1,054 matches
-
de cogito și de limba filozofiei! Sâmbătă, 16 decembrie 1978 Sosim la Păltiniș - Andrei Pleșu, Victor Stoichiță și cu mine - seara la ora 9. Stăm în camerele 11 și 12 ale vilei 23, deci alături de camera lui Noica, în vila săsească, așezată pe un mic platou înconjurat de brazi, pe care se ajunge urcând un drum șerpuit. Sîntem încărcați de sacoșe, alunecăm, râdem și ne grăbim să dăm ochii cu Noica, excitați de pe drum de prefigurarea acestei întîlniri. Sîntem întîmpinați în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisnădioara, sat pe de-a-ntregul săsesc, este punctul zero al descălecării teutonice. "Îmi place să văd aici devenirea în spațiu", ne spune Noica, și ne cere să ne imaginăm cum vor fi arătat cele câteva sute de cavaleri ai ordinului în această strămutare la peste 2
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă în cântec, palpită, cu o insistență insinuantă, revărsarea monotonă a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâșiate, în realitate atracție adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocazia să audă în orașele săsești din Ardeal vreo ceată de flăcăi români doinind în înserări, n-a putut să nu sufere sub contrastul strivitor pe care-l prezintă masivitatea constructivă a orașului și lamentațiile acelea prelungite, atât de inaderente la civilizație, la efortul constructiv. Contrastul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
făcut-o și Cristi Puiu astă-toamnă, la Astra Film Fest. TIFF-ul sibian s-a deschis cu o premieră: Cocoșul decapitat, după romanul scriitorului Eginald Schlattner. Cocoșul decapitat este povestea a patru adolescenți, din anii ’40, care ilustrează destinul comunității săsești din Transilvania. Filmată în Sibiu, pelicula a impresionat spectatorii, care reacționau la secvențe în care putea regăsi istoria propriilor familii, dar și când erau recunoscute zone ale orașului. Scriitorul Eginald Schlattner, care trăiește în comuna sibiană Roșia, ca pastor reformat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
dobândise convingerea că are și el însușirile unui detectiv. Deși aceste însușiri le folosea în hotarul special al lumii lui, Culi poftea în taină să le întrebuințeze, dacă nu într-un oraș american, cel puțin în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se cetesc ușor; numai între oameni mulți și departe - fie și la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poftea în taină să le întrebuințeze, dacă nu într-un oraș american, cel puțin în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se cetesc ușor; numai între oameni mulți și departe - fie și la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cu o discreție desăvârșită. Lui i se potrivea într-adevăr zicala „tace și le face”. Dante Negro își admira victima. În această stare de spirit, călărea într-o seară spre locuința prințului. Umbra munților coborâse mult când, pe o uliță săsească, pictorul îl zări pe Manuc intrând într-una din acele case cu perdelele prinse în fundițe roz la ferestre, semn că, dincolo de ele, se petreceau lucruri... ceva mai delicate... Și nu era chiar prima oară. Ah, nu!... Ciudă, furie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de jitniță niște case cu pivniță de piatră pe Ulița Mare . Cămărașul Chirilă vinde “casă cu pivniță de piatră... ce iaste pre Ulița cea Mare, lângă Mitropolie, din gios, până în locul unde a fost pitărie domnească și până în locul preuților săsești” care “au arsu când au arsu târgul”. --Din acest simplu zapis aflăm două lucruri deosebite, părinte... Că după 20 ianuarie 1664 partea de târg dinspre Mitropolie a ars și apoi că “din gios” de Mitropolie “au fost pitărie domnească”. Și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că „nu se găsește atestat nici un proces de vrăji- torie îndreptat împotriva unor valahi” (50, p. 57). Și alți autori (Artur Gorovei, de exemplu) au susținut că judecățile și execuțiile priveau în exclusivitate pe „vrăjitorii” din rândul populației maghiare și săsești din Transilvania. Astfel de aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu realitatea. În