9,201 matches
-
învăț pentru admitere în facultate când trebuie să învăț pentru bacalaureat. Tu nu înveți nici pentru bacalaureat, că mai mult te plimbi. Cu multă greutate Gelu a luat bacalaureatul, spre bucuria familiei și în special a Tatianei, care făcuse atâtea sacrificii. Trecuse acest hop. Urma înscrierea la facultate. În anul acela, înscrierile se făceau și pe bază de examen și pe bază de dosar. Cum Gelu nu era nici în ultimul ceas unde să se înscrie, a depus dosare la mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te-ai dus la fata aia. Nu te-ai gândit că tot vom afla cum de fapt s-a și întâmplat. Nici Simion nu l-a iertat. —Măi, băiete! S-au făcut atâtea eforturi pentru tine. Numai mamă-ta câte sacrificii a făcut pentru că te iubește foarte mult, cum fiecare mamă își iubește copilul, dorind să te vadă la bine și tu dai cu piciorul la tot? Ce vrei să faci? Să rămâi un neisprăvit să te înhăitezi cu toți derbedeii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și nu mai știți nimic unul de altul? — Știi că eu am pierdut un an de facultate când mama mea s-a îmbolnăvit și credeam că nu mai are scăpare. Am hotărât să stau cu ea și s-o îngrijesc. —Sacrificiul tău n-a fost zadarnic. Acum doamna Sătmăreanu se simte bine. O iubesc prea mult, de aceea am procedat așa. Hei! și eu nemaifiind în mediul studențesc, relația mea cu Robert s-a deteriorat. La început, mă căuta la telefon
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
admite. Știi ceva, Matei. Ție ți-ar fi priit să trăiești pe undeva prin Verona, prin secolul al-XVI-lea, pe timpul capuleților, precum Romeo, să iubești o frumoasă Julietă cu prețul vieții tale. Farmecul acestei tragedii constă în valoarea și forța iubirii. Sacrificiul celor doi tineri este un adevărat imn închinat iubirii. Sau să fi trăit într-o curte medievală, ca a regelui celt, precum cavalerul Tristan, având posibilitatea să te îndrăgostești de frumoasa lui soție Isolda. —Isolda este pasională, învăluită în aura
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității de dragul activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un act natural, rod al dorinței personale de a pune capăt unei vieți lipsite de perspectivă, de onoare sau de sens. Ca și lumea romană, preocupată preponderent de ideea de existență în acord cu un cod al eticii, în interiorul căruia sacrificiul de sine nu era pus la index, lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal. Sociologul francez Émile Durkheim, în lucrarea sa de pionierat Sinuciderea: studiu sociologic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
informată, în egală măsură, de morala însușită și de propensiunea pentru a pune interesele celuilalt înaintea intereselor proprii. Este adevărat că noi, românii, nu ne putem compara nivelul de trai cu cel al niponilor: nu avem nici spiritul lor de sacrificiu, nici seriozitatea profesională. Ne lipsesc universitățile și centrele de cercetare de cel mai înalt nivel, ne lipsește tehnologia de ultimă generație, ne lipsesc, în fine, corectitudinea muncii și respectul necondiționat față de lege. Dar ar trebui să avem acel lucru care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un lucru bun faptul că doarme, dar nu este nici de condamnat. Mai mult decât atât, din punct de vedere moral, este expresia unei calități admirabile, aceea de a persista în a-ți face datoria față de societate, cu prețul oricărui sacrificiu personal. Bineînțeles, productivitatea muncii are de suferit; chiar și japonezii sunt conștienți de acest lucru. Iată rezultatul unei alte cercetări recente, din care rezultă că economia japoneză pierde anual aproximativ douăzeci și patru de miliarde de euro din cauza stării de epuizare a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iar aceasta nu prin vigilența ieșită din comun a unei poliții orwelliene (dimpotrivă, poliția japoneză este aproape inexistentă). Protejat prin certitudinea, cimentată de secole, că face parte dintr-o societate în care fiecare este mânat de aceleași valori etice ale sacrificiului pentru binele comun și ale efortului, de multe ori inuman, pentru ca binele comun, și nu binele individual, să triumfe. "Și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." A fi capabil să te
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
surprinzătoare, dacă ne gândim că, până la revoluția industrială, societatea umană se definea prin raportare la forțele transcendente, ritualurile religioase (cultul strămoșilor, toate formele de divinație și de credință, fie ele monosau politeiste) constituind elementul coagulant în edificarea unei tradiții. Fumul sacrificiilor de ieri prefigurează viitorul și asigură continuitatea comunității. Trasând, evident, într-o manieră simplificatoare, profilul a ceea ce îmi permit să numesc o "societate religioasă", se poate constata că atât raporturile sociale, cât și dezvoltarea internă a individului sunt guvernate de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă“. Acesta, ca multe alte personaje ale lui Dostoievski, are complexul unei copilării tiranizate, Împotriva căreia se revoltă. Toată tirada sa Împotriva modului nerusesc, „nemțesc“ de acumulare a averii prin sacrificiul succesiv al cîtorva generații provine din descoperirea neconcordanței dintre model și viața adevărată. „Ei bine, totul e exact ca În cărțuliile moralizatoare nemțești cu ilustrații : aici, peste tot, În fiecare casă este cîte un Vater, grozav de virtuos și extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
