1,220 matches
-
Paris; oricum, vă dau coordonatele mele de aici: Anatol Vieru, Cité Internationale des Arts, 18 Rue de l’Hotel de Ville, Studio 5621 - Paris 75004- France. Telefon - direct 00331 - 42728425 sau prin centrală 4278172/int. 5621. Cu cele mai bune salutări și cu omagii soției Dvs. A. Vieru * Paris, 25.02.1997 Dragă Domnule Manea, Vă răspund târziu la scrisoarea cu gânduri și urări de anul nou. Abia de câteva zile ne-am Întors la Paris cu soția (după un periplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simt În Bucureștii anilor 1935-1944 pe care i-am mai prins la venirea mea În București În martie 1944, dar pe care Îi Înțeleg mai deplin abia acum. În Încheiere: un „la revedere” prietenesc Dvs. și Doamnei Dvs. A. Vieru Salutări Dlui Botstein! Mă Întreb ce va Înțelege el din lumea românească, din fluctuația caracterelor. Poate Musil l-ar putea Întru câtva ajuta; oricum Bucureștii sunt mai aproape de Viena decât de Berlin. (Familia, nr. 11-12/2000) Ultima Întâlniretc "Ultima Întâlnire" În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu pot, oricum, să ofer acum un termen, scriu la un roman etc. Dar mă bucur enorm să am vești de la dumneata și În mai voi călători la New York; atunci trebuie să ne vedem, vom discuta de toate. Dragi, dragi salutări de la vechiul dumitale prieten, Imre Kertész. Nu eram mirat de amestecul de germană și engleză din ultima epistolă, doar de referința la timiditatea de a scrie În germană. Kertész era un exersat traducător din germană În maghiară. Vorbisem În germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o mai lungă conversație românească, dar strecura câte un cuvânt românesc, pe care Îl savura cu Încetinită plăcere. Puțină vreme după aceea, În martie, am primit o ilustrată din Antilele franceze din Saint-Barthélemy. „Greetings - Love from Perfect Weather. Cu drag.” („Salutări și Dragoste din Vremea Perfectă.”) Evada În fiecare an În Caraibe, când vremea În New York era neplăcută. Acest ultim mesaj era un semnal de reconciliere, presupun. Avusesem, câteva luni Înainte, o convorbire telefonică cu final incert. Încercam să stabilim o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de vorbă cu mine, de frica lui Mao. Îmi schimb strategia. Joc ceea ce eu numesc jocul confuziei. Aflu destinația lui Mao și îi dau telefon guvernatorului după vizită. Îi zic: Tovarășul președinte mă roagă să vă transmit cele mai călduroase salutări. Apoi întreb ce a făcut președintele în timpul vizitei. Aflu că a fost dus să viziteze obiective care se remarcau în muncă. O oțelărie în nord și o mină de cărbuni din vest, o fermă avicolă în sud și o crescătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Îi transmit salutările lui Mao și îi spun că trebuie să găsesc scriitori buni. Nu poate Doamna Mao să găsească scriitori buni la Beijing? Metropola imperială nu atrage intelecte deosebite? Zâmbesc. Un zâmbet care demonstrează secretul absolut. Un zâmbet pe care primarul Ke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochii. În spatele lui, o mie de trupuri se întind la pământ. E ora zece dimineața când primesc un raport de la agentul meu, domnul Dong. L-am trimis să verifice în secret ce fac studenții. L-am rugat să-i transmită salutările mele lui Kuai Da-fu. Am ordonat ca în apa din spitalele din apropiere să fie băgată glucoză și să le fie dată studenților. Am pus-o pe centralistă să-mi facă legătura cu prietenul meu Lin Biao, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi. Sunt în bani. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea relații acolo, sus. În zilele de sărbătoare, transmitea salutări în mai multe limbi. Asta unea popoarele, oarecum ca lupta de clasă. În limba noastră, papa încă nu spusese vreodată ceva. Paolo mergea pe jos până la Vatican, în fiecare dimineață. Trei kilometri. Picioarele lui erau sănătoase. Paolo era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem eu de la țară și seara, când bărbatul și fiul ei s-au întors de la lucru, ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zărit, a lăsat jocul, s-a dus la mașină și a scos dintr-o geantă o foaie de hârtie. Apoi s-a apropiat de mine și s-a așezat alături. „Ascultă, Alin, tata și mama îți transmit din toată inima salutări.” „Adevărat?” am întrebat eu. „Signora Maria a plâns când mi-a dat scrisoarea pentru tine. Mi-a spus să am mare grijă de ea și să ți-o predau personal. Iar tata s-a gândit să-ți dăruiască bicicleta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
semn lui Leonida) LEONIDA: Ce e frate? EFIMIȚA (astupînd microfonul cu plama, șoptit): De la ogeac. Blagoslovenia hahamului. LEONIDA: Care haham? EFIMIȚA: Te faci chinez? (îi întinde telefonul, se duce, ia gazeta, dar de fapt trage cu urechea) LEONIDA: (cam îngrijorat): Salutare, onorabile. În cele ce urmează Leonida va spune la telefon replicile lui Jupîn Dumitrache umil, speriat, iar Rică pe ale lui Chiriac foarte autoritar, strașnic, deși el cere indicații. În timpul acesta Leonida are joc mut cu Efimița care e lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