anul 1753, de exemplu, la Tg. Mureș a fost condamnat la moarte, pentru vagabondaj și vrăjitorie, și ars pe rug pe malul Mureșului un „vrăjitor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acela al sacrificiului ritual înfăptuit în vederea întemeierii creației. Motivul „arhitectul care, din invi- die, își sacrifică ucenicul, aruncându-l de pe schelă” este atestat și pe teritoriul românesc. Vezi tradițiile populare referitoare la construirea Bisericii Negre din Brașov și a Bisericii săsești din Sebeș (21). în privința rolului simbolic pe care îl joacă Ariadna în economia mitului, cred că problema ar trebui pusă exact invers decât am făcut-o până acum. Evoluția (involuția) mitului în timp s-a produs în defavoarea, și nu în favoarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-ul se va încheia, în ambele orașe, pe 10 iunie. Cocoșul decapitat, co-producție România-Germania, semnată Radu Gabrea și Marjan Vajda, bazată pe romanul scriitorului sibian Eginald Schlattner, este povestea din anii ’40 a unor adolescenți, care ilustrează destinul întregii comunități săsești din Transilvania. A fost filmat vara trecută în Sibiu. Cât despre Restul e tăcere, Nae Caranfil a scris o primă variantă de scenariu în urmă cu 18 ani. Este un film despre oamenii care au stat în spatele primei producții românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
o casă cu pivniță de piiatră și cu tot locul...ce iaste pre Ulița Mare, lîngă Mitropolie, din gios,... Și mai departe? Aha! Iaca ce spune mai departe jitnicerul: „Pînă în locul unde au fost pitărie domnească și pînă în locul preuților săsești”. Cred că ai băgat de seamă că „din gios” de Mitropolie a fost o pitărie domnească, fiule. Băgat-am de seamă, părinte. Mă miram eu de ce simt că adie miroaznă de pită abia scoasă din cuptor... Aista-i semn că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unei perioade de proletcultism, să considere că denumirea goldana un fruct, un soi de prună dulce ar veni din ungurește. Goldana, cuvânt de origine saxonă, înseamnă pur și simplu ceva de aur. Probabil a fost preluat în română de la populația săsească sau chiar mai de demult, de la goții cei ce ne-au lăsat aici acea Cloșca cu puii de aur. Nicidecum termenului gold nu i se poate acorda o anterioritate maghiară, o prelevare de la acei năvălitori veniți pe cai, în deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale țării sau din culturi și civilizații diferite ale lumii. Elementele decorative sunt dovada relațiilor Moldovei cu lumea bizantino - balcanică. Planul triconc a apărut prima dată în Moldova la biserica Sfânta Treime din Siret. El s-a dezvoltat la comunitățile săsești din Moldova: la Baia, la Rădăuți și la Siret. Acet plan triconc dezvoltat la început în Serbia a ajuns în Țara Românească la Vodița și Tismana. Epoca când s-a marcat stilul moldovenesc în arhitectură a început în anul 1487
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Austria. A doua direcție de pătrundere a holerei în Transilvania a fost cea din sud-est, dinspre Țara Românească și Moldova, contaminând districtul și orașul Brașov, pentru a ajunge la Tohanul Nou, la 22 iulie, în timp ce în comitatul Hunedoara și scaunul săsesc Orăștie, unde boala este depistată la 21 iulie, ea a fost adusă din Banat și comitatul Arad. Din regiunile sudice ale provinciei, epidemia s-a împrăștiat în comitatele și orașele Sibiu, Făgăraș, Alba de Jos și Alba de Sus, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ș.a., înregistrîndu-se între 18 iulie și 24 septembrie, 432 de bolnavi, 316 de decedați și 116 de vindecați, deci iarăși o mortalitate de 73%; numai la Apața, de pildă, din 100 de suferinzi au murit 64. În comitatul și scaunul săsesc Sibiu, molima a pătruns în cursul lunii august, prima comună afectată fiind Săcădate, iar în orașul Sibiu primul mort fiind înregistrat la 22 ale lunii. Holera s-a stins aici la 27 septembrie, după ce a secerat în întreg comitatul 547
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
