5,379 matches
-
al dragostei izvor. Pe fete le săruta și pe loc le logodea Cu câte un băiat din sat Pe care-l provoca la alergat, În ciripitul păsărilor, În mireasma florilor Culese de prin păduri De tineri harnici și buni. Pe săteni îi ajuta Să scape de multe boli, Să muncească mai cu spor. De multă vreme uitat S-a trezit deodată concurat De un preot îndepărtat Cu un nume cam ciudat, Dar degrabă importat, Fiindcă are iz cam anglican Și-i
DRAGOBETELE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353734_a_355063]
-
icoana Maicii Domnului și a grăit: „Sfântă născătoare de Dumnezu, mare e puterea Ta!”. Bucuria a fost imensă în familia preotului Murărescu. Fetița, așteptată ca un scump odor, venise pe lume după optsprezece ani de căsnicie. Maica preoteasă, recunoscută de săteni ca fiind o femeie foarte frumoasă, a plâns de bucurie și tot întreba pe coana moșe dacă părintele Murărescu știe că au un înger de fetiță: piersăcie la față precum zambilele din fața pridvorului. ¬Soarele începuse ca să-și stingă focul din
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
în jurul masivelor majestuoase ale Negoiului și Moldoveanului: Cîmpulung-Muscel (pe rîul Tîrgului), Nucșoara-Corbi (pe rîul Doamnei), Brădet (pe rîul Vîlsan), Aref (pe rîul Argeș), Sălătruc (pe rîul Topolog). Unul din centrele de rezistență de durată a fost în triunghiul Sălătruc-Arefu-Rudeni. Mulți săteni de pe valea Topologului și mai ales de la Suici s-au retras în catacombele naturale din apropierea satului Cîrpenișu, de pe pîrîul cu acelaș nume. Pădurea deasă de jugastru și carpen, în special, care a dat și numele împrejurimii, acoperea de minune aceste
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
putere de stăpânire, o dușmănie de moarte. Peste sat, firea încă palidă a primăverii mângâia pământul reavăn în lumina amiezilor. Soarele nu dovedea însă să dăruiască și destulă căldură pentru sămânța de curând îngropată în brazdă. Abia ieșiți din iarnă, sătenii își terminaseră lemnele de foc, ba chiar și cioclejii cei rămași de pe urma vitelor și a oilor, dacă le aveau. Sobele lor de gătit înghițeau întruna mai tot ce ardea. Gospodarii cu mai puțină stare își aduceau vreascurile de la pădurea din
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
ograda părintească, sub privirile curioase și speriate ale copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care se holbau speriați prin gardul de nuiele la trupul dezgolit de haine și de viață al flăcăului răpus, nu știu dacă sergentul a fost învinovățit de crimă sau dacă a scăpat sau nu de
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii pentru copii Elena Armenescu Primăvara Tu ești iubită de milenii Te așteaptă cu nesaț sătenii Bătrânii și copiii, laolaltă Se simt de vârsta ta ca altădată. Ești hoața ce-a furat din timp Trei luni, apoi chiar din Olimp Ai luat esențe parfumate Stropindu-ne florile toate. Ești zâna din povești frumoasă Ce-alungă iarna
PRIMĂVARA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354756_a_356085]
-
au pierdut în timpul vieții. Trebuind să-și onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat și în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sichevița și în Domnești, județul Muscel, actualmente Argeș. În puținul timp rămas Ion Pena a scris, totuși, câteva sute de poezii și epigrame. Ca si cum parcă părinții nu ar fi suferit destul, prietenia să cu Gheorghe Sută, liderul
ION PENA de ION PENA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/347177_a_348506]
-
toți așa cum făcea și bătrânul; Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe deal, așa se apropiau de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
apropiau de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit se apropiau de sat, vroiau să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul naturii. Astfel mai schimbau și câte o vorbă cu sătenii întâlniți. Ce faci Ioane ? - îl întreba pe bunicul un vecin, acum vii de la pădure ? Așa, așa, afirma și bunicul. Ce mânz frumos ai, măi Mitică, strigau niște copii de pe marginea drumului. Are coadă argintie și pete albe pe spate! Îl
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