arhivă foarte bine pusă la punct cu toate cotidianele românești. Și asta face să vă fi cunoscut în toate ipostazele surprinse de fotografi la diferite evenimente. Ce mai face doamna Hagiaturian? Mulțumesc de întrebare, bine. Transmiteți, vă rog, doamnei, cordiale salutări. Cum se face că vorbiți așa bine românește? întreabă Marius Nici nu se poate altfel. Sunt născut la Brașov. A, așa se explică. Sunteți unul dintre puținii soldați fericiți care au familia aproape. Nu pot spune asta, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acțiuni de lungă durată în spatele liniilor inamice. Dă dovadă de atenție deosebită pentru problemele trupei, comportament care i-a adus devotamentul acesteia." Tot el mi-a transmis informația că lași rușilor câte un bilet după fiecare incursiune în dispozitivul lor. "Salutări din partea locotenentului Rădulescu", parcă așa sună mesajul, nu? Am fost educat ca întotdeauna să mă prezint celor pe care-i vizitez. Dar văd că știți foarte multe despre mine, domnule colonel. Am cunoștință și despre faptul că ai refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a Întors și s-a Îndreptat cu mare grijă spre chiuvetă. A dat drumul la apă și și-a băgat mâinile sub jet. Păreau să-i tremure mai tare ca niciodată. A stors săpunul antibacterian fără economie. ― Să-i transmiți salutări tatei, mi-a spus Înainte să ies din cameră. Doctorul Phil mi-a făcut trimitere la un endocrinolog de la spitalul Henry Ford. Endocrinologul mi-a pus un fluturaș În vena de la mână, umplând un număr alarmant de eprubete cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începutul lui 1975, au făcut o razie În Clubul 69. Acțiunea aceasta n-a provocat Însă nici o revoltă. Clienții au părăsit rapid cabinele, ieșind În stradă și ștergând putina. Am fost duși la parter și aliniați lângă celelalte fete. ― Hei, salutare, spuse polițistul când ajunse la mine. Ia zi, cam câți anișori ai tu? Din secția de poliție aveam voie să dau un singur telefon. Așa că În cele din urmă mi-am pierdut curajul, am cedat și am făcut-o: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceeași voce puțin mai timbrată, fu auzită din nou. „Amigo, Întoarce capul... Eu sunt prietenul tău, Doctorul...” Ne având altă alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puțin mai timbrată, fu auzită din nou. „Amigo, Întoarce capul... Eu sunt prietenul tău, Doctorul...” Ne având altă alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate de repede deoarece luna era pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări fară strângeri de mână, un salutar semn: Șeful Șantierului era Întradevăr grăbit. Ajungând În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Aici află lume multă, agitație nervoasă În care Tony Pavone era nevoit să discute cu doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
află lume multă, agitație nervoasă În care Tony Pavone era nevoit să discute cu doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timpul să opțină mai mult,fără efort. Hotărât, Într’o frumoasă dimineață de vară, Îți făcu din nou apariția În curtea șantierului, salutând, schimbând banale cuvinte cu unii lucrători, după care Mingoti intră În biroul lui Tony Pavone, exclamând sentențios. „Salutare, bunul meu amic,salutare. Nu te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult,fără efort. Hotărât, Într’o frumoasă dimineață de vară, Îți făcu din nou apariția În curtea șantierului, salutând, schimbând banale cuvinte cu unii lucrători, după care Mingoti intră În biroul lui Tony Pavone, exclamând sentențios. „Salutare, bunul meu amic,salutare. Nu te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia acestui individ Întrecea limita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era sigur. Din lipsă de bani Mingoti mințise. Nu putea crede o asemenea acuzare...! Acel ofițer superior al miliției să poată Înota În mocirlă, În cârdășie cu acest ganster ce Îl Întrecuse chiar și pe diavol În combinații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Murfatlar cu o sete teribilă, nu-i aducea nimic concret decât numai promisiuni mincinoase. După ieșirea din penetenciar, Îi telefonă și acesta veni la Întâlnire flămând și cu aceiași sete de cămilă a deșertului, desigur tot cu buzunarele goale, zicând. „Salutare mă băiatule ști-i, n-am uitat ce m-ai rugat Însă, ai Încredere cât de curând...!” Tony Pavone era necăjit, banii erau pe terminate iar Emil Gârleanu, ginerele fratelui Dictatorului Nicolae Ceaușescu se ospăta pe banii altuia și aproape de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]