1,226 matches
-
invizibil. Umbra e marcă a absenței, urmă a prezenței defuncte, a ființei destituite de vreun orizont. Acesta e începutul: absolutul inaparent, imaginea aurorală a unui interval posibil. În el se intră în trecere, nezăbovind decât în umbra urmei, în numele unui sălaș de neștiut 36. Intervalul deschide vederea întrucât el e Deschisul întrevăzut, interfața unui revers. Nu surprinde, prin urmare, imaginea inversă a eclipsării rosturilor mundane, înclinarea perspectivei înspre pragul de jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de propria epifanie, de propria dia-fanie, autoreflexivă în vizibil" (Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 133). 34 "Cum s-ar putea vreodată ca zeului să-i fie dat un sălaș pe potrivă, dacă nu ar începe mai întâi să strălucească, în toate câte sunt, o strălucire a divinității?" (M. Heidegger, "La ce bun poeți?", în op. cit., p. 244). Sălaș strălucitor care este mediul divin al diafaniei, așa cum îl întrevede Teilhard
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
s-ar putea vreodată ca zeului să-i fie dat un sălaș pe potrivă, dacă nu ar începe mai întâi să strălucească, în toate câte sunt, o strălucire a divinității?" (M. Heidegger, "La ce bun poeți?", în op. cit., p. 244). Sălaș strălucitor care este mediul divin al diafaniei, așa cum îl întrevede Teilhard de Chardin: Dacă ne este îngăduit să modificăm puțin un cuvânt sfânt, vom spune că marea taină a creștinismului nu este în primul rând Apariția, ci Transparența lui Dumnezeu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 44). 45 Ibidem, pp. 36-37. 46 Platon, Phaidros, 248 c. 47 Ibidem, 246 d. 48 Ibidem¸ 248 b-c. "De îndată ce și-a pierdut aripile, el rătăcește până ce dă peste tăria unui lucru de care se anină; aici își face el sălaș, ia chip de ființă pământească ce pare că se mișcă de la sine, când de fapt pricina mișcării este puterea sufletească" (246 c). 1 "Am propus tematizarea latină mundus imaginalis deoarece e de datoria noastră să evităm orice confuzie, pe de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
învârtindu-se mai repede"; în rest, "faptul că umbra crește proporțional cu lumina este o regulă psihologică" (C. G. Jung, L'Âme et le Soi. Renaissance et individuation, Albin Michel, Paris, 1990, pp. 222, 229). 1 Dámaso Alonso: Drum către sălașul interior, în Sorin Mărculescu, Semne de carte, Editura Cartea Românească, București, 1988, pp. 11-43 (pagini din care vom cita în continuare). 2 Apud Sorin Mărculescu, op. cit., p. 16. 3 "Există două tulpini ale cunoașterii omenești care provin poate dintr-o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
meu tare și cel slab, trebuia mereu reînceput. Nu îi scăpam uneia decât pentru a nimeri în mrejele alteia, și n-o cuceream pe niciuna mai înainte de-a fi cucerit. În vreme ce distilatul de malț cobora încet și sigur către sălașul temerilor adânci din făptura lui, la etaj jetul puternic al dușului izbea discontinuu pardoseala de ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu s-ar înțelege ce bază și-ar fi putut crea. De atunci însă, el va fi trecut deci munții și anume în ceea ce Ludovic numește țara sa Moldovana. El trebuie deci înțeles prin valahii nesupuși, pe care, venind din sălașul său din jos (Câmpul lui Dragoș), îi combate un alt Dragoș”. Sub impresia defecțiunii românilor din Maramureș, trecuți în Moldova aflată sub suzeranitatea mongolă, regele și-a petrecut zilele anului nou 1344 la reședința din Vișegrad. Preocupat mereu de îndepărtarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Venusă de către compartimentul 0544 Iași”, semnează gen. Aristotel Stamatoiu. * 253 „La Matale” s-a Închis. Maria, țiganca ce altă dată Își găsea fericirea Înecata Într-un pahar de „Party”, dat pe gratis, umblă acum pe străzi În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost văzut, Actorii Naționalului ieșean mai Încearcă din când În când ușa