106,233 matches
-
ANI avea în lucru un număr 4.294 de investigații. Totodată, în perioada aprilie 2008 - ianuarie 2012, rezultatele activității operaționale a ANI se prezintă astfel: 2.800 de investigații finalizate (clasări + acte de constatare/rapoarte de evaluare); 4.900 de sancțiuni contravenționale aplicate; 229 de dosare privind posibile fapte de natură penală (conflicte de interese, falsuri în declarații, suspiciuni privind infracțiuni asimilate faptelor de corupție sau infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene); 232 de cazuri de incompatibilități identificate; 31 de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
poruncindu-i: “În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 19). Consecința aceasta dispusă și cu titlu de sancțiune, a condus la ideea ca munca este o înjosire și, în consecință, trebuie să fie apanajul unui segment inferior al societății, astfel că, în vechime, munca a fost privită strict și exclusiv ca o îndatorire a sclavilor, în timp ce în societatea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
internă sau de orice altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorități publice. (6) Nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale și care sunt inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele. Art. 282 Represiunea nedreaptă (1) Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorități publice. (6) Nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale și care sunt inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele. Art. 282 Represiunea nedreaptă (1) Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, știind că este nevinovată, se
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fie că există sau nu capacitatea de conștientizare a acesteia. “Art. 206 Calomnia Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.” Fapta trebuia comisă în public. Înscrisurile, plângerile sau denunțurile nedezvăluite nu erau considerate a fi publice, însă fapta era considerată publică și atunci când comunicarea se făcea succesiv mai multor persoane. La fel și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Atât timp cât nu era îndeplinită condiția comiterii în public, fapta putea constitui, eventual, o infracțiune de insultă. Fapta se putea comite cu intenție directă sau eventuală. Afirmarea sau imputarea se referă aici la fapte publice, determinate neadevărate, care pot atrage o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară. Subiect activ putea fi orice persoană fizică sau juridică ce poate răspunde penal, iar subiect pasiv putea fi doar o persoană fizică. Infracțiunea se putea realiza fie prin afirmare, relatând ceva despre cineva, fie prin imputare
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ori prin folosirea altor măsuri de constrângere; E) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferințe fizice sau psihice grave, ce depășesc consecințele sancțiunilor admise de către dreptul internațional; F) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau detenția ilegală a unei femei rămasă gravidă în mod forțat, în scopul modificării compoziției etnice a unei populații; G) vătămarea integrității fizice sau psihice a
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 18-20). Mai mult, desfrânarea este considerată premisă a făptuirii altor păcate, cum ar fi furtul sau chiar omorul, sub oricare din formele sale. Pornind de la aceste considerente, Dumnezeu instituie, prin Sfânta Scriptură, sancțiunea aplicată celor care încalcă această poruncă: “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de la 3 luni la 3 ani. Ulterior intrării în vigoare a noului cod penal, prostituția este catalogată ca fiind doar o contravenție și se pedepsește cu amendă. În cazul în care amenda nu este plătită, sacțiunea amenzii este înlocuită cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. Quod erat demonstrandum! Moralitatea a devenit un simplu obiect de contravenție. Prostituția, jaful stradal, insulta, calomnia, lovirea au ajuns, în opinia legiuitorului vremurilor actuale, fapte cu un grad de pericol social redus la nivelul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
