2,264 matches
-
două camere mari și trei mici; era o singură baie și o bucătărie strâmtă, amenajată de tatăl meu dintr-o terasă. În așteptarea noii reglementări, tatăl meu, care mai imaginase în trecut șí frumoase restructurări ale interiorului, a propus schimbarea salvatoare (crezuse el): din cele cinci camere plus sufrageria prelungită cu «holul» - care erau «de trecere» - să rămână, ca locuibile, doar dormitorul părinților, al meu și biroul tatei (care curând a devenit dormitorul tinerilor soți); fosta mea cameră devenea spațiu «de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Unul dintre cei mai curajoși oameni de opinie și cunoscut cărturar, întrebat, în toamna anului 1989, dacă nu se teme că prin poziția sa amenință însuși colectivul de cercetare din care făcea parte, a mărturisit că deține un asemenea certificat salvator. Autoabandonarea mergea până la evitarea dreptului de a-și prezenta titlul științific. Un invitat, care avea și o funcție politică, dar care strălucea prin sclipirea minții sale, nu ne dădea voie să-l prezentăm ca doctor în științe. „În țara asta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai auzi și dintr-o altă sursă pașii argumentării. În final, am căzut de acord că studenții știu, pot și chiar fac dovada gândirii lor, nouă revenindu-ne obligația să-i apărăm. Ne-am bucurat împreună pentru inspirația acelui răspuns salvator care aprecia că „în momentul vorbirii pleava e spulberată, aflându-ne în miezul bobului dătător de pâine albă și bună!”. Cum tonul contează, fiecare a înțeles ce a putut, iar „urechea” grupului n-a mai avut rezonanță la prorectorul de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vinovat ca și rectorul de neapariția publicațiilor Universității. Dacă rectorul nu avea repartiție pentru hârtie, fabrica „Letea” avea hârtie și nu căuta soluțiile necesare. Deodată, gazda noastră a reacționat ca străfulgerată de o idee pe cât de periculoasă, pe atât de salvatoare: „Adică vrei să furăm hârtie pentru Universitate?! Dar cum trimit eu hârtia la Iași?”. Fericit că a înțeles, am precizat că nu este nevoie de un drum așa de lung, pentru că venim cu manuscrisul la tipografia din Bacău. Așa s-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cursului sarcinii a fost necesară”. Astfel, poliția statului și procuratura au fost implicate în problemele reproducerii umane, la fel cum în momentul declanșării „luptei de clasă” fuseseră implicate în anihilarea categoriilor declarate „dușmanii proletariatului”. Urgențele medicale, pasibile de intervenție medicală salvatoare, se încadrau în două categorii: avorturile spontane și complicațiile avorturilor ilegale. Dacă în cel din urmă caz medicul nu găsea nici un semn convingător care să indice manevre abortive (ruperi de membrane, perforări ale uterului, septicemii), intervenția sa era, de regulă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a făcut să rămân la nivelul utecistului și nu pot să-ți ofer perspectiva din interiorul unei celule de partid pentru că nu am trăit-o direct. L.A.: Formula „o iubire ratată nu te face direct un handicapat” mi se pare salvatoare, însă cum ar putea funcționa așa ceva în plan social? D.G.: Social vorbind, conștiința unor experiențe asemănătoare dezvoltă nu numai sentimentul apartenenței sau apropierii umane necesare identității eului, ci și o stare specială de trăire, care poate fi descrisă prin asociere
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat”, se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând, de pildă, binefacerile științei de carte la sate, denotă un moralism strict, evident în tonul rigid, în care se strecoară și unele
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Majoritatea programelor antivirus se comportă foarte bine la detectarea și distrugerea viermilor, cu condiția de a fi actualizate săptămânal. Se recomandă apelarea la firmele producătoare de soft de aplicații - în cele mai multe cazuri, Microsoft, de unde se pot face descărcări de fișiere salvatoare. Cea mai simplă metodă constă în nedeschiderea fișierelor dubioase și neprimirea celor ce pot fi transmise prin chat-uri. 9.1.3.7. Virușii transmiși prin Internettc "9.1.3.7. Virușii transmiși prin Internet" Dacă în urmă cu puțini