milioane de budiști ale acestor țări. Aș împărtăși cu hindușii viziunea ciclului eternei renașteri și a vârstei omenirii, precum și ideea determinării prin karma, sau mai exact a acțiunii vieților precedente. În calitate de budist aș refuză însă autoritatea Vedelor și supremația brahmanilor, sacrificiile cu împrăștierea sângelui și ordinea hindusă rigidă a castelor. Nu aș avea o religie comparabilă cu hinduismul vechi de patru milenii de lângă Gange. S-ar caracteriza mai curând prin figura extraordinară a indianului Siddharta Gautama, numit Buda, "trezitul", "iluminatul". Începând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se afla în dezacord cu Biblia, prin concepția că însuși Dumnezeu Tatăl ar fi suferit. Iar dacă teologii evrei protestează, pe bună dreptate, împotriva imaginii unui Dumnezeu foarte crud și nelimitat în sadism (un Dumnezeu însetat de sânge care cere sacrificiul fiului său), la fel și teologia creștină se speră, accentuând acest lucru, să facă la fel împotriva interpretării care imaginează un Dumnezeu ce suferă în liniște (Dumnezeu este slab și trebuie să suporte chinul suferinței și al morții pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini au făcut totul posibil pentru a interpreta moartea rușinoasă a lui Isus ca pe o moarte salvifică. Au folosit categorii juridice: moartea lui Isus ca justificare a păcătoșilor. Sau chiar concepte și imagini cultuale: moartea lui Isus ca reprezentanță, sacrificiu expiator, sanctificare. Sau chiar financiare: moartea lui Isus ca preț de răscumpărare. În fine, chiar și motive militare: moartea lui Isus ca armă împotriva puterilor răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie a crucii unitară există doar începând cu Evul Mediu. Însă teoria satisfacției a Sfântului Anselm d'Aosta (mort în 1109), care cu o rigoare logică extremă voia să demonstreze că sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce trebuia să oprească ura lui Dumnezeu, a întâlnit o opoziție tot mai intensă odată cu trecerea timpului. În alte publicații am manifestat o poziție critică cu privire la rezultatele cercetării istoriei dogmelor. Este evident că în două mii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
durată. Personal, încerc să iau și să înfrunt lucrurile așa cum sunt și să extrag din toate ce este mai bun. Acel take it easy totuși nu este întotdeauna soluția corectă. Cunosc situații în care mi se cer lucruri incomode, neplăcute, sacrificii. Arta de a trăi, experiența vieții și dorința de a trăi nu exclud deloc asceza, antrenamentul și disciplina. Arta de a trăi ar trebui să presupună un anumit echilibru interior între pentru a folosi categoriile psihologiei profunzimii a lui Jung
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain și Abel) accentua că "Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întrebuințarea sa în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lupta aceasta cu elementele vizibile ale rațiunii și din conștiința înnăscută-n fiecare dintre noi, răsări sentimentul religios, care-mbracă și o formă exterioară, simbol al celor ce se petreceau înlăuntrul ființei noastre. Formele acestea exterioare, manifestate prin daruri și sacrificii, neimpuse de nimeni, ci izvorâte din fireștile simțăminte ale omului, nu aveau alt scop decât mulțumirea și recunoștința acestuia către Dumnezeu (monoteismul) sau către Dumnezei (politeismul) pentru binefacerile primite, ori îmblânzirea forțelor superioare, când ele își revărsau mânia asupra omului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și recunoștința acestuia către Dumnezeu (monoteismul) sau către Dumnezei (politeismul) pentru binefacerile primite, ori îmblânzirea forțelor superioare, când ele își revărsau mânia asupra omului prin acte de violență. Ideea omului despre Dumnezeu, deși coruptă după căderea-i în păcat și sacrificiile prea crunte și sângeroase adeseori ne evidențiază mai întâi o credință generală și permanentă într-o putere sau puteri divine și al doilea mențin în om conștiința inițială, deșteptând și nutrind în același timp, dorința după un mântuitor. Așa se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ps. 105 v. 39) și ca foc strălucitor (Psalm. XVIII 8-13 XXIX 7). Focul întrebuințat de Cain și Abel era "foc străin" (Levitie Cap. X 1-2) spre deosebire de "focul sfânt" care se coborâse din cer, când Aron aduse lui Dumnezeu primul sacrificiu, în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în care ardeau sacrificiile, era așezat în altar și trebuia întreținut continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XXIX 7). Focul întrebuințat de Cain și Abel era "foc străin" (Levitie Cap. X 1-2) spre deosebire de "focul sfânt" care se coborâse din cer, când Aron aduse lui Dumnezeu primul sacrificiu, în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în care ardeau sacrificiile, era așezat în altar și trebuia întreținut continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]