între iunie-octombrie 1831, mortalitatea variind între 8% la Târgu Mureș și 75% în comitatul Sibiu, letalitatea medie pentru întreaga Transilvanie fiind de 57,8%. Până la 22 octombrie 1831 s-au înregistrat 117 localități contaminate în 15 comitate, districte și scaune săsești și secuiești din Marele principat, cu 2.337 îmbolnăviri și 1 087 de decese; în total s-au numărat până la finele epidemiei, 17 ian. 1832, 3 625 de îmbolnăviri de holeră, 1 427 de decedați, 2 126 de vindecați și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Franz Hodjak. Purta cu el mereu o carte de-a lui publicată În țară. Mi-a dat mie cartea odată cu un sărut fratern pe frunte Înainte de a ne despărți. Recita mereu versuri din cartea asta. Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ns.) Manucevici, arman; Andronic sân Găitan, arman; Ghiorghi sân Andrei Bercu, el și Dutcovici; Danciu Bulgariu, posbil un etnic bulgar sau doar un grădinar localnic, după cum Ion Neamțu, el și Merindi ar putea fi un ardelean venit din vreun oraș săsesc, sau, poate, un autohton din ținutul Neamț<footnote Ibidem, passim.. footnote>. Deosebit de interesante sunt datele oferite de „tăblița”<footnote Ibidem, Tr.1768, op.II 2018/887, “Tăblița” reprezenta un recensământ preliminar, în temeiul căruia comisia instituită elabora catagrafia. footnote> alcătuită
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
sașii n-au adus viața orășenească în Transilvania, ci au cooperat în împrejurări favorabile la începuturile ei, susține P. P. Panaitescu. Mai ales după înfrângerea cumanilor și năvălirea tătarilor, s-au fondat în Transilvania, aflată sub stăpânirea regilor unguri, orașele săsești (autonome), centre de meseriași și negustori, care poartă denumiri străvechi slavo-române, ca Bistrița, Brașov, Sibiu, doar coloniștii le-au numit altfel. Ele erau legate de piața comercială a Vienei, de drumul postavurilor din Flandra. În vecinătatea lor, spre Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ele au crescut în amploare în secolul al XII-lea. O dată certă a începutului colonizării este anul 1148, în timpul domniei lui Geza II (1141-1161), de când se cunoaște numele țăranului Hazelo-primul sas cunoscut. În privința originii sașilor, se impune precizarea că dialectul săsesc se aseamănă cel mai mult cu cel din Luxemburg, de aceea majoritatea lingviștilor și istoricilor au susținut ipoteza originii lor luxemburgheze. Dar, în prezent, se admite că cel mai important grup al sașilor sosiți în Transilvania sunt franconii apuseni, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ducatele Lotharingiei Superioare și Inferioare, veniți împreună cu valonii și flamanzii, în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Apoi, în secolul următor, emigranții au pornit din ducatele germane-din dreapta Rinului, de pe cursul mijlociu al Elbei și din Bavaria. Graiurile săsești conservatoare păstrează elemente din toate zonele de emigrare, dar predomină cele din Franconia apuseană. Deși franconii de pe cele două maluri ale Rinului au fost mai numeroși, în Transilvania s-a încetățenit numele de sași (Sachsen), așa cum au fost numiți și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în alte depresiuni de la poalele Carpaților. Prezența obștilor românești în interiorul enclavelor colonizate cu sași este pusă în evidență și de numeroasele toponime românești preluate de sași în mod direct (Bistrița, Brașov). La rândul lor, românii au păstrat amintirea colonizării săsești, de pildă, satul Cristian din zona Sibiu, alte așezări românești în ținutul Brașov, la Vințu de Jos, Apoldu de Sus. După 1200, regalitatea ungară a depășit linia Oltului și a pătruns în Țara Făgărașului, unde a înființat mănăstirea cisterciană de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alte așezări românești în ținutul Brașov, la Vințu de Jos, Apoldu de Sus. După 1200, regalitatea ungară a depășit linia Oltului și a pătruns în Țara Făgărașului, unde a înființat mănăstirea cisterciană de la Cârța și a instalat aici noi comunități săsești, precum cele de la Avrig, Agnita și Șercaia. Dar voievodatul Țara Făgărașului și-a păstrat autonomia până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]