaica marchează ziua când înfloresc plantele, indicând ziua cea mai lungă a anului; Împuiatul urșilor sau Macavei (1 august) arată ziua când se împerechează urșii, în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legendelor, Soarele apare ca un bărbat frumos, persoană sacră (Sfântul Soare), cu simț justițiar, încălzind și luminând Pământul peste tot, la fel. În mentalitatea arhaică, Soarele era un cavaler ceresc care a zidit Mănăstirea Albă din "prundul mării", pentru Iana Sânziana.81 În mitologia protodacică, alături de cultul focului, s-a dezvoltat un adevărat cult al soarelui, exprimat prin alegorii și simboluri: carul solar, roata solară, discul, cercul, spirala solară, figurine de păsări solare.82 Marele sanctuar rotund din incinta sacră a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în "pajiști miraculoase, unde cresc buruienile alese și grăitoare" care vindecă sau dau viață eroilor din basme și din care se prepară leacul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, leac ce poate fi dobândit doar în "nopțile de Sânziene". Ca soră a soarelui, Ileana Cosânzeana s-a demonstrat că numele Ileana ar proveni din numele grec "Ila" care desemna sora soarelui, Ilios 191 se transformă în zână a apelor, în urma propriului sacrificiu făcut pentru restabilirea ordinii primordiale: Umbla, frate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiale, în drumul de veghe asupra lumii: " Plecat-o, plecat / Puternicu` soare / Ca el să se-nsoare. Și el cât umbla, / V-optsprezece ai, / Pe-optsprăzece cai, / Nouă cai murie, / Nouă s-obose, / Soață nu-și găsè / Pân` pă soră-sa, / Ana Sânziana, / Sora soarelui. / Puternucu` soare / El din grai grăiè: / Țese, Ano, țese, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă / Ca să-mi fi mireasă. / Iè din grai grăiè: / Puternicu` soare / Și-al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moașa Eva / Ce să mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă / Ca să-mi fi mireasă. / Ana Sânziana / Iè din grai grăi: / Puternice soare / Și al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și oracular, restabilind echilibrul inițial dintre teluric și cosmic prin deschiderea cerurilor. Astfel pentru dezlegarea forțelor destinului, în ajun de Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umblă pe pământ sau plutesc în aer, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, aduc rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, înmiresmează florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără holdele de grindină și vijelii. Sânzienele se deosebesc de Iele sau de Rusalii care sunt considerate malefice, dar pot deveni forțe distrugătoare dacă le este nesocotită ziua, aducând grindină și piatră sau boala numită "luatul din Drăgaică". Pentru alungarea duhurilor necurate, de Sânzâiene se aprind focuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și soare: "Pe raze de soare, / Pe scursuri de mare, / Țese / Iana, țese, / Războiaș de fier, / Suluri de oțel / Cu spată de sârmă, / Face pânză bună. / Soare că venia, / D-aș-te ziua-i da: / Aș-te ziua, Iano, / Iano, / Sânziano! / Țese Iana, dichisește / Și de nuntă se gătește. / Țese / Iana, țese / In și cu mătase, / Lui Soare cămașă /Fir cu ibrișin, / Lui Soare zăbun..."195 Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare a maturității în care se tămăduiește timpul potrivnic, schilodit de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că venia, / D-aș-te ziua-i da: / Aș-te ziua, Iano, / Iano, / Sânziano! / Țese Iana, dichisește / Și de nuntă se gătește. / Țese / Iana, țese / In și cu mătase, / Lui Soare cămașă /Fir cu ibrișin, / Lui Soare zăbun..."195 Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare a maturității în care se tămăduiește timpul potrivnic, schilodit de Rusalii. De Sânziene, timpul se sacralizează, devenind propice culesului plantelor de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funcționarea normală a sistemului cardiovascular. În tradiția populară românească există credința că toate florile care au culoarea galbenă sunt bune pentru vindecarea bolilor de ficat și de piele, dat fiind faptul că multe dintre aceste plante (păpădia, rostopasca, sunătoarea, gălbenelele, sânzienele) cu flori galbene sunt deosebit de eficiente în tratarea hepatitelor și a dermatozelor. VIOLETA BIRO / 240 Cromoterapia modernă a ajuns la rândul ei, în urma unor cercetări riguroase, la aceeași concluzie: culoarea galbenă stimulează activitatea ficatului, amplifică procesele trofice la nivelul pielii
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Oțelul”, GL, 1961, 14, 15; Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 210-235; G. Naidin, „Drum bun, Cireșari!”, VR, 1963, 10; Mircea Anghelescu, „Pasiuni”, GL, 1964, 40; Liviu Călin, „Pasiuni”, CNT, 1964, 49; Vartan Arachelian, „Pasiuni”, „Scânteia tineretului”, 1965, 4865; Sânziana Pop, „Trandafirul alb”, LCF, 1965, 10; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 305-318; Nicolae Velea, „Trandafirul alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
Horia, introd. Aureliu Răuță, Madrid, 1986; Plinio Correa de Oliveira, Revoluție și contrarevoluție, îngr. Vera Maria Neagu, București, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Micu, O carte de basme, GL, 1967, 43; Mircea Vaida, „La izvorul cu pietre albastre”, TR, 1968, 4; Sânziana Pop, Un volum de basme, LCF, 1968, 9; Ion Oarcăsu, „Sonete”, TR, 1969, 4; Horia Bădescu, „Sonete”, ST, 1969, 2; Nistor Chioreanu, Morminte vii, Iași, 1992, 480; Florea Mureșanu, Grai și suflet românesc, Cluj-Napoca, 1997, 11-12; Popa, Ist. lit., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
îndeosebi secțiunile de balade „voinicești” (haiducești), „cântări bătrâne” și „cu cuprins mitologic”, ce conțin variante ale unor tipuri rare sau extrem de rare, precum Stănislav Voinicu, Cântecul lui Isirim Bogatu, Mizilca Rădoiță, Neacșu Haiducu, Vidu Țăranu, Ghiol Dumitru, Chiliodor, Voichița, Ioana Sânziana ș.a. Valoarea pieselor folclorice e sporită de acribia notării filologice și mai ales de metoda culegerii „în timp ce lăutarii cântau”. „Se știe - observă autorii - că atunci textul e redat în mod absolut real, fiindcă îl menține muzica în formele lui mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]