1,391 matches
-
și profilul ideatic al celui care contemplă fața întunecată a existenței diurne, cititorul își amintește că semnatarul lor este un legis peritus. Pe spații întinse, discursul textual se construiește aproape exclusiv din judecăți morale rostite cu dispreț sau cu un sarcasm vecin cu cinismul. Sau, dacă vreți, dintr-un fel de denunțuri mai mult sau mai puțin voalate ale unei stări de fapt îngrozitoare, pe care poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian Livescu, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 2005; Ofelia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avut o perioadă mai îndelungată peste un deceniu -, susținîndu-se material, cu ajutorul lui, pentru a putea scrie!). Chinaski suportă greu, de-a lungul epicului, rutina muncii alienante a biroului funcționăresc, refugiindu-se în alcool și relații erotice pasagere. Personajul rezistă, prin sarcasm și cinism ireductibil, sub presiunea unui sistem mutilant intelectual și sufletește, ce ar putea declanșa, ultimativ, delabrarea individului (angrenat mortal în mișcarea sa inexpugna bilă). Iminenta lui sucombare e atenuată numai de Betty (construcția ficționalizată a lui Jane Cooney Baker
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Henry Chinaski în plan secund (protagonist este detectivul Nicky Belane angajat de o femeie misterioasă, Lady Deathi/Doamna Moarte, pentru a-l găsi pe scriitorul clasic francez Céline, "scăpat", aparent, din tentaculele ei fatale!). Romanul e o parodie (de un sarcasm violent) la adresa literaturii "de duzină", stilul care l-a consacrat pe Chinaski anterior fiind și aici prezent, chiar în absența parțială a eroului. Romanul de mijloc (cronologic vorbind: a apărut în 1982!), Șuncă pe pîine (tipărit recent la Polirom), constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comentarii și note, Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008. Devetak, Richard, Cap. 7. Postmodernismul, Strategii textuale ale postmodernismului, Deconstrucția, In Burchill, Scott, Linklater, Andrew, Teorii ale relațiilor internaționale, Traducere de Ivan Ruxandra, Iași, Editura Institutul European, 2008. Dimisianu, Gabriel, Sarcasm și melancolie, în "România literară", 25 (1998). Dimisianu, Gabriel, Despre vulnerabilitatea umană, în "România literară", 43 (2003). Dimisianu, Gabriel, Generația mea în anii '60, în "România literară", nr. 13 (2008). Dorcescu, Eugen. Embleme ale realității, București, Editura Cartea Românească, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care Alina le va identifica, pe rând, perseverent, în toate volumele publicate de Ana Blandiana. În cazul ploii, comparația cu Bacovia este pertinentă, deși, la poeta șaizecistă, acest simbol impune o semantică a metamorfozabilului. Dincolo de metaforă este și ironie, sarcasm și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și comparativ viața de aproape două secole și jumătate a propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru Neculce, "numai lectura orală, intonată adecvat" reușește să pună în evidență "sarcasmul și mimica batjocoritoare a naratorului" din anume secvențe ale istorisirii. În ce-l privește, "scriitorul aude țara"; în povestire "se aude pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în Dumnezeu, și această posibilitate pe care mi-o acord mie însumi mă face mai indulgent cu sarcasmele mele. Omul poate trăi fără rugăciune, dar nu și fără posibilitatea rugăciunii... Infernul este rugăciunea interzisă. (C) Exercițiul gîndirii și expresiei paradoxale la Cioran ar trebui clar delimitat de teritoriul exercițiilor de stil, căci cioburile de viață, de idei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tăbărâră pe ea. Topoarele lor cădeau ca grindina". Disperat, eroul face o ultimă încercare de a-i opri pe tătari, coborând furtunos scările spre intrare, însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
domnul Kimon Loghi o hotărâre, un gen de hotărâre specială tuturor celor nechemați. Găsesc încăpățânarea de a transpune culorile, de-a le degrada și întoarce, roșu pentru verde, galben pentru albastru"416. Cât despre "colorism", replica criticului subliniază cu un sarcasm dizolvant kitschul policromiilor loghiene. "Domnului Kimon Loghi, deși tânăr, îi place să fie retrospectiv ca un maestru mort acum o jumătate de veac: sunt printre omletele sale în ulei, unele pe care le cunoașteam și cu zece ani în urmă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundal stau câteva "păsări de noapte", dame de consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui Félicien Rops, incisive și nervoase, cu aspectul lor erotizat-macabru, de sarcasm blasfemic. Frivolitatea constituie libretul întâlnirilor mondene în locantele luxoase, maniera de tratare a liniei amintește oarecum de Art-Nouveau, preluat în opinia Doinei Schoebel pe filiera nabiștilor 608, deși desenul are cruzimea unui Toulouse-Lautrec. Pictorul era atras de poezia decadent-simbolistă, Verlaine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corpul dezvăluie, ambiguitatea este specifică unui erotism rafinat, unde nuditatea este gradată și subliniată printr-un decupaj abil. Și Mihai Teișanu, în câteva din nudurile sale, se apropie într-o oarecare măsură de Rops fără a avea întreg arsenalul de sarcasm și burlesc terifiant al operei ropsiene. Carnavalescul se îmbină cu o specularitate subversiv-erotică, ceea ce transformă adesea picturile sale într-o serie de minuțioase puneri în scenă cu malițiozitatea spirituală a unor comedii erotice. În pictura intitulată În buduar (semnat dreapta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un chelner așezat întîmplător la masă...; profil semănînd ca sarcasm cu cel al lui Călinescu...; prelat în civil (sau) un samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față un fals autentic, o imitație, e datorată inadecvării lui Mateiu la timpul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
