23,750 matches
-
tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția "definitivă" nu i-ar sta criticului la îndemînă ("cărți și îngeri sar, deopotrivă, în apărarea poetului. Iar, la drept vorbind, cărțile sar primele."; "Mie unuia mi-e milă de ce-l așteaptă pe Emilian Galaicu-Păun."), te îmbie-împinge să citești cartea/cărțile. După ce ai parcurs întregul "top", plus addenda despre anul 2003, în poezie
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția "definitivă" nu i-ar sta criticului la îndemînă ("cărți și îngeri sar, deopotrivă, în apărarea poetului. Iar, la drept vorbind, cărțile sar primele."; "Mie unuia mi-e milă de ce-l așteaptă pe Emilian Galaicu-Păun."), te îmbie-împinge să citești cartea/cărțile. După ce ai parcurs întregul "top", plus addenda despre anul 2003, în poezie, proză și critică, te convingi, oricîtă mefiență ai pune în
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
capitolul Unduire și moarte din volumul Limite, Dan Botta îi apare lui Blaga ca un profitor al viziunii și interpretărilor sale: "Dl Dan Botta a intrat în ograda mea, a mușcat puțintel din mărul cel mai îmbujorat al grădinii, a sărit apoi iarăși gardul, și-acum, nu fără haz țărănesc, aleargă și țipă pe ulițele satului: ŤPrindeți hoțul! Prindeți hoțul!ť". Nici în preocupările sale pentru tracismul românesc Dan Botta nu e un deschizător de drumuri, căci Blaga însuși a publicat
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
această cauză filmul nu derapează în clișee de genul "suferința geniului neînțeles", ci arată efemerul care rămâne în urma acestui geniu al musical-ului. Ritmul frenetic al narațiunii nu cadrează cu o introspecție indulgentă, ci cu un spectacol de pe Broadway. Acțiunea sare înainte și înapoi din punct de vedere cronologic cu ajutorul unor interludii onirice. Abordarea e una anti-telos: introspecția enumeră, descrie sau detaliază, dar nu încearcă să explice sau să amestece psihologia sau psihanaliza cu numerele de vodevil. O alegere deja postmodernă
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
râpă, se gândea la ea ca la cineva de care se simțea legat sufletește. Doar i-a salvat viața punându-și propria viață în pericol. I se părea firesc să procedeze așa. Dacă ar fi fost el în locul fetei, nu săreau alții să-l salveze? Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum și cu declarațiile pentru echipajul de poliție ce ancheta accidentul și cauzele sale. Neadaptarea vitezei la condițiile de drum, asta a fost concluzia polițiștilor. Mai pierdu o jumătate
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
anunțe plecarea și dispăreau fără urmă. Sonia, îngroziță de cele întâmplate, încercă să sune la telefon să-și anunțe familia de grozăvia întâmplată. I se părea că nu i se întâmplă ei acest lucru. - Unul de aici din liceu, a sărit pe mine, a făcut o criză de nebunie, mi-a urlat îngrozitor, în timp ce-i curgeau balele scârboase și-și pendula limba ca un șarpe în atac. În clipa următoare fu oprită de un alt țipăt. În față văzu o femeie
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
părul vopsit roșu intens, tuns scurt, cu fustă mini și tocuri exagerat de înalte. Părea o prostituată care își presta în continuare meseria, pe care o avusese o viață întreagă. Femeia era într-o continuă efervescență. Se deplasa, se rotea, sărea pe tocurile exagerat de lungi, ca pentru o prezentare de modă, dădea din mâini și din picioare permanent, ca un om aflat în criză. Era directoarea colegiului, doamna Chiștoroaie. Se liniștea totuși puțin atunci când își lua pastilele zilnice. Dar efectul
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
colegiului, doamna Chiștoroaie. Se liniștea totuși puțin atunci când își lua pastilele zilnice. Dar efectul lor nu dura prea mult. Și nu le putea lua permanent. Sonia o observase în prima zi de școală. Ținea discursul de început de an școlar sărind din când în când foarte sus, ca la o competiție sportivă, pe unul din picioare sale, cu pantofi cu tocuri exagerat de înalte și fusta incredibil de scurtă pentru vârsta și funcția deținută. Totdeauna când o vedea pe Sonia, Chiștoroaia
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
