15,319 matches
-
morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit de-a lungul eternității de natura terestră și astrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
faptul poate fi și benefic, în sensul că, în acest noian își pot afla locul și poeții autentici, până la mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mână, care împărțeau zâmbete și gesturi complice, care duceau cu ele, vizibilă de la zece metri distanță, o intimitate grea ca pâcla de căldură coborâtă peste oraș. Trecea absentă pe lângă Ayuntamiento, intra în câte-o biserică, mătura cu vârful piciorului parola sacră a Sevillei, No8Do, no me ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
surprinsă de Fenoghen S. (1998) care arată că “De multe ori acțiunile religioase de amploare, cu un bogat conținut ideatic au avut la bază motive care la prima vedere par neimportante. Dar aceste motive au căpătat ulterior importanța unor simboluri sacre și cu timpul s-au îmbogățit cu noi sensuri și funcții, la care inițial nu se gândise nimeni. Un asemenea simbol a devenit pentru staroveri ritualul”. Dar să vedem câteva din modificările urmărite de reforma lui Nikon care a scindat
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cea pe care ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918”: Vorbesc rusește încet, moale. Sunt lipovenii noștri, starovierții, ortodocșii credinței celei vechi. Să cetească, aceasta
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
1796-1797). 97 Papa Leon al XIII-lea (1810-1903), pe numele său laic Vincenzo Gioacchino Raffaele Luigi Pecci, a avut un pontificat foarte lung (1878-1903), sfârșit la venerabila etate de 93 de ani. 98 Sacrum inter exterras gentem legatorum jus = Drepturile sacre ale solilor sunt recunoscute (respectate) între toate neamurile pământului. 99 Publius Cornelius Tacitus, sau Tacit (56-117 e.n.). Senator, consul și istoric roman din secolul II e.n., autor al celebrelor lucrări Istorii, Anale, Despre originea și țara germanilor, Dialog despre oratori
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de tip agonă; de asemenea s-a avut în vedere și modul în care piesele sunt ancorate în realitate, răspunzând nevoilor ideologice și religioase ale societății elene de acum trei milenii. Dacă în societățile arhaice, miturile erau valorificate ca reale, sacre și exemplare, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se regăsesc și în dramaturgia contemporană. Dintre operele dramatice apaținând secolului al XX-lea, au fost luate în discuție trilogia lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mitul dintr-o nouă perspectivă, luând în discuție mai ales miturile societăților arhaice, care păstreză caracterul de sacralitate. Mircea Eliade consideră miturile ca fiind „vii” când furnizează modele exemplare 1. Dacă în societățile arhaice acestea exprimau adevărul absolut, o istorie sacră (mitul fiind real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
perspectivă, luând în discuție mai ales miturile societăților arhaice, care păstreză caracterul de sacralitate. Mircea Eliade consideră miturile ca fiind „vii” când furnizează modele exemplare 1. Dacă în societățile arhaice acestea exprimau adevărul absolut, o istorie sacră (mitul fiind real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment al mitului antic și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Încetul cu Încetul obișnuință și vă vor ajuta foarte mult, vă vor fi de un real folos. În dimensiunea aceasta În care trăiți și viețuiți, o imagine care vă poate reechilibra foarte bine structura lichidă este o imagine din geometria sacră. Această formă geometrică, pe care voi o numiți ,,Floarea vieții”, a fost transmisă de-a lungul generațiilor și se regăsește În foarte multe reprezentări grafice sau arhitectonice. Dacă veți așeza peste această imagine orice aliment, solid sau lichid, acesta se
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
societate, ce petrecere g?sesc! " (Mihai Eminescu Manuscrise) Printr-o metafor?, criticul literar Eugen Simion definea universul lecturii „propriul s?u muzeu imaginar". Pornind de la aceast? idee, putem spune c?, poate, În fiecare dintre noi exist? un asemenea spa?iu sacru, un teritoriu personal, În care c???ile pe care le-am citit I?i ??sesc un anume loc, În func?ie de mesajul pe care ni lau transmis, iar altele, pe care urmeaz? s? le select?m din marea cultură
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mitul oniric, mitul Întoarcerii la elemente, mitul creatorului ?i mitul poetic. ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
