2,948 matches
-
secvențe din trecut. Ca să mă asigur că sunt cât se poate de corectă în această relatare, am început să fac un calendar al primului an petrecut de Sheba la St George. Îl păstrez, noaptea, la un loc cu manuscrisul, sub saltea. Calendarul e doar un mic grafic pe hârtie, dar cred că va fi foarte util. Ieri am cumpărat de la papetărie un pachet de steluțe aurii care se lipesc. O să le folosesc ca să marchez evenimentele cu adevărat cruciale. Deja am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dormitor. Aici mirosul de prăjeală lăsa loc unui alt miros, la fel de puternic, de corp - o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ultimul timp așa de închisă în ea, așa de ruptă de tot ce avea în jur, că probabil am lăsat vigilența să se înmoaie. Cu o seară înainte, în loc să iau manuscrisul în pat cu mine și să-l pun sub saltea ca de obicei, l-am lăsat pe un bufet, într-unul din albumele mari de fotografii ale lui Eddie. — Tu i-ai spus lui Bangs, a zis Sheba când am intrat. Vocea îi tremura ușor. Am lăsat jos plasele. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dormit. În afara ringului de dans, p platformă de cinci metri pătrați de unde ea și Zach aveau să manevreze vâslele uriașe, podeaua ambarcațiunii era plană, solidă și surprinzător de spațioasă. Era ca un pat de lemn în formă de sanie, minus salteaua pufoasă, dintr-unul din hotelurile alea numai pentru cupluri din Poconos - imagine care era potrivită, dat fiind că ea și Zach erau în luna de miere. Jina s-a cuibărit în sacul de dormit și și-a așezat capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
colegilor din clasă o discutau pe la spate. Dar ei nu i se împărtășeau niciodată secrete. Așa că Alice a început să le inventeze ea însăși. S-a apucat să scrie povești de dragoste pe care alte fete, delicate, le puneau sub salteaua de la pat, în speranța că finalurile aveau să se adeverească - și pledoarii înflăcărate pentru salvarea pădurilor bătrâne pe care ziarul Sentinel le publica pe pagina de lângă aceea cu editorialele. Pentru scurt timp, această ocupație scriitoricească a făcut-o populară, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a văzut ce-i aștepta, s-a îngălbenit. Uită-te, a exclamat ea. Trebuie să întindem corzile. Zach s-a încordat nemulțumit. Ellis era un om cumsecade, dar cabana lui reprezenta o problemă. În sălbăticie n-ar trebui să existe saltele sau persoane care să-ți spună să ai grijă la o vâltoare de care Cap Guleke a trecut atunci când locul era încă și mai neprietenos. Nu trebuie să întindem cozile, i-a răspuns el. Mă descurc să trecem. Jina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce era frica. Cascada nu prea mare peste care trecuseră i se urcase la cap și-acum băiatul murea de nerăbdare să dea peste și mai multe pericole. Noaptea trecută, pentru prima dată, ajunsese cu degetele de la picioare pe marginea saltelei. Danny creștea așa de repede încât, în fiecare dimineață, când se trezea, nimic nu mai era la fel ca-n ziua precedentă. Poftim ? a sărit Charlie făcând un pas către el. Ești un nenorocit. Felul absolut normal în care Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o pușcă și o toporișcă. Avea o dispoziție aproape ospitalieră, așa că a mers în susul râului, a găsit un loc nivelat dincolo de Rainier și, întâi, și-a construit baraca și alambicul. A făcut bani din whiskey, apoi, după ce a încropit niște saltele din paie de pin, a mai câștigat și de pe urma navigatorilor care voiau un pat adevărat. În câțiva ani, Ellis a strâns destui bani ca să-și cumpere barca aceea cu motor. Nici o femeie din Salmon nu l-ar fi vrut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a pornit-o prin pădure. Ea și copilul s-au hrănit cu rădăcini și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Iar ceea ce făcuse ea nu fusese decât un gest de supraviețuire și nimic altceva. Zach a rămas la ea întâi din cauza durerii și-apoi din cauză că a considerat că e de datoria lui. Vreme de trei ani, a dormit pe o saltea de paie, așezată lângă ușă. Și-n toți acești trei ani, în fiecare noapte, Pearl presupusese că, de dimineață, n-avea să-l mai găsească acolo. Apoi, într-o zi, Pearl s-a întors din grădina pe care Zach o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Apoi, într-o zi, Pearl s-a întors din grădina pe care Zach o îngrădise. Brațele îi erau pline de măcriș sălbatic, pe care tot Zach începuse să-l cultive din semințe. Când a intrat în casă, a văzut că salteaua de paie dispăruse. Zach stătea pe marginea patului ei, cu mâinile pe genunchi. Părul îi crescuse în devălmășie; după primele săptămâni în care îl îmgrijise, Pearl aproape că nu-i mai vedea fața. Pearl, a spus Zach. Andy a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
