2,533 matches
-
332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii, În cioburi de destin ------------------------ Ce dor mi-era de-o mămăligă caldă Și de-un ceaun cu lapte fiert Când lingurile saltă-n ritm alert Și sudoarea frunțile ne scaldă Mă văd copilul așezat pe vatră Și lingura de lemn, mereu prea mică Pândit cumva de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
m-apasă Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme behăind pe creste nalte, Cirezi întinse-n lung de văi cu ropot, Clopotnița ce veșnic vrea să salte Frumoase cânturi strânse-n vechiul clopot. Mi-e dor de simplitatea mea bogată Închisă în cătunul fără școală, Iubirea de răzeșii mei mă poartă Scornindu-mi amintiri ce mă răscoală. Aud cum plânge satul după mine Un bocet sfânt ce
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
extrase din peste zece pagini (de la 45 la 59) sunt, cu voia dumneavoastră, o exprimare a rodului bogat asigurat prin ceea ce exprimă domnul Cristian Petru Bălan: „Ai adunat în juru-ți condeie luminoase, Mari sculptori de cuvinte-statui ce strălucesc, Care ne saltă graiul pe trepte valoroase Sub un catarg de aștri spre care toți privesc”. Acestea fiind spuse, sper că v-am trezit curiozitatea și interesul, dragi prieteni-cititori. Dacă nu am fost suficient de convingător, vă aduc la cunoștință că, în numărul
LA UN AN DE LA NAŞTERE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359394_a_360723]
-
nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și tu le numărai pe toate, Iar vântu-n urmă le sălta. Mă uit pe geam și văd departe Cum ochii tăi mă urmăresc; Sunt trist că trenul ne desparte Și-i prea târziu să mă căiesc. De-o mai veni vreo primăvară, Cum a venit de-atâtea ori, Te-oi aștepta
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359574_a_360903]
-
altul. Ceața nu se ridicase încă și îi amorțea mâinile pe blocul de avize pe care îl purta atentă, adunat lângă piept. Nici scrisul nu îi mai era atât de rotunjit și de domol. Literele căpătaseră colțuri și pixul îi sălta smucit pe hârtia subțire. Numere de mașini, nume de șoferi, distanțe și trasee. Ce mare lucru? Pentru ea era mare! Amărăciunea o amorțise până în măduva oaselor. Merita toate acestea? Poate că da, poate că ba! - Îți asigurăm casă și masă
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
dosnică sub protecția bodyguarzilor. Câteva vampirice se luară după el și bodyguarzii săi și începu o luptă năprasnică. Printre urlete și țipete de groază, se traseră focuri de armă. Brațele săriră prin aer, picioarele fură smulse din bazin, iar capetele săltară ca niște mingi însângerate, de parcă jucăușele strigoaice disputau cea mai aprigă partidă de volei. Alteori țestele scăpară în gol sau fură trântite cu forță de pereți spărgându-se și spoind totul cu sânge și creier. Cu toate acestea, dintr-odată
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
rămâne ca un ciuf, Noaptea-n haina ei de gală se reflectă în astral. Pe ghețușul alb al vremii pasul lunecă ușor Străbătând în timp și spațiu firmamentul ca și ieri, Omulețul-spiridușul cară sacul cu poveri Opintindu-se să-l salte peste creasta unui nor. Eu m-am pregătit din vreme să-l întâmpin cu un cânt Și aștept cu nerăbdare ca să se ivească-n prag: Moșul nu e ca oricare și îmi e atât de drag, Musafirul de-astă seară
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
păreri personale - versuri În hora nebună, m-au prins fără voie Să țopăi dement și năuc! Și joc pe jăratec, biet urs, de nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape prostite... Că-n hora nebună mă puse pe ață, Să țopăi pe muzica lor! Și lor nu le pasă că-s om nu paiață Și lor nu le
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
seamănă cu soare, cu sura din v. indiană, mai ales cu sare”soare” in kaipi, toaripi din Papua Noua Guinee, după cum lat. salire „a sări“ e în legătură cu sol „soare“, si cu sal „astru diurn” in limba garo, India. La N. Stănescu „soarele saltă din lucruri“. Soarele răsare, adică sare din nou. E posibil ca și lat. re- care arată o acțiune repetată să provină tot din denumirea egipteană a soarelui re. Noi formulăm ipoteza că limbajul primar e o descriere metaforică a fenomenelor