moravuri specifice, dar și atitudine în fața vieții; ea se traduce printr-un umor exercitat asupra omului și a deșertăciunilor ce-l ispitesc, prin frîna bunului simț care socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie a supunerii, a negarii de sine, a penitentei și a expierii pe care a nutrit-o creștinismul instituțional" (2003, p. 156). Sarcasmul (poate, involuntar) al lui Blake sugerează că, deși Urizen este rău, creștinismul, ca organizare formală, îl depășește. Rezultatul teribilului conflict dintre ego și eu este, dintr-o anumită perspectiva, cel putin surprinzător. Deși victorios, ultimul nu distruge universul steril creat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
E: 183). Chapter 2 se încheie tot cu o rugăciune către Isus, eul creator cerând, de această dată, că simpla amintire a păcatului să fie îndepărtată de Mântuitor. În pofida caracterului lor convențional și repetitiv, versurile nu sunt complet lipsite de sarcasm. Eul creator îi ironizează crunt pe "sfinții" malefici, a căror condamnare a păcătoșilor este mai oribilă decât păcatele înfierate de aceasta: "Come then O Lamb of God and take away the remembrance of Sin" (E: 200). Rândurile introductive la Chapter
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
învățarea de abilități noi, mai cooperante în comunicare, cere efort, deoarece noi suntem înconjurați de o mulțime de exemple rele, care nu merită a fi urmate. Zilnic reportajele și filmele de televiziune ne oferă imagini cu dialoguri cinice, pline de sarcasm, "lupte" politice desfășurate la un nivel subcultural, ca să nu mai spunem de cantitatea de violență și de numărul de crime prezentate. Se pare că pentru fiecare film în care oamenii fac pace unul cu altul, există alte o sută în
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Dacă în Arta prozatorilor români, comparația cu Creangă e în defavoarea lui Slavici, trei ani mai târziu, criticul atribuie fiecăruia locul potrivit exprimându-și însă cu claritate simpatia pentru scriitorul humuleștean. Perspectiva călinesciană este nuanțat diferită. Delimitându-se cu ironie și sarcasm de opiniile lui Slavici omul a cărui moarte "înlesni apoteoza operei" -, criticul se oprește asupra creației văzută în totalitatea sa pe care o apreciază de la bun început ca fiind "remarcabilă"22. Textele selectate din vasta operă a scriitorului șiriian demonstrează
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
durerea povestitorului cronicizează boala, accelerându-i evoluția. În mai 1884, o criză puternică pe care a avut-o la școală este sursa comunicatului din presă ce anunță moartea lui Creangă. Citind despre propria moarte în gazete și tratând evenimentul cu sarcasmul obișnuit al țăranului ce adoră să facă haz de necaz, Creangă ar fi zis: „Dacă atâta era să-mi fie toată jelania după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă, și deie Dumnezeu să mor când s-or
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea” compensarea umilinței și rușinii prin cinstire și transgresarea limitelor sociale fără prejudecăți și false idei de stratificare socială . VARIA POVESTIRI DIDACTICE PÂCALĂ p. 57, r. 23 : „aista-i chiar Pâcală” - constatarea cu sarcasm a neroziei continue și constante a unei persoane; p. 59, r. 30 32 : „Prostia din nascare leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în școale, ba nici în spitale”lipsa calităților intelectuale
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Intri în hăul atâtor necunoscute, Doamne! O, minune! Sau... Cum poți să ajungi politician, vorbind, dar negândind... prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. și ce traiect: mai întâi animal, apoi om... și-apoi, brusc... element înghițit de minciună... Evoluție, nu glumă! Sarcasmul e la el... acasă. Te-ai întrebat, cititorule, ce-nseamnă a nu ști ce să faci când Dumnezeu face o minune cu tine, „Văracul” ?!? Sau cum ar evolua o „Revoluție în cer”? Cea de pe pământ... o știm. Ei, dar a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
trăit într-o „transcendentalie” a halucinantului, recunoscându-se „dintre acei” care s-a „mistuit Oăuntric”, doar pentr-a „vedea idei...” ( Ideea) Recunoaștem la profesorul Lucian Boia și o altă latură a personalității sale, măiestria de a utiliza arma ironicului, a sarcasmului, a disimulării, atunci când se face referire, spre exemplu: la Mihail Sadoveanu (aflat, nu de puține ori, în tabere care să-l avantajeze... material...); la Iorgu Iordan, cel care “se întâlnise cu comunismul fără săștie că s-a întâlnit” (p. 105
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]