1,126 matches
-
redacție împrumut sau primesc în dar mai tot ce apare remarcabil sau cumpăr pe nimica toată cărți furate din tipografia de la Casa Scânteii, inclusiv reviste de benzi desenate pentru Tomi. Periodic, un personaj numit cu simpatie Hoțulică, îmbrăcat într-o salopetă largă, face turul birourilor și scoate din pantaloni cărți tipărite aici pentru „afară“. Am luat de la el cu 25 de lei The Complete Works of William Shakespeare, un volum cartonat de peste o mie de pagini pe două coloane, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat și cu un aer absent, ușor somnambulic. Se interesează când începe "seara de dans". Individul e îmbrăcat într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy. Sau ar putea să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari ― , drept unul dintre acei intelectuali ce-și poartă cu grație decadența ori ratarea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se găsi într-un climat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse niciodată până atunci, aruncând pumni de buline de hârtie albă. Fulgi de zăpadă care se așterneau pe scândura scenei, albind-o. De acum și până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Încă înainte să se piardă în aer ultimele sunete ale marșului începeau să tureze asurzitor motoarele motocicletelor, dincolo de tușa terenului, în mijlocul unei mulțimi de puști curioși, prin care nu mai vedeai nimic... Călare pe motocicletă venea Datcu, îmbrăcat într-o salopetă neagră, pe cap cu o mască de cauciuc, cu mănuși mari de azbest în mâini. Dar era oare chiar Datcu? Venea dinspre tușă accelerând la maxim peste gazon. Roata din față zvâcnea în retragere pentru o clipă când ataca rampa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că vrea doi băieți. Vii cu mine? Se lăsau pe sub bara de fier îndoindu-se pe spate, agățați de ea c-un balans acrobatic și o porneau peste gazon drept spre centru, de-a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m-am bătut, deși îi promisesem că n-o să mă mai bat niciodată. La care Csákány mi-a spus că în vremurile astea n-ai voie să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci, deodată, s-a deschis o ușă în peretele acoperit de tapiserie, n-o văzusem până atunci din cauză că era mascată, părând că face una cu peretele, iar un bărbat în salopetă a intrat și s-a dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că în curând va sosi tovarășul prim, apoi a mai întrebat-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica a scos din poșetă o batistă, și-a apăsat-o pe ochi o clipă, apoi i-a spus că dacă tot a sosit momentul, atunci s-o facă, iar cel în salopetă a zis, am înțeles, stimată doamnă, a ieșit repede, și s-a întors cu câte-o coroană mare în fiecare mână, iar după el au mai intrat cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am țâcnit. Adu-mi niște cărți — Habar n-am ce fel de cărți îți plac. — Doamne, orice. O să-ți fac o listă. Romane, cărți de istorie, de călătorii. N-are nici o importanță. Poezie, orice. — Poezie? Aici? — Risc. Alec purta o salopetă bleumarin - ca echipamentul unui muncitor francez sau într-adevăr ca al vreunui micuț narcisist de expresie nouă care s-a prezentat la o selecție pentru C L. & S... Tocmai apariția lui în această uniformă m-a făcut să înțeleg cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își au puterea lor chiar și aici... Curând a fost dus la celula lui: un gardian în uniformă i-a făcut semn prin ușa întredeschisă. Alec Llewellyn mă salută serios cu o înclinare a capului în timp ce trecea spre coridor în salopeta lui albastră, Alec, omul pentru care îmbrăcămintea conta atât. M-am întors pe același drum pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ridicol de suav și hotărât - și într-un fel alimentat cu aer-condiționat - în blugii lui și cămașa de un alb proaspăt, în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori sau furnizori echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păreau să atârne de fire invizibile. Mi-a făcut plăcere compania lor. Nu și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au avut de suferit transformările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plăcere în adâncul palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta o salopetă ruptă și prăpădită, uneori căra și vreascuri de foc, era fără-ndoială gră dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu că Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
volanului, Vaughan traversase repede arena, făcându-i semne energice lui Helen Remington. Am urmat-o dincolo de piste, însă Vaughan, conducând-o prin mulțimea de mecanici și gură-cască, mă ignoră. Cu toate că Seagrave putea să umble, ștergându-și mâinile unsuroase pe pantalonii salopetei argintii și întinzându-le orbește în aer la câțiva pași în fața sa, Vaughan o convinsese pe Helen să-i însoțească la Spitalul General din Northolt. Odată ce-am pornit la drum, m-am pomenit că trebuie să depun toate eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arătat meșterul cât de important este acest lucru, de fapt tot ce se făcea acolo era capital, orice operațiune cât de nesemnificativă părea își manifesta influența în timp, mai târziu, și a început să se implice serios. A primit o salopetă în care s-a băgat fără fasoane. În prima zi, neștiind că la 11 se ia pauză pentru masă, a fost derutat când i-a zărit pe toți muncitorii cum încetează lucrul, se spălă pe mâini și se așeză pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lagăre și închisori, ajuns la cârma țării în urma tancurilor sovietice arăta exact așa cum trebuie să arate un lider proletar din România: vânjos, bine legat, nu prea chipeș, dar totuși înzestrat cu o anumită carismă pentru ochii și inimile mulțimii. În locul salopetei de electrician, pe care o agățase de mult în cui, purta un costum de lucru, de culoare deschisă, care se încheia până la gât, ca un mondir. Șapca proletară de rigoare îi acoperea capul cu păr încărunțit și-i proiecta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apelor grele sub bac și, de pe cele două maluri, în răstimpuri, chemarea broaștelor sau ciudate țipete de păsări. Uriașul se apropie de șofer. Acesta, mic și slab, sprijinit de unul din stâlpii de bambus, își înfundase mâinile în buzunarele unei salopete, cândva albastră, dar care acum era îmbâcsită de praful roșu ce le scrâșnise toată ziua între dinți. Cu un surâs fericit pe fața lui tânără dar plină de zbârcituri, privea, fără să vadă, stelele istovite ce mai pluteau încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]