1,327 matches
-
un arab. Acesta venea în urma calului, cu mâinile legate și cu capul în pământ. Jandarmul făcu un gest de salut, Daru însă nu-i răspunse, neputându-și lua ochii de la arab. Omul, înveșmântat într-o djelaba, cândva albastră, încălțat cu sandale și cu ciorapi grosolani de lână, purta un turban strâmt și nu prea înalt. Balducci își mâna calul la pas, de teamă să nu-l rănească pe arab, și grupul înainta anevoie. Când socoti că poate fi auzit, Balducci strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în picioare ca arabul să-și pună turbanul și sandalele. Trecură prin școală și învățătorul îi arătă tovarășului său ieșirea. - Du-te, spuse el. Arabul nu se clinti. - Vin și eu, spuse Daru. Arabul ieși. Daru intră în cameră și făcu un pachet cu pesmeți, curmale și zahăr. În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ștate vechi de serviciu... Ei, comedie... Vine omul să asculte trilul lăutarului și clinchetul paharului și voi... Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end... I-auzi aici... Te cunoști după sandale, cenușăreasooooo, că ești fată de locale, cenușăreasoooo, te cunoști după papuci, cenușăreasooooo, ești șucară și mă duci, periculoasooooo... Bă, mare melodie a fost asta acu’ niște ani, o aveam și pe casetă de-aia cu bandă de magnet, o puneam
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-și înșală niciodată pantofii. Adică au o singură pereche pe care o penetrează zi de zi. Nici nu se gândesc la alți pantofi. Mulți, săraci, sigur și-ar dori să și-i mai înșele vara cu câte o pereche de sandale, sau iarna cu niște bocanci. Asta e, băieți, îi alint. Îmi pare rău că v-am chinuit prin noroaiele, zăpezile și cocenii de porumb. încă sânt plini de mizerie și încerc o curățare haiducească, lovindu-i unul de altul să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
el o să piardă timp cu întorsul din larg, dacă trecem și de ultimul ponton pe care mă mai putea abandona. Aveam la mine periuța de dinți, trei chiloți, două șorturi, un hanorac de ploaie o pereche de teniși și niște sandale paradite. A, am uitat cele trei T-shirt-uri, dintre care unul pe mine. Si mai era si o carte de credit care expira într-o lună. Dar eu nu știam asta atunci. Mai aveam niște bilete de avion emise de agenția
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sa nu are fundații, neavând un subconștient. încotro se va îndrepta însă Poetul, văzând că nu-și află locul în stupul cetății ideale? Cred că ar merita să-i urmărim traseul ulterior. Întorcând spatele filozofilor-legiuitori, el își scutură praful de pe sandale și scrutează orizontul. Patru cetăți "imperfecte" se profilează pe cer. în prima, cea aristocratică, Poetul nu prea are ce căuta. Este cetatea faptei, a armelor, și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de marmură neagră înconjura curtea palatului. Muchea zidului, sus, era îmbrăcată în plăci de argint. Palatul era larg, rotund din față, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aflau sulurile de papirus ale cărților. Lângă o fereastră luminată încă de soarele care asfințea, un bătrân înalt, cu capul ras și cu fața netedă și roșie, ședea într-un jilț larg de abanos și își rezema picioarele, încălțate cu sandale țesute din fire de aur și cu legături de mătase, pe o pernă pe care era cusut din mărgele de aur chipul soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte de scris și foi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și ridică privirea rotindu-și-o prin încăpere. Abia atunci îl zări pe sclav. Lăsă sulul și-i făcu semn cu mâna. - Scoală-te, Auta! îi zise blajin. Spune-mi despre călătoria ta. Auta sărută întîi legătura de mătase a sandalei Marelui Preot, prinsă în copci de diamant, apoi se ridică și veni lângă jilț. La un semn al bătrânului, se așeză pe o blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de mii de robi. Și cine putea ști ce-i va mai aduce acestei Atlantide viitorul... Gândurile lui Auta fură întrerupte de venirea Marelui Preot. Bătrânul se așeză în jilțul său obișnuit. Auta, la picioarele lui, după ce-i sărută legătura sandalei, așteptă să fie întrebat despre gândurile ce i le stârnise citirea cronicii străvechi. Așa făcea bătrânul totdeauna. De astă dată îi spuse însă ceva cu totul neașteptat. - Soldații noștri au prins în pădurea din vale, în noaptea asta, un sclav
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știe al cui e. Înscrie-l cu robii noștri și folosește-l la muncă. Abia după ce ieși slujitorul, Marele Preot își întoarse iar privirea spre robul său. Acesta se aruncă la pământ și-i îmbrățișă gleznele, lăsîndu-și fața înlăcrimată pe sandalele bătrânului. Marele Preot se aplecă și, punîndu-i mâna pe creștet, îi spuse zîmbind: - Vreau să aud ce gânduri ți-a iscat citirea cărții despre timpurile vechi! Auta oftă adânc și se așeză pe blana de leopard. Apoi răspunse, încercînd să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ia, fapt de care Radu nu se prea îndoi. într-una din frumoasele zile al începutului de mai când soarele scăpăra spre asfințit, Ramona Plopeanu ieși din curtea școlii pentru a se duce la magazin săși cumpere o pereche de sandale. în magazin printre puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau dar nu se salutau, Ramona intrând foarte rar în cofetărie. -Astăzi a fost o vreme frumoasă, zise Eva zâmbind cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și unde l-am întâlnit pe domnul inginer Radu care pescuia. Printre altele am vorbit și despre dumneavoastră și pot spune că vă admiră foarte mult. Ramona se mulțumi doar să-i zâmbească. După ce-și cumpără o pereche de sandale albe, ieși din magazin salutând-o pe Eva. Ea se hotârî să meargă pe malul Târnavei mici, pentru a-l întâlni pe Radu. Nu avu prea mult de mers. De la o oarecare distanță îl văzu pe Radu, care stătea sub
