1,125 matches
-
o religie apărută in secolul al XV-lea, care se bazează pe convingerile lui Guru Nanak Dev, născut în anul 1469, în Punjab, astăzi în Pakistan. Cuvântul „sikh” înseamnă, literal, "unul care învață", derivat din cuvântul "shishya", care în limba sanscrită înseamnă "discipol", "elev" sau "învățăcel". În limba punjabă, cuvântul "sikh" înseamnă și "a învăța". Adepții sikhismului, respingând politeismul hindus și intoleranța musulmană, au devenit o națiune importantă cu religie proprie. ul are peste 30 milioane aderenți și se numără printre
Sikhism () [Corola-website/Science/311216_a_312545]
-
Latino-Falisci și Osco-Umbri, ajunși în peninsulă în perioade diferite), populau marea zonă peninsulară până la Calabria determinând prima indo-europenizare a Italiei. În Sicilia au existat 3 populații: "Sicani" probabil autohtoni, "Elimi" (de origine troiană), "Sicului" vorbitori de limbă indo-europeană similară cu sanscrita, dar cu alfabet latin, de origini controversate (se crede că erau o populație originară din Punjab, iar în migrația lor milenară au asimilat caracteristicile culturale ale popoarelor italice pe care le întâlneau în trecere). În Sardegna trăiau în schimb Sarzii
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
și literați și a fost dezvoltată și transformată într-o colecție de trei distincte capitole de narație în secolul al XV-lea: Folclorul indian este reprezentat de anumite povestiri despre și cu animale ce reflectă influențele fabulelor din vechea limbă sanscrită. Influențele colecției de povestiri și legende indiene "Baital Pachisi" sunt notabile, de asemenea. Jataka e o colecție de 547 povestiri, ce conține în cea mai mare parte povestiri cu morală sau scopuri etnice. "Povestea Boului și a Măgarului" și "Povestea
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
în practică principiul romantic conform căruia înainte de a judeca valoarea unei opere, trebuie mai intâi să o înțelegem și să o interpretăm corect. Împreună cu fratele său, Friedrich, introduce termenul glossă, ca formă poetică. Ca filolog, poate fi considerat inițiatorul studiului sanscritei în Germania, publicând Bhagavad Gita și Ramayana în germană. Propune pentru prima dată clasificarea tipologică a limbilor (în aglutinante, flexibile, incorporante și izolante).
August Wilhelm Schlegel () [Corola-website/Science/310868_a_312197]
-
principal al sistemului tibetan constă în lărgirea și cultivarea minții printr-o mare varietate de cunoștințe. În ceea ce privește standardele avansate de educație seculară, programa școlară include teatrul, dansul și muzica, astrologia, poezia și compoziția. Cursurile de instrucție superioară includ arta vindecării, sanscrita, dialectica, artele și meseriile, metafizica și filozofia religiilor. Dintre aceste "cinci subiecte elevate", după cum mai sunt numite, ultimul este considerat fundamental. Sfinția Sa și-a început educația la vârsta de șase ani, iar la douăzeci și cinci și-a luat doctoratul în filozofie
Dalai Lama () [Corola-website/Science/309568_a_310897]
-
(कृष्ण în devanagari, în AITS kṛșṇa, pronunțat în AFI /'kɹ̩ʂ.ɳə/ conform sanscritei clasice) este considerat a fi un mare Avatar (Întrupare) divin și este o zeitate venerata în multe tradiții hinduse. Este prezentat de cele mai multe ori că un tanar pastor de vaci, cântând la flaut ("bansuri"), precum în , sau ca un tânăr
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult. Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea "nâranga" (probabil de origine darvidică, nu ariană; în tamilă "naru" înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea "naranj" și apoi în sudul Franței, numit "naurange" (pronunțat noránsh) Apoi în engleză și franceză s-a
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
peste 60.000 de volume. Pasiunea pentru lingvistică l-a îndemnat pe tot parcursul vieții să studieze noi limbi; știa să vorbească și să scrie nu numai în portugheză dar și în latină, franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, greacă, arabă, sanscrită, chineză, ebraică, occitană și tupi-guarani. El a devenit primul fotograf brazilian, când a achiziționat un dagherotip în martie 1840. A înființat un laborator în Săo Cristóvăo dedicat fotografiei și altul pentru chimie și fizică. El a avut, de asemenea, un
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
aceștia nu au ajuns din punct de vedere juridic să obțină această autoritate. Din cauza influenței islamice din India de nord, cele mai mari mănăstiri și temple hinduse se găsesc asțăzi în sudul Indiei. Călugării în jainism se numesc Digambara ( în Sanscrită, m., दिगम्बर, digambara, traducere: „in haină de aer“, „în haina cerului“ sau „îmbrăcat cu lumea“). Mănăstirile taoiste au fost înființate după modelul budist începând cu secolul al XII-lea. Cea mai renumită este cea de la Shaolin
