1,766 matches
-
era cheia de la poarta garajului: În spatele porții aștepta vechiul Mercedes sport al lui Juan Lucas și, dacă intra, ar fi mers ca un domn la facultate și ar fi putut să-și realizeze planurile de distracții În cartierul Lince, bunăoară. „Sărmanul Santiago, cît de mult Învață!“, Îl compătimea Susan stînd pe marginea bazinului de la club. Bobby, În schimb, ducea o viață de prinț, sărind de nenumărate ori de la trambulină ca s-o dea gata pe o fetișcană străină, de treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui la ora aceea, dar uite că În clipa aceea Susan Îndepărtă cu degetele paharul din fața ei cu cîțiva centimetri și ceru un pahar cu apă; el nu mai știu ce să facă, Susan nici măcar nu gustase vinul de Jerez: sărmanul de el era destul de nătărău ca să nu-și dea seama că Întunericul care declanșase amintirile Susanei fusese momentan, ca un nor care acoperă timp de cîteva minute soarele, acum din nou strălucitor și că În momentul de față nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și strălucitoare, fîntîni adînci și negre În care Manolo voia să vadă mai mult, era gata să vadă mai mult fiindcă se grăbea să o sărute iar, Încă stîngaci, țoc și dinții li se ciocneau, poc și chiar Îi dureau, sărmanii: Își Îndepărtau fețele una de alta, așteptau cu ochii Încă Închiși să se spulbere noua și scurta dezamăgire de gheață... Dar se iubeau mai presus de orice experiență și de Îndată ce deschideau din nou ochii se topeau unul de dragul celuilalt, uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu alți bărbați, dar murea de frică să nu fie Întîmpinat cu o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa era tînără și elegantă, chiar dacă nu era o frumusețe și se pare că nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se alăture grupului unde erau Del Castillo și Sánchez Conuha, poate că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca sigur că n-o Închidea nimeni, fiindcă balamalele erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele Nildei puneau mîna pe asemenea Întrerupătoare și copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simplu. Scoți fundul coșului de rufe murdare, care e o vechitură, mă cațăr În pom și-l atîrn de creanga cea mai Înaltă. Putem să ne luăm la Întrecere: cine bagă mai multe coșuri. Putem să jucăm pînă se Întunecă. Sărmanul, sub privirile ei Îngrijorate, s-a suit În pom, ea Îi spunea mereu ai grijă să nu cazi, dar Dumnezeu a vrut așa... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă. Îi curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
c-o duc eu! exclamă Daniel. — Dă-mi-o mie, spuse Julius. O duc eu. Dar În clipa aceea recunoscu privirea care Îl intrigase atît de mult. — Din tată-n fiu! exclamă Al Capone. Fernando Ranchal y Landron de Guevara! — Sărmanul Cano, murmură Julius. Profesoara de spaniolă, aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să facă o compoziție despre un eveniment sau personaj care i-a impresionat mai mult În ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clima, apa, Dumnezeu știe ce i-a stricat stomăcelul copilului. La o săptămînă de cînd veniseră, a Început să plîngă. La Început noaptea, pe urmă În timpul zilei și de la o vreme a Început să plîngă zi și noapte bietul copil, sărmanul de el, nu știa să spună ce-l doare, mai mult ca sigur că-l omorîse doctorul dîndu-i să bea niște siropuri amare. Din nou o podidi plînsul pe Nilda și ceilalți stăteau În jurul ei complet zăpăciți. Așa i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arăt cadranul ceasului. Omul își duce un deget la tâmplă, apoi pocnește din degetele mâinii drepte și ia o hotărâre: să mă ducă, până unde crezi?” “Păi, până la poarta cu pricina” “Asta-i un fleac. Până la ușa avionului meu. Colegii, sărmanii, se dădeau de ceasul morții, nu știau ce să facă să întârzie decolarea. Credeau că m-am rătăcit ori oi fi făcut vreo prostie și-am nimerit pe la poliție... Imaginează-ți turneu în America, Hamlet de Shakespeare, fără Hamlet...” ... ...Un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