deschidă porți spre eludare, așa cum fac legile omenești actuale. Când Dumnezeu a spus: “Să nu furi!”, s-a referit la orice modalitate de a fura, indiferent de scop, de vârsta făptuitorului sau de împrejurările în care se săvârșește. În consecință, sancțiunea aplicată este una și aceeași. Sub aspectul celor de mai sus, să analizăm următoarea faptă: O persoană fură mâncare și o duce acasă la copiii săi, fără ca el să se atingă de aceasta. Este această persoană un hoț? În cadrul unei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate”. Art. 206 Calomnia Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.” “Art. 259 Denunțarea calomnioasă (1) Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Producerea ori
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
creștină cu principiile sale. O grea provocare a unei societăți cum este cea românească, este aceea de punere în aplicare a acestor principii. Respectarea acestor principii depinde în exclusivitate de gradul de spiritualitate interioară a individului. În cazul încălcării acestora, sancțiunea poate veni direct sau indirect, dar în mod sigur de la Dumnezeu. Pedeapsa poate veni aici, în lumea aceasta sau în viața viitoare. Cum arătam în capitolele precedente, multora nu le pasă de Dumnezeu, de credință, de autoritățile statului, de lumea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Justiției la modificările aduse limitelor de pedepse se numără: a) necesitatea corelării cu dispozițiile din partea generală referitoare la mecanismele de sancționare a pluralității de infracțiuni, dar și la limitele de pedeapsă prevăzute pentru aplicarea modalităților alternative de individualizare a executării sancțiunilor; b) necesitatea reflectării în limitele legale de pedeapsă a ierarhiei firești a valorilor sociale care fac obiect de ocrotire penală; c) necesitatea revenirii la tradiția Codurilor penale anterioare (Codul penal de la 1864, cel din 1936 și Codul penal în vigoare
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Mai a adus un argument, că nu mă vede stând la ședințe și având răbdare să ascult toate inepțiile și că nu era cazul să mă pun singur cu curul pe arici, adică să fiu sancționat pe linie de partid, sancțiuni grave. Pe linia mea, nu ma bate nimeni la cap, sunt expert, am statut de activist de partid așa că să stau cuminte și să temporizez, să o duc cu vorba pe nevastă-mea. Era o femeie deșteaptă, știa că femeia
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
instrument prin care este judecat un comportament neetic și prin care poate fi exclus un membru care se comportă neetic. Include norme și valori care nu sunt stipulate de normele formale, de obicei centrate pe ceea ce nu este permis, pe sancțiuni și nu pe acțiuni pozitive, adică pe ceea ce trebuie să faci pentru binele organizației. Sunt reguli formale pentru organizație și sunt suficiente reguli de acest fel. Sunt aproape aceleași de la o organizație la alta, prin urmare, de ce să fie unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
cu care ne întâlnim cel mai adesea, în special în sistemele organizate precum organizațiile economice, sistemele politice, administrative etc. Bochenski a identificat două tipuri de autoritate deontică: de sancționare (de exemplu, autoritatea gangsterului care este ascultat de victimă de teama sancțiunilor) sau/și de solidaritate (autoritatea căpitanului de vas care în timpul furtunii este ascultat de marinari pentru că au un scop comun, salvarea, și deci sunt solidari în realizarea lui). Existența obiectivelor comune este esențială pentru a vorbi de autoritate de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acțiuni a subiectului impusă prin voința purtătorului de autoritate, avem o autoritate deontică de sancționare, și nu de solidaritate. Aceste elemente ale analizei sunt esențiale pentru a înțelege de ce subordonații îndeplinesc anumite sarcini fără dedicație, fără convingere, ca pe niște sancțiuni: pentru că sunt impuse și pentru că nu coincid cu propriile lor obiective. Să ne imaginăm un șef incompetent sau imoral care le cere angajaților să îndeplinească sarcini/acțiuni pe care aceștia le consideră greșite (ineficiente, incorecte) sau imorale (să utilizeze bunurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
angajaților să îndeplinească sarcini/acțiuni pe care aceștia le consideră greșite (ineficiente, incorecte) sau imorale (să utilizeze bunurile organizației în interesul propriu al șefului, de exemplu). Este evident că subordonatul nu va îndeplini sarcini de acest gen decât de teama sancțiunilor. Există însă și o variantă care presupune lipsă de moralitate atât din partea șefului cât și a subalternului, dar transformă autoritatea într-una de solidaritate și acțiunea devine eficientă: șeful împarte beneficiul nemeritat al acțiunii cu subalternul, asociindu-se cu acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