treptele scărilor umilit, căutând o gură de aer proaspăt. M-am întors în cămin așa cum plecasem, alergând și suferind în tăcere. Cred că am ajuns printre primii în curtea internatului și singur în cameră, răsturnat cu fața în jos pe salteaua rece, am putut să-mi plâng singurătatea. Știam că nu trebuia să mă mint și chiar de atunci am început să îmi ascund sentimentele față de ea. Am luat un carnețel din valiză și scriind în el tot ce simțeam, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înșeală în privința unei persoane pe când noi ne lăsăm singuri orbiți. Apropos... știi ce am aflat? În seara asta Erjika visează că-l va prosti pe Petruș să se culce cu ea. Creața le-a pregătit culcușul, le-a pus o saltea pe țambalul din camera de depozit, a adus o pătură sub care să se ascundă după mormanul de lenjerii și saltele din capătul camerei și o să fie martoră la clipa în care Petruș îi va arăta cât de mult o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-l va prosti pe Petruș să se culce cu ea. Creața le-a pregătit culcușul, le-a pus o saltea pe țambalul din camera de depozit, a adus o pătură sub care să se ascundă după mormanul de lenjerii și saltele din capătul camerei și o să fie martoră la clipa în care Petruș îi va arăta cât de mult o iubește... Eu n-aș putea... Durerea ar fi prea mare, însă cred că ea simte că Erjika are dreptate. Poate că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
noapte cu cineva în pat, i-am raspuns în timp ce imagini de atunci mi se derulau deja pe sub gene. Îmi aminteam că stăteam ca și acum întins pe spate, pe un divan imens, încercând să ghicesc umbrele obiectelor de prin cameră. Salteaua era moale și-n cearșafurile proaspat scrobite nu prea mă simțeam în largul meu. Le uitasem mirosul a curat și a vise. Trăgeam aer adânc în piept și încercam să nu mă mai gândesc la nimic. Îmi ascultam respirația cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Umbra lui lungă și Întunecată, dată de lumina de sub streașină se scurtă brusc și alunecă sub șezutul individului de parcă era prinsă de el. Acolo e Înghesuială mare... și nu te poți lăsa În jos. Așa că-i zice pernă și nu saltea. — E o gaură ieftină, dar Înghite bani... Cel mai În vîrstă scuipă parcă aceste din urmă cuvinte și se Întoarse să se apuce iar de treabă, iar cel tînăr porni, indiferent, În urma lui. Bătură palma și mănușile lor de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am Îndoit de cîteva ori degetele de la picioare ca să-mi pun sîngele În mișcare. — Și locul de destrăbălare? Acolo, Înăuntru ? — Nu, nu aici, spuse bucătarul, strecurînd cu Îndemînare tăițeii fierți printr-o sită metalică și scuturîndu-i bine de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Fănică! Acum, trebuie să mărturisesc, eu chiar credeam o bucățică. E din cauza percepției din prima copilărie. Amintirile mele cele mai vechi sunt cam astea: mă aflu în pat. E martie. Bunica are încă montat războiul și țese covoare și pânze. Salteaua miroase a fân ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cam astea: mă aflu în pat. E martie. Bunica are încă montat războiul și țese covoare și pânze. Salteaua miroase a fân ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are lapte. Suge din biberonul meu. Mie mi se spunea „Puiu’ bunii”. Nu prea înțelegeam eu că aparțin unei specii privilegiate, de „stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În fundul cortului, în penumbră, se zărea micul altar al zeilor Lari. Antonius umplu cupa cu vin și o așează pe altar. Își oferea credința, însă nu le oferi zeilor victoria asupra quazilor. Îi arătă lui Valerius una dintre cele două saltele, iar el se întinse pe cealaltă și adormi imediat. Valerius rămase să-i vegheze somnul, așa cum veghea bolnavii să învingă, împreună cu ei, Moartea. Rămase așezat la masă, în lumina lămpii, cu mâna sprijinită de cartea pe care, în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atingă pe rețiar. Nu reuși, cu arma pe care o ținea în mâna dreaptă, să facă o pată roșie pe trupul aproape gol al adversarului. În cele din urmă, leșină. 28 — Îmi ajunge. Valerius sări jos și se întinse pe salteaua de paie. Nu mai putea suporta urletele instructorilor care dădeau comenzi și nici strigătele de durere ale luptătorilor. Marcus îl urmă. — Și tu ești începător, zise Marcus, privindu-l cu atenție. Ești secutor și ți-e teamă. Și mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, zise Proculus zâmbind. Valerius înțelese atunci că salturile în lături și mișcările continue ale tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se învârteau în jurul lui într-un dans mortal nu-l mai speriau. Când primi o lovitură de trident în umăr, nu ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simt nici oboseala, nici foamea. — Regimul pe care l-ai urmat și disciplina corpului îți dau energii nebănuite. Dar parcă aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi ceru să-i dea panglica albă, să-și lege părul. Valerius simți că i se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când Proculus își punea în traistă puținele lucruri pe care le luase cu sine, gărzile deschiseră ușa cămăruței lui Valerius. Manteus se ivi în prag. — Bravo, Orpheus, îi spuse zâmbind lui Valerius, care stătea pe saltea, palid și obosit. Nu știu pe cine să admir mai mult: pe tine sau pe maestrul tău. — Spune-i lui Valerius că a fost cumpărat de Vitellius. Oricum știe, fiindcă i-am zis eu, îl întrerupse Proculus. — Dar tu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]