ORIGINEA LIMBAJULUI SI FILOSOFIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360061_a_361390]
-
cu efect notoriu asupra întregii societăți, tocmai prin modestia responsabilă a neîmpătimirii cu care trebuie făcută. Și cred că toți acești oameni care au girat ziua de ieri trebuie să primească nu numai prinosul nostru, ci și recunoștință pentru că au săltat ceva mai sus cota simțămintelor democratice a cel puțin opt milioane de români. Așadar: Recunosc: N-am talentul și nici răbdarea de a ține un jurnal și nici n-am fost tentat până la vârsta asta. Dar pagina de debut al
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
Cade cârciuma pe mine... S-a slăbit și-i putrezită... Hei, Mariță...umple cana! Setea-i tare-afurisită... S-a stricat la butoi vrana? Chirea lasă-ncet arcușul Pe o strună de vioară; Stan s-a-ncins jucând Călușul: Cum mai saltă..., parcă zboară. Nu mai știe de când este, Și-mi ascultă la vioară; Le-a promis la trei neveste, Pân’ la toamnă că se-nsoară. Miezul nopții-acum se face; Doamne, când a fost aseară? Nu vezi unul ca să-mi plece!... Chirea
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
vântul bate, Când Petruța cu ilic - Prin zăpadă abia străbate - Pân’ la crâșmă mi-a venit. M-a găsit cu Turturică - Care-mi cântă din caval; Moș Marin zice cu frică: - Anul ăsta nu-i ca an..., Căci puteam să salt piciorul Și cu baba să mă-nvârt; Cât să țină și ulciorul..., Nu-i făcut tot din pământ?! Și în barbă-i cad arginți Printre genele albite; Ochii lui sunt ca la sfinți, Au priviri nedefinite: Ori prea blânzi, senini
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
tentează? Razele de soare luminau aripile în culori țipătoare. Sufletul îi zvâcni în gât. Să zboare? Ca o pasăre adevărată, fără aripi frânte, deasupra oricăror probleme, deasupra oricăror dureri? Se lăsă legată ca o marionetă, cu ochii măriți și pulsul săltându-i în tâmple. Tatăl lui Marian îi dădu instrucțiuni ferme și o apucă în brațe. Simți când pământul rămase în urmă și vântul îi ridică deasupra văii. Bărbatul strigă triumfător, smucind corzile. Plutiră deasupra stâncilor, copacilor și apei, într-un
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
va înțelege planând în lume atâtea interese răzlețe! TEOCLES: De vor înțelege sau nu ce le vei spune puțin mă preocupă. Mă preocupă mai curând ce vei înțelege tu din toate acestea? (Adamir dă să răspundă dar Teocle îl oprește săltând o mână) De ani buni n-am avut un adversar care să mă completeze la șahul sacerdoțiului darămite să mă învingă. Nu-mi răspunde! Ceea ce sufletul înțelege mintea călăuzește; așa că du-te cu Domnul Înainte! (Fasciculul se strânge după care
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359839_a_361168]
-
Fenomenologia epică a spiritului românesc”: „Călătorul care intră în Defileul Jiului, indiferentă că urcă dinspre județul Gorj spre Ardeal sau coboară din Hunedoara și Hațeg spre Oltenia, are parte de una dintre cele mai copleșitoare trăiri sufletești. Meandrele Jiului, care saltă năvalnic între pereții abrupți de piatră, proiectați înspre înălțimi până la tăria cerului, pădurile străvechi, prăpăstiile înfricoșătoare și vârfurile ascuțite ale stâncilor, ne exaltă sensibilitatea și conștiința, ne proiectează gândirea spre măreția firii, ne transformă sufletește. Fără să vrem, în contact
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
O VIOARĂ DIN IZVOARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului întrebări născând dileme semnul armei pe paftale cheile-s aicea, ia-le un zugrav și două steme călăreții vin în pâlcuri saltă spaimele din sânge încordarea care frânge multitudinea de tâlcuri coborau din munte cerbii se plecau în calea lor taine risipite-n zbor, toate cântecele ierbii o vioară din izvoare s-a oprit apoi și brusc păstrăvi străvezii ce-și usc
O VIOARĂ DIN IZVOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359122_a_360451]
-