despre Brooklyn? Doamne! CÎt era de nebun! Oricum, mă-ntreb ce s-o fi-ntîmplat cu el! Mă-ntreb dacă i-o fi tras careva una-n cap sau dacă mai hoinărește Încă prin metrouri În toiul nopții cu harta lui! Sărmanul de el! CÎnd mă gîndesc la el m-apucă rîsul! Poate c-o fi ajuns să priceapă că n-o să reușească să trăiască destul ca să cunoască tot Brooklyn-ul. E nevoie de-o viață de om ca să cunoști cu adevărat Brooklyn-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sfinții părinți ai bisericii: n-am auzit nicicînd de-un sfînt care să laude o făptură omenească pentru că risipește ce i-a dăruit Dumnezeu. Crezi că m-aș Încumeta să las să se prăpădească atîta mîncare bună, cînd sînt atîția sărmani pe fața pămîntului care astă-seară se duc la culcare nemîncați? — Ascultă, am citit și argumentele marilor Înțelepți ai bisericii și ereziile necredincioșilor, de la sfîntul Toma d'Aquino pînă la Spinoza, iar cînd eram tînăr m-aș fi Încumetat să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei, dar n-am auzit În viața mea o asemenea părere. Pe lîngă asta, Aristotel nu-i decît acel biet copil fără minte din poezia lui Wordsworth. Pentru Dumnezeu, dacă reușești să-mi dovedești că Îmbuibarea ta poate sătura toți sărmanii pămîntului, Înseamnă că ești neîntrecut În meșteșugul demonstrației, Chris. Ai fi În stare să-l convingi și pe papa că Darwin a fost iezuit. Ei, și cum vă spuneam, cînd ajungeam la restaurant, părintele Chris O’Rourke Își scotea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Doamne, ce cal frumos mai era, și-a zis că nu-și dorește nimic altceva decît un cal, că n-o să fie nimeni În stare să facă vreodată o „comedie“ de-aia care să fugă mai repede decît un cal. Sărmanul de el! Oare ce-o fi zicînd acum?! Și tata l-a necăjit zicîndu-i că o să vină vremea cînd oamenii o să trebuiască să se ducă la grădina zoologică să vadă un cal, iar polițistul a zis că atunci oamenii o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ordinele. În mod automat. Situația specială ." Era o afirmație - legată-de-realitate, deci se încadra în judecata Semanticii Generale. Cuvintele care fuseseră rostite cu atâta indiferență mai aveau și un alt sens revelator: ...alte ființe umane la bord... În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lipită de un cioc dragonesc. — Acesta e monseniorul Noakes, singurul care vindecă prin credință. Pe timpuri, aveam o mulțime: luterani, evrei, atei, musulmani și alții cu nume pe care le-am uitat. Acum, toate cazurile religioase grave trebuie tratate de sărmanul Noakes. Din fericire, nu prea avem multe. — Pare nefericit. — Da, își ia munca prea în serios. Este romano-catolic și singurii pe care îi vindecă sînt quakerii și anglicanii. Ții de o religie anume, Lanark? Nu. — Vezi, cura are ceva șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trimise o telegramă mamei lui, care veni în ziua următoare în nord cu autobuzul. Rămase în picioare lîngă patul lui și-i zîmbi cu tristețe: — Deci nu te simți bine, fiule. El îi întoarse zîmbetul. — Ah, făcu ea. Ești un sărman batrîn. întremează-te puțin, și-o să stau cu tine. O să fie o scuză să-mi iau și eu o mică vacanță. A fost mutat într-o cameră mare, cu tavan jos și cu două paturi. într-unul dormea el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patul domnului McDade. Acesta dormea cu ochelarii de oxigen, cu gura care înghițea flămîndă aerul și scotea un sunet ca de cimpoi. Sub boneta tare, albă, ca de sfinx, fața ei părea severă, arătînd a cincizeci și ceva de ani. — Sărmanul McDade! Să-l ajute Dumnezeu! spuse ea cu o voce joasă și cu o milă atît de sumbră, că din pieptul lui Thaw începu să țîșnească multă căldură și-o privi cu dragoste. Veni apoi la capul patului lui, surîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu știu de ce, zise el. — Da, e dificil. în starea actuală a confuziei cronologice, e imposibil să definim lucrurile cu claritate. în calitatea mea de secretar, pot aranja întîlniri reținînd oamenii aici pînă sosesc ceilalți. Dar o să vină Gow, și sărmanul Scougal, și doamna Schtngrm și ubicuul Polyphemus. Și președintele Sludden, slăvit fie Dumnezeu. Lanark se uită la Rima. Priveliștea îl liniști. Ea stătea zîmbind pe perne, cu o mînă pe pieptul plin. în jurul ei plutea o atmosferă de un calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și cu destul sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a dat prilejul de a trece la un context social mai amplu. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]