din când în când foarte sus, ca la o competiție sportivă, pe unul din picioare sale, cu pantofi cu tocuri exagerat de înalte și fusta incredibil de scurtă pentru vârsta și funcția deținută. Totdeauna când o vedea pe Sonia, Chiștoroaia sărea pe ea țipând turbată: - Dă-te la o parte. Mă incomodezi! Sonia se gândi că femeia stă rău cu nervii sau cu psihicul. Nu era ceva nou pentru o directoare. Întâlnise de-a lungul anilor, în această funcții, persoane cu
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
pentru tine! Vei țipa și vei urla din toți plămânii, mimând suferința: „Ce, vreți să mă discriminați? Eu să nu am dreptul, dacă natura a fost mai puțin darnică cu mine? Sunt discriminată, sunt discriminată, ajutor!”. Și tot spitalul va sări pentru tine. Nu va putea nimeni să se atingă de tine. Vei fi directoare pe vecie. Te vei descotorosi treptat de ceilalți profesori din liceu și îi vei înlocui treptat cu foștii tăi colegi de saloane, care și-au făcut
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
obține destul de mulți... Profețiile lui Perversso se împliniseră întocmai. Chiștoroaia putea să facă absolut ce dorea, fără ca să dea socoteală cuiva. Dacă ar fi îndrăznit vreunul, vreodată ceva, ar fi strigat imediat după rețeta doctorului: “Ce? Vreți să ne discriminați! Săriți cu toții!” Și atunci toți pacienții ar fi reacționat cu rapiditate. Își ajutau doar tovarășa de suferință! Deși superiorii cunoșteau tot ce face, nu putea nimeni să ia nicio măsură împotriva ei. Devenise ceea ce îi prevestise Perversso, directoare pe veșnicie iar
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
fie ea, cea care acum fuge pur și simplu din calea lui. - "Da, este de preferat să-mi caut de drum", își spuse tânăra și păși mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă inima stătea să-i sară din piept. Simțea cum îi zvâcnesc tâmplele, semn că tensiunea i-a crescut la cote alarmante. Se uită în urmă să vadă dacă mai sunt cei doi bărbați lăsați pe ponton la pescuit, să se întoarcă spre ei. Parcă simțea
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
Tu ești cu matematica, se vede, spuse zâmbind și încântat de remarcă, profesorul. Pe vremuri, la Politehnică mergeau cei mai buni la matematică... Mi-am explicat observația sa, gândind că, deși este ca și mine un admirator al naturii, formația sai profesională îl făcea să vadă complet altfel imaginile, de o frumusețe stranie din fața noastră ... - Într-adevăr la liceu și la Politehnică eram cea mai bună la matematică. Am fost olimpică și rezolvitor la Gazeta Matematică încă din clasa a cincea
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
pentru fiecare pas trebuie să facem un sacrificiu total. Așadar, este mai bine și mai sigur să începem de la un minimum - doar cu puțin peste posibilitățile noastre firești - și să creștem efortul nostru puțin câte puțin, decât să încercăm să sărim foarte sus la început și să ne rupem câteva oase când revenim pe pământ. Pe scurt: de la un post simbolic și nominal - postul ca obligație și obicei - trebuie să ne reîntoarcem la adevăratul post. Să fii limitat și smerit, dar
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
meu. Însă mare importanță nu are rezultatul adunării. - De ce? - Mă bate gândul să mă retrag spre ai mei. Le-am promis că mă întorc acasă, nu mai are rost să pierd vremea printre străini. - De ce străini? Doar ești printre prieteni, sări Ramona să o asigure, când auzi că vrea să părăsească comună. Prin plecarea ei dispărea unul dintre pericole, rămânea doar cel cu medicul veterinary care îi râvnește postul, așa că nu o costa nimic dacă se arăta prietenoasă cu ea. - Și
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
al micului gest memorabil (ca mostre de imagini emblematice, de reținut profilul lui Papadopol, la volan - după ce a văzut reglarea de conturi - și acasă, singur la masă, profilul unui om speriat și trist, care a înțeles ("...nu mă supăra, că săriți de pe hartă și tu, și mă-ta, și buticul vostru de c...!"). Răzvan Rădulescu spunea, într-un interviu: "numai scriind scenarii am putut să văd cum se pot construi personajele fără nici un fel de artificii literare". Dar, de fapt, lipsa
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