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
familia, liceul, prietenii lui Sabin, personajele politice locale ale momentului, presa locală, apoi orașul și satul bihorean, frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o diversitate de tipuri. Suslănescu, Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare de tensiune expresionistă, și o încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă subtilitate, se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
mult aici, ca și în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, reușind, într-un moment dificil, să împiedice suprimarea definitivă a celor două foi și să preia direcția (1850). Până la retragerea din presă (1878), prudența și abilitatea lui au fost salvatoare pentru continuarea programului lui George Barițiu, întemeietorul acestor gazete. Militantismul lui M., de sorginte luministă, se definește prin moderație. Cărturarul este un adept al reformelor și acordă, firesc, o atenție aparte instrucției, școlilor: sprijină deschiderea unui gimnaziu românesc la Brașov
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
din Moscova (1983). N. a debutat editorial cu ciclul Scărița ploii, publicat în volumul colectiv Soare-n floare (1983), semnat împreună cu Emil Nicula și Nicolae Roșioru. Culegerea de versuri Steaua de noroc (1986) este destinată copiilor, iar poeziile din Lumina salvatoare (1987) abordează probleme grave ale existenței, ce țin de aspirația către puritatea naturii și a spiritului uman. SCRIERI: Steaua de noroc, Chișinău, 1986; Lumina salvatoare, pref. Vasile Romanciuc, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 66-69. N.Bl.
NEDELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288401_a_289730]
-
Roșioru. Culegerea de versuri Steaua de noroc (1986) este destinată copiilor, iar poeziile din Lumina salvatoare (1987) abordează probleme grave ale existenței, ce țin de aspirația către puritatea naturii și a spiritului uman. SCRIERI: Steaua de noroc, Chișinău, 1986; Lumina salvatoare, pref. Vasile Romanciuc, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 66-69. N.Bl.
NEDELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288401_a_289730]
-
o veritabilă curtezană, întreținuta bancherului parizian Melas și concomitent amanta berbantului Robert de Cedres. Falimentul bancherului și apariția unui copil din cealaltă relație o aduc pe Alma în pragul sinuciderii, evitată totuși, maternitatea revelându-i-se finalmente drept condiție firească, salvatoare. Multitudinea personajelor, mai toate vii, dar cu o unică dimensiune, schimbarea repetată a decorurilor, unele de o autenticitate neîndoielnică, altele (mai ales cele plasate în străinătate) în chip vădit de inspirație livrescă, arată un anume progres al prozatoarei. Acesta este
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
semnificând un amestec de speranțe În reabilitarea disciplinei, de iluzii privind contribuția decisivă a sociologiei la construcția unei societăți democratice, bazată pe economia de piață. A fost simptomatică, În primele zile ale societății postdecembriste, percepția publică a sociologiei ca profesie salvatoare a societății aflate În criză, sociologii fiind solicitați să participe la crearea noilor mecanisme ale puterii și la construcția primelor strategii ale tranziției postcomuniste. Așteptările publice față de sociologie vizau, În chip indistinct, promisiuni vagi de furnizor autorizat de informații empirice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de vedere literar vom merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci noi luăm de model în avântul nostru cărturăresc pe Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Cerna, Duiliu Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doctrină estetică, fiindcă considerăm tradiționalismul ca pe o categorie literară salvatoare.” Rubrici: „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste bucureștene”, „Revistele clujene”, „Aprecieri”. P.c. cultivă o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V.