directivele. În grupuri de dimensiuni mari, rolul comportamentului unui singur individ poate fi perceput de el ca nesemnificativ pentru majoritate, așa că poate încălca anumite directive dacă nu există și alte considerente în luarea deciziei (cum ar fi teama de eventuale sancțiuni). Odată cu creșterea dimensiunii organizațiilor apare cu certitudine acest pericol. Plătirea impozitelor este un exemplu foarte bun în acest sens și el este analizat și de către Bochenski. Deși considerăm necesară plata lor pentru funcționarea statului de a cărui existență depindem și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
depindem și noi (fără buget de stat nu ar exista armată, poliție, școală, sistem de pensii etc.), gândim că impactul impozitului plătit de o persoană este atât de mic încât nu ar afecta rezultatul final, așa că dacă nu ar exista sancțiuni, oamenii nu ar plăti aceste impozite. Negarea autorității deontice de către indivizii unui grup (de fapt ai unei echipe) este o situație adesea întâlnită în organizații atunci când nu există un obiectiv comun clar (sau, chiar dacă există, nu este cunoscut de membrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la un pretins pericol nuclear care, ulterior, au fost baza contestațiilor și erodării autorității liderilor celor două guverne. Decizia colectivă este o modalitate de diluare a autorității individuale în cazul deciziilor de succes, dar și de reducere a riscului de sancțiune drastică a managerului în caz de eșec. SHAPE \* MERGEFORMAT Graficul 1: Niveluri de participre a grupului și liderului la luarea deciziei Fără a putea susține afirmația prin cercetări concrete, estimez că puțini manageri din România sunt conștienți de importanța proceselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
pe: Sarcini/realizări Oameni 2. Abordarea privind luarea deciziei Non-participativă, directivă Participativă 3. Autoritatea Centralizată (preferă să controleze el totul) Descentralizată, delegată 3. Abordarea privind rezolvarea de probleme Conflict/confruntare Cooperare/negociere 4. Strategia motivațională Extrinsecă și negativă (bazată pe sancțiuni) Intrinsecă și pozitivă (bazată pe recompense) 5. Valorile promovate Muncă, conformism Libertate, permisivitate, creativitate 6. Grup/susținători Slab educați, puțin implicați Înalt educați, foarte implicați Există alte multe modele de conducere pe care le putem utiliza, dar este foarte dificil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
interioară individului, determinată de factori interiori, de personalitate, de propriul sistem de valori sau una exterioară lui, datorată unor factori externi, unor stimulente. ● Tipul de motivație, pozitivă sau negativă, presupune o abordare de tip recompensă (motivație pozitivă) sau de tip sancțiune, pedeapsă (motivație negativă). Cele mai multe teorii ale motivației se centrează pe legătura dintre motivație (motivatori) și nevoile angajaților. Ideea de bază a acestor teorii este aceea că individul va fi motivat să muncească și să facă performanță dacă ceea ce primește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
concrete ale strategiilor motivaționale pe care le întâlnim în mod tradițional în organizațiile românești, constatăm că, de cele mai multe ori, managementul se adresează nevoilor fiziologice (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință) prin acordarea de salarii mai mari, de prime, de bonusuri sau prin sancțiuni financiare. Celelalte tipuri de nevoi sunt adesea ignorate și omul, angajatul, este tratat ca un homo economicus care va produce mai mult dacă este plătit mai bine. În realitate, nevoile sociale și cele psihologice ale individului (de recunoaștere a meritelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
am arătat în capitolul destinat teoriilor organizațiilor, o practică bazată pe conceptul de „om economic” și pe principiul „morcovul și bățul”. Sunt însă specialiști de seamă care contestă eficiența unor motivatori extrinseci pozitivi, precum banii (morcovul), sau negativi, de tipul sancțiunilor, pedepselor (bățul). Harvard Business Review a găzduit în numerele din septembrie/octombrie, respectiv noiembrie/dececembrie 1993 o dezbatere interesantă între Alfie Kohn, un cunoscut autor de studii și conferențiar pe teme de management, și diverși experți care au încercat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]