supraviețui aceasta, milenii de-a rîndul, fără Internet. Îi rog respectuos pe aceștia să-mi spună unde își găsesc ei informații despre toate spectacolele de balet din lume sau despre toate editările unor cărți de filozofie, fără riscul de-a sări peste ceva important. Am fredonat ani de-a rîndul, cam fără cuvinte, cîntece ale căror texte integrale (pe lîngă înregistrări!) le pot găsi acum pe Internet, de la Jacques Brel pînă la Savage Garden. Au existat sute de întrebări, din diverse
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul nu sare departe de așchie..." Legea și ortacii lui Funar Reacțiile de tot felul provocate de adoptarea la Budapesta a Legii statutului maghiarilor din țările vecine Ungariei țin încordată presa de la București. Neinspirata lege despre care, pe bună dreptate, premierul Năstase afirmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
venit Că am venit; Am venit Că n-am venit. Dilemă L-a pus Destinul lui stupid Într-o dilemă de infern: Ori partid, fără guvern, Ori guvern, fără partid. Prim-ministru Ca să-și mai mărească fala Față de europeni, Iorga sare alandala, Vrând să mute capitala La Văleni. Guvernul Iorga Cazul nu-i așa sinistru, Căci părosul demiurg Doar pe scenă-i prim-ministru, La consiliu-i dramaturg. Pariu Eu pot susține fără risc De compromitere-n popor Că domnul Iorga
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor barba și a cărui unghie de la picior, lustruită de atîți superstițioși, mă pusese s-o ating și eu sărind pînă la sandaua din care ieșea, - deoarece - zicea el - purta noroc în după amiaza aceea cînd ne duceam la cursele de ogari... Michel-Angelo, îmi spunea el în metrou mergînd în direcția Tiburtini, credea în semne... Bătrînul se dădea îndărăt dacă
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
însă avea un nărav. Alergând toți ceilalți ogari după iepurele fals tras pe cablul invizibil, cîteodată, ca și cînd și-ar fi dat seama că iepurele e un iepure de paie, o lua razna spre tribună, ori în partea ailaltă, sărind gardul de sîrmă nu prea înalt. Sau refuza, pur și simplu, să mai alerge, lăsîndu-se pe tînjală. Josefina, cățeaua pe care cîștigase o dată o sumă uriașă,... zece milioane de lire, uriașă i se păruse lui, nu mai concura și se
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
are politicieni scutiți de grija zilei de mîine (unii dintre ei sînt chiar foarte bogați) și nu se mai poate purta ca o formațiune politică ce ridică sărăcimea peste noapte pentru a-i ciomăgi pe îmbogățiți." Cine știe de unde poate sări iepurele în privința ridicării sărăcimii, căci PSD-ul e un partid care numără peste jumătate de milion de membri, ceea ce, vorba unui personaj al lui Caragiale, înseamnă "famelie mare, renumerație mică, după buget". ROMÂNIA LIBERĂ nu s-a lăsat impresionată de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
trecut e pur și simplu memorabilă și de altfel întreg volumul se citește cu delicii. Lista ar putea continua, tentația de a-i răspunde lui Cristian Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
tot soiul. Dar românul obișnuit e cel care se joacă cu legea în România răsucind-o așa cum îi convine? Românul obișnuit zădărăște opinia publică anunțînd-o că va lua la puricat toate privatizările, ca și cum toate ar fi fost frauduloase? Românul obișnuit sare la jugulara Justiției pentru că a dat sentințe valabile ieri, dar neconvenabile azi? Și în sfîrșit, românul obișnuit e de vină că a fost învățat ieri sau alaltăieri să înjure ceea ce i se cere să aclame astăzi? Cei care ar trebui
Apelul unei treimi de ceară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16090_a_17415]
-
adică trebuie să apeși mereu pe un buton ca să obții mai mult text în fața ochilor, pierzi inevitabil imaginea întregului, calitatea nu e neapărat mai bună, nici măcar bună uneori, și nu poți varia viteza lecturii - mai repede unde nu te interesează, sărind peste paragrafe, revenind apoi în funcție de ce descoperi pe următoarea pagină - altfel decît riscînd să amețești. Nu sînt o entuziastă a acestei metode de păstrare a revistelor și ziarelor, dar nu am încotro (sau cel puțin așa credeam), trebuie să apelez
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]