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
profitabil pentru viață. Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi etc. Ca îmbrăcăminte purtau o mantie, cingătoare și un fel de bonetă, în picioare sandale. Bărbații aveau toiag, inel cu pecete și femeile voal, inele verigi în nas, cercei, brățări la mâini și la picioare. Viața simplă, hrana sobră, nevariată, era dată de câmpie și vite. Carnea și vinul și peștele constituiau masa de bază
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Singapore, Darcey intră în panică pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor. Cu toate că arșița verii nu prea ajunsese încă în Dublin, vitrinele magazinelor erau deja pline de rochii vaporoase cu modele florale și în culori pastelate, în timp ce sandalele luaseră locul cizmelor și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou o rochie subțire înflorată. Nu-și mai cumpărase așa ceva de ani buni de zile. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și cele de la picioare ale fetelor care veniseră în sandale. Când am trecut pe lângă ele, făcîndu-mă, ca de obicei, că nu le remarc, am pătruns într-o sferă difuză de parfum greu, uleios, cu ceva josnic în el, dar și nostalgic, ciudat de dulce. M-am înfiorat tot. Unde mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre pământ încearcă să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele exacte, și chipul lui Rafael privind afară din tablou, venind până astăzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mică șansă ca acesta să o vadă printre spectatori. Spera să nu o observe, chiar spera din tot sufletul să nu o observe. Roadele zilei ei de cumpărături erau împrăștiate pe pat - pantaloni Capri trei sferturi de un albastru deschis, sandale criminale, cămașă albă petrecută peste talie. Poate că nu ar trebui să le poarte pe toate în seara asta - după ce scăpase atât de miraculos, nu ar fi fost o prostie să arate bine? Dar nu și-ar fi făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
purta costumul Press and Bastyan de culoarea lavandei. Și, chiar dacă nu ar fi fost acela, era oricum ceva la fel de fabulos. În calitate de editor de revistă, nu știi niciodată când ți se cere să fii fabulos. Mereu Pregătită, acesta era mottoul ei. Sandalele ei finuțe nu aveau nici o șansă să supraviețuiască drumului scurt pe lângă chei - abia dacă rezistau când mergea prin birou. Nu că pe Lisa o deranja faptul că erau atât de puțin practice. Unii pantofi există doar pentru a etala scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vedere era în regulă, își spuse. Mai mult decât în regulă. Obligatoriu, de fapt, dacă voiai să spui că ești bine îmbrăcată. Problema ei era că stătuse prea mult în blugi și tricouri. Așa că și-a aruncat picioarele în niște sandale înalte, și-a spus că arată genial și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înaintea mea. Și fata pe care o aduci astăzi? —Numele ei este Mai. E minunată, dar e cam emoționată. O să fim drăguți cu ea. Îmbrăcată cu o bluză cumpărată mai mult în glumă dintr-un magazin din Oxfam și purtând sandale care nu aveau decât șase centimetri înălțime, Mai stătea lângă Jack în timpul drumului către Raheny. — Îi va deranja că sunt jumătate vietnameză? Sunt rasiști? Jack dădu din cap alarmat. Deloc, spuse el, mângâindu-i mâna pentru a o încuraja. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dorea Ashling era ca Ted să înceapă să saliveze dulceag pe lângă Marcus, rugându-se să îi fie cel mai bun prieten. Păi, noroc atunci, spuse Ted, în timp ce Ashling își arunca piatra norocoasă în noua sa poșetă brodată, se încălța cu sandalele și se pregătea să plece. Sper să fie o iubire venită din ceruri. —Și eu sper, recunoscu Ashling, după care îi trimise un sărut lui Dumnezeu sau oricui era Ministrul Celest al Iubirii. Dacă e să fie... —Baftă pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o scurtă repriză de frecat Buddha, Ashling dispăru. Îmi va plăcea de Marcus Valentine și lui îi va plăcea de mine, îmi va plăcea de Marcus Valentine și lui îi va plăcea de mine... În timp ce înainta către strada Grafton, în sandalele ei dătătoare de dureri, incantația ei pozitivă a fost întreruptă de o fluierătură. Marcus Valentine deja? Eficientă incantație. Dar nu era Marcus Valentine. Pe celălalt trotuar, lipsit de veșnica sa pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]