1,048 matches
-
de cineva? Foaiă verde de scumpiă Cum naiba dor să nu-mi fiă, Când și muntele că-i munte Și-ncă are doruri multe: Cu luna și cu ciața, 160 {EminescuOpVI 161} Cu iarba și cu frunza Și cu mirla săraca! 76 Spune-mi, bade, spune-mi zău, Pare-ți după mine rău? - Zic zău, mândro, că nu-mi pare Numai inima mă doare. 77 Frunză verde baraboi Ce-i asta, mândră, de noi... C-am semănat grâu de vară Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îmblu din țară-n țară Cu prefontul susuoară Și să îmblu din sat în sat Cu prefontul cel uscat. Pușca și curelele Oboară-mi umerele - Bată-te - mpărate, bată 221 {EminescuOpVI 222} Cea jale - a feciorilor, Lacrimile maicelor. 191 Vai, săraca catana, Când aude porunca, Lasă lingura pe blid Și să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-au făcut un băiet. D-zeu știind ce se petrece au pornit s-o vadă în pustietatea ei și ea l-a rugat să-i boteze copilul, și i-au pus numele Vasilie - finul lui Dumnezeu. Așa cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pui că el nici nu a observat noua ei rochie Rochas. 6 000 $ de pe cardul lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă! —Și cum Îi e? Se simte bine? am Întrebat. Poate Îi fac o vizită. Săraca Marci. Nu a mai pus nimic În gură de patru zile. Arată ca un prizonier de război. Este Încântată, n-a mai slăbit atâta de când cu episodul de anorexie din 1987, spuse Tinsley. Nu mai fi așa de crudă, Tinsley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era spălătoreasă cu ziua. Vara se ducea să se spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că s a învârtit numa-n cerc, da’ a mers 600 de kilometri. — Oare limba mare de la pendula matale câte sute de kilometri a făcut, în cercul ei? întrebă Nicu. Probabil că i s-au stricat patinele și-a obosit, săraca, de nu mai merge. Io nu pricep ce-i aia timp, dumneata pricepi? Nu. Hai să-ți mai zic una, pentru când te-nsori. O LOGODNICĂ LECAR... RE-CAL-CI-TRAN-TĂ - vrea să spună, zic io, o iapă nărăvașă. „Trebuia să aibă loc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine de parcă aș fi dat foc orașului, și m-a somat, cu un aer ultimativ, să-i spun de unde am mai scos și porcăria asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste ea. Fusese dezechilibrată de o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în deslușirea viselor. Dar nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi trezit din cauza spaimei, ai fi sărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai trăit așa? Opt ani. Eram domnișorică. Pe urmă am dat de greu... Nu ți-au spus cine sînt părinții matale? Nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inertă și Bostan dorește să încheie această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa și pe dincolo, n-o știi pă Gina, cînd Își bagă asta ceva În cap, nici dracu n-o oprește. Da i-o fi și iei săraca că-i tînără și n-o să și-o puie În saramură că acolo la hotel, la Brașov, vine străini, de, cu dolari și noaptea țse ridică duhul orașului peste troițele din Șchei peste zidurile grele ale catedralei Bartolomeu degetul parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a ars tubu, gata - și-a trăit traiu și-a mîncat mălaiu. Și io pă soacră-mea la ce s-o fi ținut, vezi că uitai să-ți spui. Am dus-o alaltăieri la azil. Mă scăpă Dumnezeu de belea — Săraca, și ea n-a spus nimic? — Ce să spuie, că nici nu știa unde-o duc. Păi ce, mai ierea om, sta acolo-n mașină, Înfofolită toată-n broboadă, făr-de ochi, făr-de gură, dă ziceai că-i un balot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a spiritului și a morții este cea care Îmi impune să tac, cea care mă pedepsește punîndu-mi În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o parte! Nu, cărțile nu le dăm la o parte, sunt mai importante decât orice prăjitură. Tocmai citim că existența noastră nu face doi bani. Cară‑te, mamă, o dau gemenii din nou afară pe mama. Nicăieri nu e dorită, săraca, ceea ce are un efect catastrofal asupra stării ei generale. După ce gemenii au țipat cum se cuvine la mama lor, se apucă imediat să mănânce toată prăjitura. Nu‑i sub demnitatea lor. Mamei nu‑i mai rămâne nicio bucățică, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai bine, În timp ce ceilalți plescăiau și guițau din ce În ce mai abitir, iar ea, săraca, până la urmă s-a plictisit de unul ca mine. Și-a țuguiat buzele și a tras un vânt, iar asta s-a petrecut În timp ce toți râdeau de mine În hohote. N-am mai stat să văd la care din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asemenea ea mai apelează și la crema pe bază de argint, un antioxidant și cicatrizant puternic. Pentru aceste trei produse ministrul Turismului și al Dezvoltării României plătește doar 700 de lei pe săptămână". Nu este așa, că este înduioșător ca săraca ministră să fie nevoită ca să folosească doar produse cosmetice de 700 de lei pe săptămână, când salariul unui nesimțit de muncitor se ridică la 4-500 de lei pe lună. Păi unde este echitatea aici? Ar trebui să i se mărească
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vreun chichirez ascuns, ci e doar un paradox cu iz curat național, așa funcționează „capitalismul" românesc. Monumente de patrimoniu industrial, precum furnalele istorice ale Reșiței - Franziskus și Josephus, construite la 1769 și terminate la 1771, n-au scăpat nici ele săracele, de furia demolatorilor. Doar la noi, pe piciorul de plai, invadat prea mult de țigani, se întâmplă uneori lucruri, care nu și-ar găsi egal nici în cele mai subdezvoltate țări ale lumii. Aici s-a înregistrat chiar culmea inconștienței
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oră aceia au o pensie echivalentă cu 6-7 milioane lei vechi iar onor tăietorii de frunză la câini, au o indemnizație de revoluționar de peste 20 de milioane și acelea neimpozitate. Dar nu de asta plâng roțile trenului și chiar șinele, săracele. Problema este mult mai gravă, deși i se trage tot de la revoluție, ca și prietenului meu cel logic. Până prin 1990, atunci când era prezentat la televizor un accident feroviar, putea să nu ne spună, că știam aproape sigur că tragedia s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu chiar în Dărăbani, ci într-o comuna p- acolo p-aproape, numită Horodiștea, comună care acum este la Ucraina, fiindcă s-a nimerit în partea luată de ruși în 1940, dar cred că tre' să fi murit și ea săraca demult, că era mai în vârstă decât bunica și suferea și cu tiroida dinainte de dictatura lui Carol al doilea, tanti Geta parcă îi zicea, ba nu, îi spunea... dar stai așa un pic domnule, să-ți spui cum devine cazul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trecea un drum larg de pământ, un fel de șosea veche asemenea fostului drum al poștalionului de Stambul care cu siguranță că străbătuse și această câmpie. Credeai că știi sau Îi auziseși pe ceilalți copii spunând ceva despre „fosta Învățătoare, săraca, nebună, nebună“ și făceai legătura cu chipul Îmbătrânit prea devreme al femeii care se și apropiase de salcâm și-l Îndemna pe cel cu toporul să-l lovească. Voi, ceilalți, v-ați Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Tabitha spuse asta. Nu era sigur că auzise bine. — Semeni mult cu el, să știi. Exact cum mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a lui Michael. — Mătușică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ocrotirea, dau o fugă până la cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]