2,112 matches
-
în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând pentru biblioteca lui. În perioada clasică, tezaurele sunt îngrămădite în sanctuare religioase, precum ofrandele ("operele de artă" de azi) în temple. La fel, în biserici și catedrale. La fel, tezaurele acumulate în palate, pentru a îndeplini datoriile funcției regale, război, împrumut sau comerț (mai apropiate, în acest sens, de rezervele de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așadar dictată de o invariantă organizațională. Locurile și obiectele de cult variază însă de-a lungul timpului și al societăților. Pentru a rămâne în plan, să schematizăm până la extrem și să spunem că, în erele antice, sacru era zeul în sanctuarul lui; în era clasică, regele în palatul lui; în era modernă, reprezentantul poporului în parlamentul lui; în era postmodernă, pe care o putem numi Modernitate târzie, cum a existat o Antichitate târzie, sacră este opera de artă în muzeul ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
relicvă către credincios. De unde vocabularul lui Malraux legat de sortilegiu (revelație, fior, întâlnire, comuniune, iradiere etc.). Cum bunurile de mântuire operează singure, se punea doar problema căii către ele. Era de ajuns să se asigure accesul la muzee și albume, sanctuare ale empatiei, pentru a spori numărul practicanților, pentru "a transforma un privilegiu în bun comun". Democrația prin cultură ar însemna ridicarea barierelor "dintre creatori, interpreți, opere și oameni" (Pierre Moinot). N-au fost prevăzute biblioteci, și înțelegem de ce, în Casele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al credinței noastre în transcendența formelor. Ca și cum virtutea de comuniune a privirii estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu, națiune și arta însăși). Să ne amintim că acest cult de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
relief, iar poimâine olfactivă, voi fi în același timp protagonist și coautor. Banda desenată este o artă vizuală apărută la limita grafosferei, de unde teama ca videosfera să n-o îmbălsămeze în noblețe trimițând-o alături de pictură și sculptură în sobrele sanctuare ale respectabilității estetice. În fine, dansul. Ascensiunea lui (ca și cea a paradelor și defilărilor) este caracteristică revenirii pe firmament a "indicelui": cum am văzut, copilăria semnului era viitorul semnului. Orientarea nu mai este spre codurile și corpurile domestice, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu nimic de ideologie, o ideologie care este tot mai prezentă în viața omului unidimensional din societatea industrială. Nu doar științele sociale sunt puse sub lupă de către reprezentanții concepției relaționist-relativiste asupra ideologiei, ci, așa cum am amintit deja, este atacat și "sanctuarul" științelor naturii, iar critica aceasta vine din partea unora dintre cei mai importanți filosofi ai științei din secolul al XX-lea. Spre exemplu, Thomas Kuhn este cel care contestă perspectiva clasică asupra științei, înțeleasă ca o acumulare de fapte care ne
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și îndepărtate ale pământului rodnic, cu păduri pline de umbră și râuri înspumate, ale mării cu insulele ei, numind râuri, lacuri și munți, ținuturi (Frigia) și insule (Lesbos), cetăți vestite și pline de aur (Orhomenos și Teba Egiptului) și sfinte sanctuare (Delfi, Dodona) care durează într-un alt timp, statornic, ca acela al comparațiilor din poem și al marilor clipe în care tragica Iliadă se înalță deasupra ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
urmărească și în umbra morții) pe bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și îndepărtate ale pământului rodnic, cu păduri pline de umbră și râuri înspumate, ale mării cu insulele ei, numind râuri, lacuri și munți, ținuturi (Frigia) și insule (Lesbos), cetăți vestite și pline de aur (Orhomenos și Teba Egiptului) și sfinte sanctuare (Delfi, Dodona) care durează într-un alt timp, statornic, ca acela al comparațiilor din poem și al marilor clipe în care tragica Iliadă se înalță deasupra ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
