1,178 matches
-
blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă de tanc. Ochiul patina pe materialul stufos: alb, negru, iar alb, acoperind toate formele și deteriorând plăcerea. În timp ce eu le cercetam în intimitatea laboratoarelor, eram la rândul meu urmărit. Un etaj mai sus, asistenții de la băi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știam rostul și care-mi procura bucuriile cele mai infecte. Papuceii de plajă cu baretă în V (lăsând libere degetele, indiferent de forme și dimensiuni), tatuajul larg de pe crupă sau cel minuscul de pe umăr (un fluture mizerabil, de cerneală violet), saboții cu toc înalt, ascuțit (făcând din orice gleznă un premiu), brățara de picior, subțire, din aur (purtată diabolic ziua, sub dresurile negre de mătase), părul vopsit în două culori (se chemau „gheruțe“ și-ți venea să le simți înfipte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau acoperite de hainele ușoare, în tonuri deschise. Ghiceam pe dedesubt porțiunile neatinse: sânii albi pe forma triunghiulară a costumului de baie (în contrast cu roșul sfârcurilor și maroul catifelat al mameloanelor); linia fundului; carnea dintre gât și lobul urechii; tălpile din saboți sau sandale (zăreai doar conturul, când călcâiul se ridica pentru a ajuta piciorul să urce într-o mașină sau să traverseze strada). Mai defilau și blugii cu talie joasă, strânși pe fund ca o pereche de mâini jucăușe. Deasupra, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până în Grinzing, ca să aflu cel mai important lucru din viața mea. Acum aveam informația. Știam cine sunt, puteam în sfârșit pune lucrurile cap la cap, odată pentru totdeauna. În aceeași clipă, s-a auzit o țiuitură, ca o frecare de saboți pe fier, urmată de-un clănțănit. Recunoșteam zgomotele, mă obișnuisem cu ele de la depoul Victoria: ascultam în fiecare noapte tramvaiele cum iau curba și încetinesc lângă zid, în vacarmul metalic; într-un fel calm și pervers, aproape le iubeam. 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
li s-a terminat. Când i-am spus asta lui Naoji, s-a făcut negru de furie. Nu-l mai văzusem niciodată în halul acela. — La naiba! Nu știi tu să ceri! M-a întrebat unde este hanul, a încălțat saboții și a țâșnit pe poartă. Atât i-a fost! L-am aștepat ore-n șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Uehara. Chiar și după ce mi-a spus, am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare, cu sabotul în mână. M-am uitat bine la tăbliță. Intuisem corect. Scria „Jirō Uehara“, însă era întuneric în casă. Am mai stat o clipă încremenită, neștiind ce să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o în hol. — Vă rog să mă scuzați, dar ni s-au ars ambele becuri. E revoltător ce mult s-au scumpit becurile în ultima vreme și ce repede se ard. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale și obții o sonoritate mai feminină și neajutorată. Infirmiera mă duce mai departe în saboții mei de carton, cu bandajele mele bine strânse și frica mea profundă, iar Brandy Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi face cu ochiul. Dumnezeu ar trebui să știe să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din pene de struț asortate cu penele de pe saboții cu tocuri înalte pe care-i port. Seth rămâne încremenit la baza marilor scări circulare ale lui Evie, ținând în mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat frizura de frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații de criză. — E aici, la 27, bâlbâie vecinul intimidat de uniforme și speriat de gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și Întunecată la ora aceea din noapte - o Împiedică să mai alerge, află că: teologul era un păcătos ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cîteva locuri, nu știu cum se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un medic micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un medic micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum să Încurc așa ceva). Apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
interogatoriu”. Întâmplarea Gertrudei Tiefenau este la fel de edificatoare (pp. 70 și urm.): „Când am fost închisă în toamna lui 1938 la închisoarea Butîrki, făcuse deja un an și jumătate de închisoare preventivă fără haine corespunzătoare. NKVD-ul o arestase vara, în saboți, cu picioarele goale, cu o rochie subțire și fără palton. Iarna, ea rămânea abătută, în aceeași ținută, într-o celulă neîncălzită ș...ț. Poți asasina și prin foame, murdărie și frig. Cine a cunoscut Kolîma, în extremul nord siberian, știe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
decorul general pare să fie reprezentat tot din linii paralele, orizontale, (în zona fesieră), oblice (în același spațiu) și verticale (pe omoplați), dar se mai observă încă și alte elemente decorative, cum ar fi linia verticală pentru demarcația picioarelor, sau „saboții” din picioare. Este la fel de interesant faptul că, așa cum s a păstrat, în profil, resturile mâinilor par să reprezinte un alt șir de sâni, puțin mai mari decât cei modelați pe piept, în zona anatomică specifică. Dar, această aserțiune ar putea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
multiplicarea acestora, tot în timpul ritualurilor, ca o repetare continuă, periodică, a Creației (V. Chirica, 1999, p. 261). Mai adăugăm faptul că în diferite stațiuni cucuteniene (de factură Cucuteni B) au fost descoperite numeroase alte statuete pictate cu motive care reprezintă „saboți” mai înalți sau mai scurți (V. Chirica, M. Tanasachi, 1985, p. 526, fig. 30/1; D. Monah, 1997, fig. 168/1, 2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]