furios și ca o s ă geat ă ți-a intrat în carne; vede numai roșu și de-aceea, -n coarne, ca un taur zdravăn, te-ntoarce pe dos. s-a stârnit furtuna, ochii, fulgerând, mușcă din parfumul sânilor ce saltă înspre buze arse; dinții, ca o daltă, îi sculptează- n focul, ce arde flămând. un potop de patimi curge în șuvoi și m-aruncă valul mai adânc în tine; scârțâie catargul, ca niște suspine, și un geamăt scoate marea de sub
CU TINE, ÎN BRAŢE, ALTFEL NAVIGHEZ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345219_a_346548]
-
e-n risipă În geruri ce înfloresc, Unde umbra poți s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc... Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Și simțim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire... Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Împrejur,... o banuială... Ne oprim.. câtă uimire! Frige gura și,.. ard ochii, E târziu, divină rugă! Chiar o flacără
ZBOR DE GÂNDURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340382_a_341711]
-
tot ce se strică e de aruncat, nu mai e de reparat? M-am gândit că esența cărții este exact acest principiu care m-a salvat și pe mine. Pentru că de multe ori când am scris lucrurile alea m-am săltat pe mine de ciuf. Multe dintre ele sunt opusul stării pe care o aveam în momentul în care am început să le scriu. Și de multe ori am reușit să termin luminos textul, care era scris în cea mai proastă
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
individualitatea unei persoane ce se crede altfel de cum este și imită felul de a se comporta al altora”. Se va duce acasă, va primi o palmă să nu mai citească toate porcăriile de pe pereți, că așa a ajuns și unu săltat din capu' satului, a luat bovarism și dus a fost. PPS. Îndrăznesc să-i rog pe cititorii care ar putea lămuri chestiunea - cine e, totuși, Champagne? Am găsit, spre exemplu, ceva despre un studiu privind factorii satisfacției la locul de
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
or veni, de unde știi că or să vină la casa ta?” Ea se ruga și plângea într-una, iar noi am plecat de la ea convinși că nu o să vină nimeni. Dar ați venit voi în urma noastră. Doamne, cum îi mai sălta inima de bucurie când m-a sunat pe seară să-mi spună. „Dumnezeu nu m-a părăsit. Dumnezeu mă iubește, părinte. Ei n-au venit la întâmplare, ci Dumnezeu i-a trimis la mine. Acuma pot să mor și știu
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
nadă?...” Ca și la Dostoevsky, tema și teama existențială se împrăștie din om în om, de la crimă înspre pedeapsă. Momente de maximă tensiune se succed dublate de peisaje și descrieri de natură și sentimente, concomitent, într-un registru semantic bogat: “Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet și dispăru în tenebrele de dedesubt. - Groaznic... Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
problema nu e doar să oprești bilă înainte de a fi înghițită în deschizătura, nici s-o proiectezi la jumatatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să întârzie în partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, învârtindu-se dezorientata și demență, dar din voința proprie.” (Despre Pendulul lui Foucault) : “la Paris este cunoscutul Consevatoire des Arts et Métiers.E frumos? Tulburător. Triumful mașinii într-o biserică gotica. Poate că-i de vină
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
plăcut oamenii. Liniștiți. Curați. Frumos îmbrăcați. Mașinile. Sobre. Puține. Trenul. De la Moscova, la Leningrad. Am dormit în cușete. Mi-a plăcut că nu existau bețivi. Și dacă apăreau bețivi, sau scandalagii, sau criminali, miliția apărea ca din pământ, și îi sălta de umeri cât ai zice pește, și dispăreau cu ei, cu tot, ca și când nici nu ar fi existat. Ce aveam noi cu antipacea aceasta? Pe cine, și cu ce, deranjam noi? Un singur lucru m-a intimidat. Pe scările de
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec In grădina mea se adună Zanele în nopti cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbra în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de rochii. Mai apoi din ferie Gândul ș-ar dori soție, Insă zanele prind veste Și se mută în poveste. Despărțire S-
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]