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
ul (din grecescul γνῶσις gnōsis, cunoaștere, sau în sanscrită gnana), se referă la diverse mișcări religioase sincretice, constând în variate sisteme de credințe, generalizat unite în învățătura că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect, Demiurgul, care este frecvent identificat cu Dumnezeul
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
dus la marea schismă a jainiștilor dintre Digambar, cei ce plecaseră cu Bhadrabahu, și Svetambar. În 453, consiliul Valabhi editează și compilează scrierile sacre tradiționale ale sectei Svetambar. Majoritatea deosebirilor dintre cele două formațiuni sunt minore și oarecum obscure. În sanscrită, "ambar" înseamnă acoperământ asemănător unei haine. "Dig", o formă mai veche a lui "disha", se referă la cele patru puncte cardinale. Astfel adepții Digambara acceptă nudul ca formă ascetică considerând că hainele lor sunt cele patru puncte cardinale, că ei
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
săvârși fapte bune. De asemenea, respectând etica jainistă, ei își aleg de obicei profesii care respectă și protejează natura și care ocolesc în totalitate violența cotidiană. Jainiștii dezvoltă un tip de meditație numită "Samayika", a cărei denominație înseamnă în limba sanscrită "calm" și derivă din cuvântul "samaya" (suflet). Scopul Samayikei este obținerea unei senzații transcendente de liniște imperturbabilă, care depășește variabilitatea ființei umane și identifică sufletul cu adevărul neschimbător al sinelui ("atma"). Meditația de acest tip pornește de la dobândirea stării de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
sau pe o farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector este scris câte un cuvânt de referință pentru filozofia jainistă: "siddha" (sufletul eliberat), "sadhu" (ascetul), "acharya" (liderul spiritual), " upadhyaya" (învățătorul), "darashana" (sanscrită, "viziune"), "jnan" (sanscrită, pali, "înțelepciune"), "charitra" (comportare) și "tapa / tapasya" (austeritate). În centrul cercului tronează termenul "arihanta" (cuceritorul dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă nume sunt rostite succesiv și venerate. Mahavira Jayanti comemorează nașterea lui Mahavira
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector este scris câte un cuvânt de referință pentru filozofia jainistă: "siddha" (sufletul eliberat), "sadhu" (ascetul), "acharya" (liderul spiritual), " upadhyaya" (învățătorul), "darashana" (sanscrită, "viziune"), "jnan" (sanscrită, pali, "înțelepciune"), "charitra" (comportare) și "tapa / tapasya" (austeritate). În centrul cercului tronează termenul "arihanta" (cuceritorul dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă nume sunt rostite succesiv și venerate. Mahavira Jayanti comemorează nașterea lui Mahavira și se fixează
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de a fi eternizat literatura jainistă. De atunci s-a renunțat la măsura absurdă de a nu permite asceților să dețină cărți religioase. Primele scrieri canonice jainiste au fost scrise în limba ardhamagadhi, cu toate că mai târziu, în secolul I d.Hr., sanscrita i-a preluat atribuția constituind mediul lingvistic în care s-au scris lucrări importante ca Tattvartha Sutra, puranele, sravakacarele, etc. Literatura jainistă a contribuit și la afirmarea unor limbi cu o utilizare mai redusă, cum ar fi tamila (folosită în
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
puranele, sravakacarele, etc. Literatura jainistă a contribuit și la afirmarea unor limbi cu o utilizare mai redusă, cum ar fi tamila (folosită în Tirukural, Cilappatikaram și Jivakachintamani) și kannada (Vaddaradhane). Limba apabhramsha, de exemplu, o formă nordică de dialect a sanscritei, are aproape toate textele cunoscute abordând o temă jainistă. Alte limbi sub care s-au dezvoltat scrierile jainiștilor au fost pracrita, abanonată de această religie în sec. al X-lea, și hindi, folosită în ultimele 8-9 secole. Întreaga literatură sacră
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
este etic, și nu o promovau prin cumpărarea cărnii, dar călugării nu puteau să o refuze dacă li se oferea. Dar pentru oamenii de rând nu exista interzicere. Majoritatea budiștilor din Asia consumă carne. În Budismul Mahayana, sunt câteva texte sanscrite unde Buddha își sfătuiește adepții să evite produsele din carne. Budismul Mahayana încurajează călugării să fie strict vegetarieni și este recomandat pentru oamenii de rând, dar nu se impune. Islamul permite consumarea cărnii dacă aceasta e „halal” (termen arăbesc pentru