în tematica creațiilor lor costumul popular românesc, policromatic și cu motive mitice). În Cartea de onoare a Căminului cultural, la loc de cinste figurează aprecierea și autograful ministrului Franței la București din anul 1936 "uimit de cutezanța și harul artiștilor săteni de a tranfigura frumosul vestimentar femeiesc din Rucăr, cu acul, andreaua și firul mătăsos pe pânza imaculată". După război activitatea culturală, în afară de cea corală a trenat, instrumentele de constrângere ale noului regim instaurat la București fiind vizibile și sâcâitoare pentru
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
dădea o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt caracteristicile ce stau la baza caracterului unui om adevărat. Și Doamne, cât de adevărați erau sătenii lui nea Mitică! Ei i-au servit drept etalon în anii petrecuți în mijlocul lor, dar și când a plecat pe drumul străinătății. „De unde au venit oamenii satului nostru, nu se știe, ceea ce însă se mai spune și astăzi este că
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
unii dintre ei, după cum povesteau batrânii, au căzut de pe cai” și au rămas aici; așa au primit aceste locuri numele de Plaiul Tătarului, care mai apoi s-a transmis de la o generație la alta. Cu ce puteau să se ocupe sătenii lui Dumitru Sinu mai bine la poalele munților decât cu agricultura și creșterea animalelor?! Cultivau cu sudoarea frunților și truda mâinilor pământul ce le dăruia cele necesare traiului; majoritatea erau plugari. Creșteau animale cu multă dragoste de ele și meșteșugeau
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
erau plugari. Creșteau animale cu multă dragoste de ele și meșteșugeau cu îndemânare: satul avea o varniță, unde se făcea varul și o fabrică de cărămidă și țigle, atât de necesare în construirea caselor, o presă pentru uleiul necesar alimentației. Sătenii creșteau albine și, fără îndoială, aveau toate cele necesare extragerii mierii, dar și teascul pentru prelucrarea cerii; era și moara de apă cu piuă, unde pe lângă obținerea făinii din cereale sebeșenii lui nea Mitică duceau la spălat țoalele și cergile
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
casele și-l respectau pentru priceperea, seriozitatea, omenia și hărnicia lui. Cum sașii erau niște firi reci și aveau pretenția ca românii să li se adreseze cu apelativul stăpâni, observând felul în care se poartă aceștia cu nea Niculiță, un sătean a zis: «I-am auzit pe sași dând bună ziua lui nea Niculiță și scoțându-și pălăriile în fața lui». Era invitat și la nunți la sași, deși nu invitau decât românii înstăriți, căci nu oricine se putea apropia de ei. Bunicul
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
mamei, doar prin acest lucru se resimțea, în rest... Din prune furate iese-o țuică întoarsă! Nea Mitică deschisese cufărul tainic al amintirilor și pe măsură ce povestea își amintea tot mai multe și mai multe lucruri și întâmplări despre și cu sătenii lui, pentru care avea o reală considerație. O întâmplare cu tâlc și din care reiese frumusețea caracterului oamenilor din zona de obârșie a vajnicului povestitor și iubitor al locurilor și oamenilor ce le-au dat însuflețire, a rămas pentru amicul
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
tâlc și din care reiese frumusețea caracterului oamenilor din zona de obârșie a vajnicului povestitor și iubitor al locurilor și oamenilor ce le-au dat însuflețire, a rămas pentru amicul meu drept pildă pentru tot restul vieții. „Tetea” Vasile, un sătean harnic și tare cumsecade plecase într-o zi la fân și cum pe drum și-a dat seama că uitase acasă furcoiul, s-a întors să-l ia; când a ajuns însă, a observat că în grădina sa o vecină
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
care se întorseseră înapoi în sat! Mi-a spus nea Mitică mai multe întâmplări despre cei care reveniseră acasă după anii de pribegie. Unii dintre ei aveau tendința să se laude, plăcându-le să iasă în evidență cu ceea ce povesteau sătenilor despre locurile pe unde umblaseră și mai ales despre ce făcuseră acolo. „Când te-apucă dorul de vătrar...” De multe ori, cei care reveniseră în sat după ani buni de stat prin străinătate erau întrebați de către consătenii lor, oarecum mirați