interioar?. Astfel, dac? În „Cr?iasă din pove?ți", luna „argintie" ?ese „neguri albe, str?lucite " aruncate peste „haină nop?îi" În care s-au aninat florile-stele „boabe mari de piatr? scump?" este pentru c? feericul peisaj st? sub semnul sacrului - sugerat de basmele adunate În ochii albă? tri ai prin?esei, Îndrepta?i c?tre lun?: „ Ea se uit?... P?ru-i galben, Fă?a ei lucesc În lun?, Iar În ochii ei albă? tri Toate basmele s-adun?". Albastrul este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii de data aceasta metafor? a unei naturi sacre, magice ?ese pe oglindă lacului „bulg?ri de lumin?", iar apa ce „alearg?-n ceruri" (cercul simbol al perfec? iunii, „prima form? mi???toare, tr?itoare a lumii", Întrucat „din cercuri cresc ?i Înfloresc toate lucrurile ?i ideile vii", dup
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În albastrul apei, În inima p?mântului, a muntelui, domne?te aceea?i lume arhitectonic?, de data aceasta s?pat? nu În „sc?ri de valuri", ci În piatr?, În marmur? de cear?, ori granit. ?i acesta este un loc sacru, pentru c? aici se afl? templul magilor cu sc?ri str?juite de stâlpi „de aur blond", cu „muri netezi de-o marmur? de cear?", „cu arcuri ce-?i ridic? boltirea temerar?", „cu stele că flori ro?îi pe albastrul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te prin reflexele „ de argint" pe care luna le revărs? asupr?-i, ca ?i cum l-ar Înnobila cu Însemnele sacre ale mitului: „ Virtutea vizual? Închipuie la poetul nostru un imens telescop imaginativ Îndreptat c?tre lumea interspa?iilor ?i a originelor ". (E. Papu) Ins? poetul nu-?i proiecteaz? numai ochiul În acest spa?iu magic, Întrucat elementele vizuale ce-1
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
topografie mitic?" a universului poetic eminescian (I. Em. Petrescu). În opera eminescian?, termenul de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i ocrotit?, se afl? ?ara [...]" Zoe D.-Bu? ulegna), „topos-ul mitic al ??durii", lacul „topos magic Închis" (În „C?lin file din poveste"); foarte adesea este utilizat termenul „motiv" (mai rar „fragment-motiv") pentru a desemna elementele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucind de frumuse?e arăt? uimirii noastre „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului. În imagini arhetipale, de valoare universal???i În sonuri care dau limbii române voca?ia expresiv? a limbilor sacre ", comunicând, prin aceast? paradigm? de semnifică?îi, o dubl? voca?ie spre armonie ?i unitate, „aceea pe care i-o insufl? calitatea de fragment fă?? de totalitate, ?i, pe de alt? parte, aceea pe care i-o d? calitatea de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se elibereaz? astfel de „povară timpului mort", dându-i asigurarea c? poate suprima trecutul, c? poate s? I?i reînceap? via?a, creând o nou? lume: „Prin mit ie?im din timpul profan, cronologic ?i p?trundem Într-un timp sacru, deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit". Reg?sim de fapt În teoriile lui Mircea Eliade asupra mitului, parametrii gândirii eminesciene, a viziunii sale mitico-filozofice asupra universului, „puterea gândirii poetice", „Îndreptat? Întotdeauna spre mit": „Sensul ultim al crea? iei eminesciene este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este, iconografic, o imagine a lumii prezentând simbolic toate principiile cosmologice: centrul, cele patru puncte cardinale etc. ", având, În acela?i timp, „ virtu?i de arhetip, dar ?i cosmogonice ". (M. Eliade) Asemenea motivelor cu valoare simbolic? ce formau aceste desene sacre orientale, topos urile poetice reprezint? „centrul" spa?iului poetic eminescian, imaginea universului mitic pe care acesta Îl creeaz?; ele devin astfel simboluri centrale din care se ramific? re?eaua complex? de semnifică?îi ale operei: „De altfel, mitul deriv? totdeauna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nuntă are loc Într-un spa?iu paradisiac În care „cuibarul rotind" al apelor se afl? „sub st?pânirea imaginii lunii că ou cosmogonic" (Zoe D.-Bu?ulenga). Prin urmare ?i personajele acestui basm de iubire trebuie s? poarte Însemnele sacre ale unei astfel de luni: steaua ?i floarea albastr? fiind „atributele magice", simbolurile acesteia. Devenit el Însu?i „model ?i, cu timpul, un mit al spiritualit??îi noastre" , Eminescu ?i-a construit astfel propriul s?u univers mito poetic, concentrându
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate al eminescianismului” (E. Simion). ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice ale universului crea?iei eminesciene alc?tuiesc astfel: „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]