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
durere" derivă, în limba română din latinescul "dolor"; în terminologia utilizată în terapia durerii se mai folosesc termeni ce derivă din rădăcina indo-europeană "algo", care la greci (algeo) definea durerea fizică (nevralgie, hiperalgezie, analgezie), rădăcina "angh" (din greacă, latină și sanscrită - intră în constituția cuvintelor angină, anxietate) și rădăcina "spao" (din lb. greacă, spasm). Dacă pentru durere se mai folosește și sinonimul "algie", pentru suprimarea durerii, în limba română se folosește cuvântul "analgezie" (an-fără, algos-durere) și algeziologie pentru disciplina care studiază
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
vorbite limbi din India și a cincisprezecea din lume. Marathi are cea mai veche dintre literaturile regionale în limbile indo-ariane, datând din circa 1000 d.Hr. Se estimează că Marathi e mai veche de 1.300 de ani, evoluând din Sanscrita, prin Prakrit și Apabhramsha. Gramatică și sintaxa limbii derivă din Pali și Prakrit. În timpurile străvechi, limba Marathi era denumită "Maharashtri", "Marhatti", "Mahratti" etc. Caracteristici specifice ale culturii lingvistice includ Marathi dramă, cu specificul sau unic de 'Sangeet Natak' (drame
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
Ghiuș. Se bucură de aprecierea patriarhului Justinian Marina, care îl folosește ca translator, pentru unii oaspeți străini. Așa de pildă, cu prilejul vizitei la București, în mai-iunie 1956, a lui Sarvepalli Radhakrishnan, vice-președintele Indiei, care rămâne impresionat de cunoștințele de sanscrită ale tânărului călugăr ortodox. Prin intervenția acestuia, venită într-un moment de relativă destindere politică, primește o bursă, precum și pașaportul și viza românești, plecând la Geneva, la 28 noiembrie 1956, unde va sta cinci luni la Institutul Ecumenic organizat de
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
filozofice ale heliocentrismului implică afirmații generale că Soarele se află în centrul universului sau că unele planete, sau chiar toate, se rotesc în jurul Soarelui, cu argumente ce susțin aceste afirmații. Aceste idei pot fi găsite într-o serie de texte sanscrite, grecești, arăbești și latine. Puține dintre aceste surse, însă, au dezvoltat tehnici de calcul al unor consecințe observaționale ale ideilor heliocentrice pe care le propuneau. Conform teosofilor, primele semne ale unei idei contraintuitive că Pământul se mișcă și că Soarele
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
S-au remarcat opere mitice ca Epopeea lui Ghilgameș (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); Mahăbhărata și Ramayana (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ),Teogonia (Originea zeilor) și Munci și zile de Hesiod, Iliada și Odiseea, epopeei atribuite lui Homer, (pe care le-a scris în Ionia, secolul al VIII-lea î.e.n.) sau Vechiul Testament- o serie de cărți ebraice, având între 100 și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
meditație la umbra unui smochin din Bodhgaya , timp în care a făcut față încercărilor la care l-a supus demonul Mara . După aflarea celor 4 adevăruri atinge Nirvana sau Bodhi (iluminarea) și devine cunoscut sub numele de Buddha , în limba sanscrită înseamnă cel luminat . Buddha a predicat timp de 40 de ani , prima dată la Sarnath , iar ultima dată la Kushinagara unde intrat în Parinirvana (s-a stins). Religiile monoteiste (creștinismul și islamismul) au evoluat din iudaism, religie formată cam prin
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
si Yakshagana. Ele sunt deseori însoțite de o formă narativă și sunt de obicei marcate de elemente religioase. Tradițiile literare cele mai vechi împrumutau în special forma orală, forma scrisă făcându-și apariția mai târziu. Literatura religioasă hindusă scrisă în sanscrită, ca Vedele, Ramayana și Mahabharata ocupă un loc important în cultura indiană și sunt adaptate și în zilele noastre în opere ficționale, în teatru sau în cinematografie. Un alt tip de literatură important din acea perioadă este Literatura tamulă clasică
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
important în cultura indiană și sunt adaptate și în zilele noastre în opere ficționale, în teatru sau în cinematografie. Un alt tip de literatură important din acea perioadă este Literatura tamulă clasică din regiunea Tamil Nadu, și ea la fel de veche. Sanscrita ca și limba tamulă clasică sunt limbi savante care nu sunt accesibile decât unui grup foarte restrâns de indivizi intelectuali. Literatura în limba hindusă, bengaleză, sau în urdu se dezvoltă începând cu secolul al X- lea. Textele sunt fie în
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]