cârciumii. „Închis. Zâmbește. Mâine va fi și de, atârnat pe geamul camuflat cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Metamorfozelor nu-i pot scăpa conotațiile legendare funeste. Numele orașului amintește de crima Medeei, uciderea fratelui Absyrtos (De-atunci îi zice Tomis acestui loc fiindcă/ O soră pe-al său frate aice l-a tăiat - Tristele, III 9), vecinătatea Tauridei, sălașul Ifigeniei, actualizează practica sacrificiilor umane (Tot sub aceleași zodii sunt încă și aceia/ De care auzi că-s dornici de sânge omenesc - Tristele, IV 4), iar numele binevoitor al Pontului Euxin este știut antifrastic (eu stau acum la Pontul/ Cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce i-au pângărit templul, vrea să le aprindă corăbiile cu focul fulgerului împrumutat de la Zeus. Când pojarul mistuie Troia, femeile își jelesc soarta de viitoare sclave. Văzând cum țâșnesc din cort văpăi de torțe, Talthybios crede că troienele aprind sălașul dinăuntru și se întreabă dacă ele țin oare, dându-și trupurilor foc, să moară. Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de-un bărbat care m-a smuls/ Din țărmul meu barbar. După moartea copiilor lui, grecul Iason regretă că și-a luat alături o făptură barbară : Atunci eram nebun/ Când te-am adus din casă, din tărâm barbar/ Într un sălaș hellen, urgie de temut,/ Ce ți-ai trădat părintele și glia ta ! În Ca frunza dudului din rai, Dida îi aruncă în față adversarei sale că, aidoma personajului pe care l-a jucat odinioară într-un teatru de amatori, n-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
100), conștientă de datoria tuturor femeilor de a aduce pe lume copii spre a se îngriji de viitorul patriei trimite, parcă, în subtext, la decretul de încurajare a natalității din 1967. Dintre toate episoadele piesei care înfățișează cetatea antică drept sălaș al dictaturii, iar nu al democrației, pregnant e mai cu seamă cel al uceniciei lui Atenus în arta ticăloșiei sub îndrumarea lui Gorgias. După ce a fost îndoctrinat în școală cu lozinci patriotarde (actul I), tânărul îl denunță plin de zel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Greciei, unde toți vin să-și afle destinul . Nevoia muritorilor de a ști ce le rezervă ziua de mâine face obiectul dezbaterii dintre coreuții membri ai unei trupe de teatru și Spyros, ghidul însărcinat să-i conducă pe clienți la sălașul Pythiei. După ce și-a declarat admirația pentru îndemânarea, inventivitatea, inteligența și înzestrarea artistică a oamenilor, corul sesizează și principala lor slăbiciune, incapacitatea de a vedea dincolo de momentul prezent : Și totuși, nu putem cunoaște viitorul. Nu știm nici măcar ce se va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a condus o bucată bună de drum. Acasă n-am spus nimic de pozna mea, dar adevărul tot s-a aflat, căci vorba aceea: minciuna are picioare scurte. Catrinoasa și hoțul În apropierea morii, vis-a-vis de Ileana Ghiurcului își avea sălașul Catrinoasa, o femeie în vârstă și gârbovită. Locuia singură, neavând copii. Soțul ei murise de tânăr și ea se ajuta de gospodărie și muncile câmpului cu nepoții. Noi am cunoscut-o prin tata, venind la el să se plângă mereu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
El s-a întins pe pietre și-apoi s-a dus în bulboană. Mariei îi clănțăneau dinții în gură de frică iar eu am rămas fără grai. Mă gândeam, cum o să ne mai scăldam în bulboană, dacă acolo își are sălaș ascuns șarpele? Băieții însă ne-au citit parcă gândurile și-au râs în hohote de noi. Ne-au spus că sunt și șerpi de casă, care nu sunt periculoși. Eu totuși, nu-mi puteam lua gândul de la el. Era mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nio) ce întruchipează înțelepciunea buddhistă. Se zice că : buzele regelui din dreapta sunt deschise pentru a pronunța prima literă a alfabetului « a » iar a celui din stânga pronunță ultima literă din alfabet”om”. Este vorba de alfabetul sanscrit. Zeul