1,126 matches
-
mutându-se în centrul orașului. În Bucovina, prezența poloneză este legată de extracția de sare. Încă din 1791 câteva zeci de familii polone s-au stabilit în nordul Moldovei, înființând satul Cacica (numele provine de la cuvântul Kaczka=rata). La construirea salinei din acest loc s-au luat ca etalon salinele din Galiția. Cu timpul, în jurul salinei s-a dezvoltat o localitate unde lângă polonezi au trăit ucraineni și români, astfel în 1918 Cacica a devenit un centru cu o școală unde
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
este legată de extracția de sare. Încă din 1791 câteva zeci de familii polone s-au stabilit în nordul Moldovei, înființând satul Cacica (numele provine de la cuvântul Kaczka=rata). La construirea salinei din acest loc s-au luat ca etalon salinele din Galiția. Cu timpul, în jurul salinei s-a dezvoltat o localitate unde lângă polonezi au trăit ucraineni și români, astfel în 1918 Cacica a devenit un centru cu o școală unde învățau 100 de copii. În perioada 1897-1918, în această
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
Încă din 1791 câteva zeci de familii polone s-au stabilit în nordul Moldovei, înființând satul Cacica (numele provine de la cuvântul Kaczka=rata). La construirea salinei din acest loc s-au luat ca etalon salinele din Galiția. Cu timpul, în jurul salinei s-a dezvoltat o localitate unde lângă polonezi au trăit ucraineni și români, astfel în 1918 Cacica a devenit un centru cu o școală unde învățau 100 de copii. În perioada 1897-1918, în această școală, a cărui director era Józef
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
naționale și numeroase rezervații, pentru a proteja mediul din Polonia Mică. Regiunea are zone pentru turism și recreere, inclusiv Zakopane (stațiunea de iarnă cea mai populară a Poloniei) și munții Tatra, Pieniny și Beskidy. Peisajul natural are multe situri istorice. Salina din Wieliczka, orașul de pelerinaj Kalwaria Zebrzydowska, și orașul vechi din Cracovia sunt clasificate de către UNESCO printre cele mai prețioase situri din patrimoniul mondial. La Wadowice, locul de naștere al lui Ioan Paul al II-lea (50 km sud-vest de
Voievodatul Polonia Mică () [Corola-website/Science/299962_a_301291]
-
mai jos. [[Fișier:Widok układu urbanistycznego Bochni z wieży kościoła farnego.jpg|thumb|Primăria din [[Bochnia]] [[Fișier:Zakopane 2.JPG|thumb|Strada Krupówki din [[Zakopane]]]] [[Fișier:Biecz zabytki.JPG|thumb|Widok na stare miasto w [[Biecz]]]] [[Fișier:Wieliczka-saltmine-kinga.jpg|thumb|[[Salina din Wieliczka]]]] [[Fișier:Fountain in Rabka.jpg|thumb|Fântână în [[Rabka]]]] [[Fișier:Uzdrowisko krynica front.jpg|thumb|Băi vechi din [[Krynica]]]] [[Fișier:Bramadabrowatarnowska.jpg|thumb|Poarta de intrare la Palatul [[Lubomirscy]] din [[Dąbrowa Tarnowska]]]] [[Fișier:SkawinaRatusz.jpg|thumb|Primăria din
Voievodatul Polonia Mică () [Corola-website/Science/299962_a_301291]
-
A fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmău.. Între 1780 până la 1856 parohia din Cigmău număra cinci preoți Budai. Budai-Deleanu a avut un frate secretar tesaurisat în Sibiu, un alt frate impiegat la oficiul salinelor din Oradea Mare și se presupune că un al frate a fost preotul Salamon Budai din Cigmău, în perioada 1780-1800, iar întâia școală din Cigmău se deschide în 1849 în casa învățătorului Petru Budai. A făcut studii elementare la Cigmău
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
este un oraș în județul , Voievodatul Polonia Mică, cu o populație de 20893 locuitori (2012) în sudul Poloniei. Salina din Wieliczka a fost înscrisă în anul 1978 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Orașul Wieliczka se află în partea centrală și sudică a Poloniei, în regiunea Malopolska (voievodatul Polonia Mică), în zona Cracovia. Orașul este situat la 13 km
Wieliczka () [Corola-website/Science/297823_a_299152]
-
1978 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Orașul Wieliczka se află în partea centrală și sudică a Poloniei, în regiunea Malopolska (voievodatul Polonia Mică), în zona Cracovia. Orașul este situat la 13 km la sud-est de Cracovia. Sub orasului este Salina Wieliczka. una dintre cele mai vechi mine de sare din lume (cea mai veche este cea de la Bochnia, la 20 km de Wieliczka), care a fost în funcțiune din timpuri preistorice. Orașul se află într-o vale între două creste
Wieliczka () [Corola-website/Science/297823_a_299152]
-
de origine evreiască la Cracovia, după deschiderea ghetoului. La 21 ianuarie 1945, armata sovietică a invadat Wieliczka. După cel de-al Doilea Război Mondial a început o perioadă de dezvoltare sistematică a orașului. În 1978 UNESCO a decis să înregistreze Salina Wielicka în patrimoniul cultural mondial. În 1994 orașul a fost declarat monument istoric.
