12,589 matches
-
după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl suna sâmbăta și-l întreba dacă are un program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un mic teanc de bani sau cu un cartuș de țigări la responsabilul cu educația și-l roagă să le pună copilul pe lista pentru școală, iar dacă n-au bani peșin duc o capră, niște pui sau ceva saci de orez. Nu-i loc pentru toată lumea, așa că intră la școală doar copiii celor care plătesc mai mult. și eu am făcut la fel, am plătit cel mai mult, pentru că eu sunt... În sfârșit, doar ce se uită la mine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă cu o sută și cin cizeci de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese În culmea gloriei, aceste magazine erau pline cu saci de mirodenii, ceai și lemn parfumat, purtate apoi În Europa, unde deveneau de neprețuit. Acesta era portul unde fanteziile europene se Îngrămădeau cu o frenezie nebună, dar acum pe străzile vechiului oraș nu se mai zărea nimic din gloria trecută
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mituiești pe oricine cu țigări ame ricane. Asta-i ceva tare curios la animalul care-i omul, Își zise ea, chiar și la vreme de foamete se mulțumește mai degrabă cu o astfel de scli foseală decât cu un sac de orez. O hârtioară răsucită și um plută cu tutun plin de chimicale otrăvitoare pare mai de preț decât o masă pentru un copil, de-aia și purta Întotdeauna țigări la ea, doar că deveniseră greu de găsit și scumpe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să fie luat drept un copil al străzii. Așa se-ntâmplase, de pildă, cu un negustor chinez din Magelang, care l-a alungat din prăvălie când intrase să-și caute ceva de-ale gurii. Nici n-atinsese bine un sac cu calamar uscat, că omul a și sărit la el și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii, nu se trezise niciodată cu dureri În spate, cu gâtul țeapăn sau cu un braț amorțit, cum i se Întâmpla În ultima
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un alt salon, ale cărui ferestre se deschideau tot spre peluză, cu fântâna vizibilă În depărtare. În jurul unei mese se aflau trei bărbați În elegante uniforme militare gri, râdeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar instructiv. Profesorul de sport își mută un picior peste altul. Ați văzut ce ceață s-a lăsat ieri? întrebă. Era de-a dreptul jenant să recurgă, în lipsă de altceva, la observații meteorologice. Se vedea că ajunsese la fundul sacului și scormonea acolo sperând să mai dea de vreun obiect interesant, bun de expus. Urma să-i mai întrebe dacă auziseră că soția nu știu cărui doctor fusese lovită de o mașină pe trecere de pietoni, în față la...Era pierdut, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O porni singură de-a lungul holului, pe drumul bine știut. Era praf și mirosea a igrasie stârnită. Toate obiectele din casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea, argumenta, dădea verdicte...se mișca dezordonat de ici acolo cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru, unul dintre plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul pe care ea refuzase să-l citească, se aplecă apoi renunță să-și mai ducă gestul până la capăt și împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cauză, aflate în conflict cu eroul nostru...Așa se face că am aflat niște amănunte de-a dreptul inedite și picante. Bineînțeles, cu prima ocazie când am trecut pe la profesor i le-am turnat fără nici o ezitare, mi-am golit sacul, am mai aruncat și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator să contrazică, să apere. La început m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu găsesc nici dram, am pățit și eu ca în poezia aia, când e sare nu-i mălai să dea naiba în el de trai. Râse scurt, păi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos, cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în bucătărie? l-ai mai spălat? o întreb pe Prințesă, dar realizez că nu are nici un sens să mai pun nici o întrebare când îi văd fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în bucătărie? l-ai mai spălat? o întreb pe Prințesă, dar realizez că nu are nici un sens să mai pun nici o întrebare când îi văd fața expresivă, cum ai spălat tu sacul... lasă, când mă gândesc că am mai și dormit pe el, eu de-aia am dormit pe jos, spune Pinochio, și mie de ce nu mi-ai zis, nu mai contează, dar tot mi se face scârbă, să dea naiba, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Suntem culori sărace care-am venit aici pentru a ne îmbogăți de vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E podul vieții, un ocoliș al nemuririi. Sub el, apa cu pietre; suntem noi, fericirile scăldate de râul care cântă viața. Un scurt drum ce duce spre mijlocul sufletului, al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina K din care se Înfruptau copiii plutonierului Baxan ca să nu le curgă sânge din nas. Să nu se mai bată, zicea doctorul Stoica. Da' nu se bat, dom' doctor, pe onoarea mea că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
direct pe perete, În două limbi. Era crezul lui. Noroc cu cei care gândesc și pentru noi, Îi plăcea lui să spună atunci când părea că el nu gândește deloc, ascuns cum era În fumul său de pipă, ca Într-un sac pentru morții săraci. 7. Dacă l-aș fi iubit cândva cu adevărat, ar fi fost mai ușor să-i spun „acum nu te mai iubesc”. Așa Însă... Să negi un lucru care nu există, iată ceva ce mă depășește. Citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la Grațian, zis Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era doar fizică, frapantă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]