urmărească și în umbra morții) pe bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
plutocrației americane. La Wimbledon, primul campionat a avut loc în 1877 chiar mai înainte de apariția primelor cluburi naționale de tenis. Exemplul Angliei și Americii a fost imitat de Australia și de Franța. Așa s-a ajuns la apariția celor patru sanctuare ale tenisului mondial, Wimbledon, Melbourne (1905), Forest Hills (apoi Flushing Meadows) și Roland Garros (1920). Primul campionat internațional de tenis al Franței și al Australiei (Australian Open) au avut loc în același an 1905. Cupa Davis este de origine americană
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
se obișnuiește să privească la ce este ascuns. În sfârșit, călătoria spre lucruri mai înalte și abandonarea (καταλείπω) a ceea ce poate fi obținut de simpla natură umană, a tot ceea ce poate fi înțeles (καταλαμβανóμενος), sufletul penetrează impenetrabilul și pătrunde în sanctuarul (ἀδuτον) cunoașterii divine (θεογνωσία) și este înconjurat de întunericul divin (ὀ Θεϊος γνόφος). Modelul este evident: (1) de la întunericul păcatului și greșelii la lumină; (2) de la lumina cunoașterii la nor (sau umbra mărului); (3) de la nor la întunericul divin (sau
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
vrăjitoriile, medicina profană, ignoranța și ignorarea bolilor erau frecvente. Asklepios și Olimpul său de zei erau invocați și rezultatele erau tot pe această măsură, a încrederii și credinței față de aceste spirite protectoare prezente în templul lui Asklepios din Epidaur, la sanctuarele din Atena, Corint, Cos, unde erau văzuți frecvent pelerini, preoți, interpreți de vise. În această sete de mai multă spiritualitate și înseninare spirituală, sugestia și sugestionarea explică reușitele terapeutice care fără îndoială au existat. În cea de-a 60-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din adâncul muntelui sacru Kogaion, muntele ascuns al dacilor cu situare imprecisă: muntele Omul?; la Grădiștea Muncelului, unde era și capitala?; muntele Găina? sau Ceahlăul din Moldova? Zalmoxis „stăpânul oamenilor“ (Mircea Eliade) putea fi în toate aceste vârfuri sacre cu sanctuare și considerate, scrie Romulus Vulcănescu, „hieropole“, adică cetăți sfinte. În 1961, la Bâtca Doamnei, în preajma Ceahlăului s-a descoperit un sanctuar dacic. Strabon care a trăit înainte și după nașterea lui Iisus Christos, preciza că Kogaionul, unde sălășluia Zalmoxis, era
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
muntele Găina? sau Ceahlăul din Moldova? Zalmoxis „stăpânul oamenilor“ (Mircea Eliade) putea fi în toate aceste vârfuri sacre cu sanctuare și considerate, scrie Romulus Vulcănescu, „hieropole“, adică cetăți sfinte. În 1961, la Bâtca Doamnei, în preajma Ceahlăului s-a descoperit un sanctuar dacic. Strabon care a trăit înainte și după nașterea lui Iisus Christos, preciza că Kogaionul, unde sălășluia Zalmoxis, era munte sacru iar apa din preajmă avea același nume. în prefața mitropolitului Varlaam la „Scara“ (Leasetvița) scrisă de un sihastru în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
scenă vorbită cu o scenă mută și să tragă folos din unirea celor două scene, și mai ales din apropierea, fie teribilă, fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gândirii lumii elene. Conform acestuia, în secolele XI-VIII î.Cr. se petrece o reorganizare din temelii a polis-urilor grecești, cu efecte profunde și asupra religiei. Fiecare oraș-stat venerează zeii care îl individualizează față de celelalte, dar pe fundalul panteonului panelenic, cu sanctuare comune dedicate, cu jocuri și tradiții legendare impulsionate de dezvoltarea literaturii epice desprinsă din rădăcinile locale. Marea invenție a perioadei, remarcă istoricul, o constituie templul, ca spațiu în care locuiește zeul, și care nu mai este redus la altarul privat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