Wieliczka () [Corola-website/Science/297823_a_299152]
-
mare, cu mai multe sate încorporate în oraș, mai ales în anii 1970. În 1975, Bochnia a aparținut Voievodatului Tarnów, și în 1984, a fost finalizat o legătură către drumul european E40, redirecționarea traficului a descongestionat centrul aglomerat al orașului. Salina Bochnia (în ) este una dintre cele mai vechi mine de sare din lume și cea mai veche din Polonia și Europa. Mina a fost înființată între secolele XII-XIII, după ce sarea a fost descoperită în Bochnia. Minele măsoară 4,5 km
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
22,8 m, adâncimea totală a ocnei (inclusiv puțurile) 125,4 m, perimetrul bazal 228 m. Reprezintă cea mai mare ocnă de pe versantul vestic al masivului de sare de la Durgău. Într-un istoric al ocnelor de la Turda, găsit la Administrația Salinelor, este notat că "Obere Grube" a fost abandonată în anul 1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
de la Turda, găsit la Administrația Salinelor, este notat că "Obere Grube" a fost abandonată în anul 1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o descrie în anul 1889 ca fiind surpată, având forma unui crater. Balázs Orbán mai face în 1889 următoarele precizări: „La baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
narcotizant-confortabilă, fiind zgâlțâit să se trezească. Nu va regretă, volumul conținând și „bibelouri” de o mare finețe, pe care ai vrea să le pui la vedere, alături de altele de porțelan. Citez integral doar un poem, celelalte găsindu-le domniile voastre:" Arhitectură salina "Delicat / cu degetele-i fine / Cenușăreasa lua / puțină sare. / În solnița rămăseseră / câteva dune albe / mărunte mărunte..." "...Leo Butnaru nu este doar un caligraf al „clipei” (volumul anterior de poeme, "Vieți neparalele", conține în special texte complexe, „în straturi”), dar
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr. 7). este înscrisă pe lista monumentelor istorice din
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr. 7). este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
mai târziu numită Szentmiklos (Sf. Nicolae). În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existența ocnei de la Durgău-Turda. Astfel, la 1 mai 1271, se dăruia capitului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la Durgău-Turda (Dörgö-Torda)”. În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda din secolele XV-XVIII, au fost deschise la Durgău un număr de 4 ocne ogivale subterane: Mina Katalin, Mina Horizont ("Nagydörgö" = "Durgăul Mare"), Mina Felsö-Akna ("Obere Grube" = "Ocna de Sus", "Grosse Grube" = "Ocna Mare", "Karoline" = "Carolina") si Mina Joseph
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
ale societății, determină ca, începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, importanța acordată ramurilor industriei extractive (inclusiv exploatarea sării) să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
timpuriu). Informații interesante referitoare la exploatarea ocnelor de sare turdene sunt documentate în anul 1767, prin apariția la Cluj a lucrării mineralogului iezuit Joanne Fridvaldszky. El înfățișează astfel situația ocnelor și a tăietorilor de sare de la Turda în acel an: Salina de la Turda numără cinci ocne mai importante, dintre care prima se numește Superior, a doua Inferior, a treia Colosiensis, a patra S. Theresiae, iar a cincea S. Antonii. Diametrul bazei "ocnei Superior" număra 85 m (45 de stânjeni și două
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
uscată, de formă rotundă, cu aflorimente de sare, unde a existat o altă exploatare veche de sare. Și lacul nr. 5 (Lacul Rotund) ar fi luat naștere prin surparea unei ocne vechi. Despre ocnele de sare active sau inactive de la Salina Turda a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867. Între 1853 si 1870 s-au săpat primii 780 m ai galeriei de acces Franz Josef (spre a ușura transportul sării la suprafață), apoi, până la sfârșitul secolului al XIX-lea
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
317 m, atingându-se lungimea finala de 917 m, din care 526 m în rocile sterile inconjurătoare și 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Pe peretele stâng (din direcția vechii intrări în salină, str.Salinelor) al galeriei de coastă Franz Josef, înainte de pătrunderea galeriei în sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = "Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
atingându-se lungimea finala de 917 m, din care 526 m în rocile sterile inconjurătoare și 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Pe peretele stâng (din direcția vechii intrări în salină, str.Salinelor) al galeriei de coastă Franz Josef, înainte de pătrunderea galeriei în sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = "Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = "Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la Turda erau deschise 3 ocne de sare. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la Turda erau deschise 3 ocne de sare. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la Turda erau deschise 3 ocne de sare. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat in lemn). Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]