PAGINI CULTURALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima fărâmă de tristețe sau disperare. Avem nevoie de umilință pentru ca mustrarea să transforme inimile, iar nu să rănească doar sensibilitățile colective sau orgoliile individuale. Am operat în acest volum modificări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la un cerc de dezbateri interdisciplinare. Pentru tinerii cu înclinații religioase profunde, dornici să aibă experiența depășirii de sine, o chemare prietenească la privegheri de toată noaptea, cel puțin cu ocazia marilor praznice bisericești, ar fi putut fi, de asemenea, salvatoare. Cum altfel decât prin experiența unor asemenea „seri” sau „nocturne duhovnicești” am putea înțelege sensul schimbării la față întru Hristos Iisus? Cum am putea, fără aceste ruperi de ritm, să îndepărtăm pericolul omniprezent al mediocrității? Cum altfel vor înțelege tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la care singura soteriologie disponibilă rămâne isteria ecologistă. „A trăi local, a gândi global” se încheie într-o notă pesimistă care amendează militantismul naturist de coloratură neopăgână. Deși identifică dezechilibre clare în ritmurile biosferei, partidele „verzilor” occidentali propun sistematic soluții salvatoare doar pentru natură, nu și pentru om. Or, teologia ortodoxă ne spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Apofatica mingii" Un gol imparabil și imprevizibil, un gol în prelungiri, un gol al calificării ori al victoriei într-o finală sau, poate chiar mai mult, un nefast autogol reprezintă, pentru împătimiții stadioanelor, paradigma absolută a darului. Un asemenea gol salvator nu se poate povesti, nici nu se poate repeta; el nu mai poate fi retrăit și revăzut pe teren, ci doar pe caseta video. Dacă un gol echivalează cu un dar, atunci donația sau dăruirea e redusă la actus purus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acum de „mai-marele vameșilor”. Mulțimea strânsă în jurul Învățătorului îi acoperă privirea. Demnitatea lui Zaheu pălește în fața unui negustor infinit mai priceput. Zaheu pare să fi uitat de sine și mai ales de afacerile sale suspecte. El are, totuși, o curiozitate salvatoare. Vrea să-L cunoască pe Iisus. Îi stă în preajmă. Îl caută. Îl găsește. Fără a fi în criză de lichidități, bancherul se pune, precum orbul din mărginimea Ierihonului, în drumul acestui Necunoscut. Fiind „mic de statură”, Zaheu nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o altă ieșire. După multe alte asemenea manevre periculoase, am răzbit la un liman care fusese pînă mai adineaori unul din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit de aripile unei cozi ridicate brusc, îi smulsese pălăria
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl împiedică să simtă cea mai mică satisfacție în fața victoriei repurtate. Moneda bătută pe valorile cavalerismului are, în roman, o serioasă bază de susținere. Nu doar scena inițială, ci și ultima vizită făcută familiei Sternwood trimite la postura de erou salvator. Revenită la splendoarea inițială, atmosfera naturală acordă o scurtă perioadă de grație personajelor angrenate în mecanismul păcatului și al crimei. Marlowe recâștigă ceva din puritatea inițială, legându-și încă o dată gândurile de domnița ce așteaptă să fie salvată: În arbuștii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și obiect, care face travaliul de doliu și separarea imposibile, iar pe melancolic, incapabil să iubească. Deci apărarea împotriva pierderii este în realitate un eșec. La un grad mai mic de gravitate, Widlöcher (1970) citează un exemplu proustian de activitate salvatoare de identificare, extras din Sodoma și Gomora. Proust evocă asemănarea din ce în ce mai mare a mamei naratorului cu propria ei mamă, după moartea celei din urmă: „Dar, de cum am văzut-o intrând, învăluită în mantaua ei de crep, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bine obiect, așa cum se întâmplă în cazul erotomaniei (Kestemberg, 1962) sau al geloziei delirante (Lagache, 1947). Oricum, această manieră mai mult sau mai puțin radicală de alterare a realității prin ignorarea totodată a unei astfel de atitudini reprezintă singura soluție salvatoare pentru subiectul aflat la ananghie. Putem recunoaște aici o ultimă măsură de protecție, un fel de reparație narcisică și de tentativă de restaurare a unei anumite realități, de comunicare cu lumea, într-un cuvânt, o încercare de autovindecare. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]