iubirii își are sălașul în altarul shintoist aflat în spatele clădirii principale. Treptele care mi-au dat de furcă în iarna anului 2006 coboară către cascada Otowa-no-taki în vecinătatea căreia se află un izvor cu ape tămăduitoare, de unde Dimi și Alexia ne-au adus apă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bine meritată. Mi-a poruncit să vă spun, adăugă el cu voce joasă, că va fi nevoie de multă prudență, Întrucât domnița Adelheid e prizonieră acolo și nu vrea să-i primejduiască viața. A trimis un om de Încredere În sălașul asasinilor, care va cerceta totul la fața locului. După veștile pe care acesta i le va da, domnul Conrad va hotărî ce are de făcut. Drumurile spre și de la Stouff sunt supravegheate de oamenii noștri, cetatea e până la acest ceas
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu la fel se întâmplă în cazul unei zeități din panteonul indian. Astfel, SHRI SHIVA este Cel pur, Cel plin de compasiune, Născut din El Însuși, Oceanul iertării, Zeu al iubirii, Cel care dorește binele Universului, Cel care acordă binecuvântări, Sălaș al fericirii supreme, Domnul unic, Ascetul, Cel foarte subtil, Inima Universului, Cel fără pată, Cel care-i suprimă pe dușmani... Indienii sunt plini de imaginație când este vorba să acorde însușiri și să le descrie. Dar aceste însușiri nu sunt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dacă vom fi umili, dacă vom fi pe placul lui SHRI SHIVA, zeul ne va dărui binecuvântările Sale. Ce ne putem dori mai mult când, prin binecuvântări vom avea parte de toate minunile lumii și ale cerului? SHRI SHIVA este Sălaș al fericirii supreme. Abandonându-ne lui SHRI SHIVA, cuibărindu-ne în oceanul de iubire al zeului, vom cunoaște adevărata fericire, cea supremă, cea pe care, dacă ai primit-o, nu mai ai nevoie de nimic, trebuințele și ambițiile lumești devenind
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de grăniceri Dăncilă trecînd granița clandestin în Ardealul de Nord și a utilizat-o pentru a-i face legătura cu rezidentul Crăciun Dumitru. Dăncilă și Crăciun s-au folosit de ea în toamna anului 1948, pentru a-i găzdui la sălașul de vite, unde Maria se găsea singură, trimisă de părinți să-l păzească. De acord cu tov. lt.col. Gluvacov, am stat de vorbă cu Maria, pentru a putea fi utilizată la prinderea acestor fugari. Pentru aceasta am rugat pe tov.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu făcea distincție Între ranguri. Nu-i displăcea deloc luxul și n-ar fi renunțat la el, dar părea În largul ei oriunde. Se Îmbrăca În costum popular, cutreiera prin țară, stătea de vorbă cu țăranii și nu evita nici sălașurile țigănești. Nu este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu de adeverit sau de dezmințit. Nu și-a ascuns niciodată atracția față de anumite persoane
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
știu dacă participă întreaga Africă, însă aș fi curios să-mi arunc privirea în zona rezervată Republicii Sud-Africane, prezența cea mai performantă, presupun, tehnologic vorbind, pentru că tot ce vedem în rest sunt ogrăzi de răzlogi și căsuțe acoperite cu stuf, sălașuri tribale cu menajul lor nesofisticat, exponate a ceea ce am numi noi „artizanat”, „artă populară”, „folclor”: măști, unelte de lucru, arme primitive, obiecte de cult etc. Sonuri muzicale de mare varietate, unele te liniștesc, altele te irită și te fac să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în parte dărâmate. Spre uscat deci, au fost clădite ziduri de cetate. În partea cealaltă, țărmul calcaros al mării e oblu ca și zidurile numai că e mai înalt, 30-40 metri și mai impunător. Aici se zice că-și avea sălaș în al 14-lea veac Dobrotici, pirat care vămuia marea din acest cuib de vultur. Banditul acesta a devenit prinț luând o domniță dela Bizanț, fata împărătesei, și el însuși a fost socru lui Mircea, dându-i zestre Dobrogea. Pichet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]