epice desprinsă din rădăcinile locale. Marea invenție a perioadei, remarcă istoricul, o constituie templul, ca spațiu în care locuiește zeul, și care nu mai este redus la altarul privat, familial, ci aparține obștii, cetății, inserându-se într-o rețea de sanctuare urbane, suburbane și extraurbane, care antrenau procesiuni rituale din centru spre periferie, care modelează însuși pământul, teritoriul, conform unei ordini religioase, marcând o simbioză între oameni și glie, din care cei în cauză se considerau primii răsăriți, autohtoni.40 Mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
anumit număr de reguli ușor de depistat de îndată ce nu te mai lași păcălit de aspectul miraculos conținut în aceste texte. Mulți sfinți au fost inventați pentru a sluji operațiunii de creștinare sau din rațiuni economice (trebuiau atrași pelerinii într-un sanctuar sau altul). Multe vieți ale sfinților au fost fabricate și reproduse pornind de la modele anterioare, adesea și ele inventate."58 Puterea mitului este subestimată chiar și atunci când i se recunoaște statutul de factor activ în crearea identității psihologice și culturale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual precum în cazul american, distanțat și de sovietici, cei expansivi). Distrugând confucianismul, maoismul s-a constituit el însuși într-o religie, un cult imperial cu locuri sfinte, cu sanctuare și chiar o carte sfântă, cu o iconografie extinsă, caricaturală, Mao devenind persoana vie cu cele mai multe reprezentări, omniprezent, solar precum un zeu, simbolul Chinei moderne, care nu poate fi criticat fără a delegitima întreg comunismul chinez, deși trăia ca orice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
s-a-ndreptat către bătrân. I-am dat blană, am străbătut în viteză cele șase străzi până la primărie, i-am predat mașina lui Sidwell, apoi am luat liftul spre birourile de la etajul patru ale comandantului Thad Green. O secretară mă invită în sanctuarul șefului, unde, în fotolii de piele asortate, erau așezați Lee Blanchard, mai mulți mahări decât văzusem eu vreodată la un loc și un bărbat slab ca un țânțar, într-un costum de tweed, cu vestă. Secretara mă anunță: — Polițistul Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar în care mi-am petrecut nouă ani din viață. Dwight, am citit toate ziarele, plus articolul din revista aia mizerabilă. Cred că am numărat mai bine de zece minciuni. Minciuni prin omisiune și minciuni strigătoare la cer. Mă tot întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândurile întunecate de la Roma îl însoțiseră pe tot timpul călătoriei. Căpitanul insista că marea se ridica și că navigarea spre Samothracia devenea primejdioasă. — Kabiroi nu vor să acostăm, șopteau marinarii. Germanicus le porunci totuși să încerce. Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care un rege din Orient, Demetrios Poliorketes, le-o închinase în semn de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești, mari. Era cu adevărat foarte bătrân; sub piele se zărea nuanța de fildeș a oaselor. — Te întrebi de ce sanctuarele noastre sunt atât de imense față de micile încăperi ale templelor voastre grecești? — Da, răspunse Gajus impulsiv. — Templul reprezintă parcursul vieții tale. Uită-te de unde ai venit până aici: drumul tău începe întotdeauna la miazănoapte, care este întunericul ignoranței, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl vezi acolo? - se deschide un al doilea loc de trecere. De acolo, când ești pregătit, intri în ou-sekh ho-tep, sala ofrandelor, unde sufletul se oferă pe sine. Acolo vei găsi al treilea loc de trecere și vei intra în sanctuar, sit ue-rit. Însă în el ajung foarte puțini și n-are rost să vorbim despre asta acum. În spatele a toate, chiar spre miazăzi, în lumina cunoașterii, se ridică khem-ul de granit, cella divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]