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
viața petrecută departe de casă. „Bă, io m-am bătut la Chicago!” „Era într-o zi în crâșma din sat unul Popicu’, mic de statură, dar aprig și arțăgos; la un moment dat s-a supărat pe Toma Ardeleanu, un sătean care doar ce se întorsese din America și l-a lovit; gestul acestuia nu l-a afectat pe Toma în niciun fel, l-a ignorat. Cum erau dornici de spectacol, cei prezenți au început să-l tachineze pe Toma: «Măi
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
spate a cincisprezece crestături de cuțit; se bătuse cu mafioții din Chicago”. Toți cei care erau de față au amuțit auzindu-i spusele; s-a dus apoi vestea în sat despre această întâmplare și ori de câte ori se isca vreo ceartă între săteni, spuneau, nu fără un grăunte de teamă în glas : Eu m-am bătut la Chicago! „Știu că ai fost în America, știu și că ești zgârcit dar chiar așa, să mănânci ace?” Unii dintre cei care fuseseră plecați erau recunoscuți
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
ai fost în America, știu și că ești zgârcit dar chiar așa, să mănânci ace?” Unii dintre cei care fuseseră plecați erau recunoscuți ca fiind și zgârciți, nu le fusese ușor să câștige banii și îi drămuiau cu mare grijă. Sătenii făceau însă glume la adresa lor și profitau de orice ocazie pentru a le-o spune. „Era unul, Nicolae Călin, a lui Horduc îi spuneau în sat - zâmbește nea Mitică și continuă pe un ton glumeț; fusese și el în America
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
sună versurile unui cântec popular pe care-l auzisem și eu în copilărie și care nu mai știu cum continua, acum însă, nea Mitică îmi reda cu lux de amănunte portul popular din Sebeșul de Sus. Își amintise de îmbrăcămintea sătenilor, portul popular fiind de o specificitate aparte în zona Țării Oltului, cum se mai numea ținutul dintre Olt și Munții Făgărașului și din care făcea parte și satul său: „Elementele caracteristice în portul femeilor sunt: vânătoarea albă sau păstura cu
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a se-ntrece cu neferul ... Noi hohoteam vârându-i pe ascuns câțiva bănuți și el, fără să ne privească zicea că o să fie de-amintire ... Cu capu-n pălăria roasă
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
el prin telemobil și îi spusese că vine în permisie peste două zile. Azi se împlinea această perioadă. Lucra și din când în când se uita spre poartă. Poate vine, gândea. Mai trecea pe uliță câte o muiere sau un sătean spre centrul comunei. De când îi murise tovarășa de viață, toată speranța și dragostea se răsfrângea asupra feciorului. Pe el îl avea, și nepotul Constantin, profesor de ziaristică în București. Fiul nostru acolo, departe, să-și strângă ceva bani să-și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
de Istorie și Cultură ’’Porțile de Fier’’care și-au propus și au realizat multe dintre dezideratele evocate, în sensul cercetării și valorificării științifice a inestimabilului patrimoniu al civilizației rurale românești din această parte de țară unde și în viața sătenilor acestor meleaguri’’sună clar obârșia rurală cum curge în șuvoiul vijelioaselor ape, limpezimea izvorului”, citându-l pe Ilarie Debridor. În cazul lucrării de față asistăm la o izbutită aplicare a acestor considerente, reunite sub tutela generoasă a inspiratului concept cultural
DR. MITE MĂNEANU,PREFAŢA LA MONOGRAFIA COMUNEI GLOGOVA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357219_a_358548]
-
atragă în povestea ei și te trezești eroul, ori alături de eroul preferat. Poveștile ei din lumea satului, despre Archiudul natal au iz de legendă. Ținutul însuși este generator de legende, învăluit într-un aer mirific. Este locul unde locuiesc, alături de săteni obișnuiți și ființe paradigmatice pe care trebuie să le descifrezi și cărora e musai să le deslușești misterul. Și nu e o întreprindere lesnicioasă, trebuie să te implici. Ca să accepți, trebuie mai întâi să înțelegi. Melania Cuc este ghidul, interpretul
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]