1,002 matches
-
cântă la orgă muzică proprie la „Saint-Eustache” sau la „Bicetre”, ne dăm seama de dimensiunile activității lui Hervé. Contemporanii și cronicile vremii, vorbind despre Hervé, au ales întotdeauna cele mai caracteristice imagini: jovial, spiritual, sincer, efervescent, subtil, burlesc, antrenant, exuberant, sarcastic, extravagant. Pentru o mai clară înțelegere, creația lui Hervé trebuie împărțită în 3 mari perioade: a) Perioadă “Folies-Concertantes”, în care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în “Folies-Nouvelles” din Faubourg, de la „Don Quijote et Sancho
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
în primul rând, un activist cultural multilateral, cu mari oscilații morale, pe bună dreptate controversat, nu numai de adversarii săi, care l-au acuzat de diletantism intelectual. Din punct de vedere literar, impresionează stilul său vehement, incisiv, bogat în imagini, sarcastic și paradoxal, adesea prolix și pompos. Nu poate fi ignorată mania de grandoare și dorința irezistibilă de a surprinde pe cititor, de multe ori în conflict cu obiectivitatea, cu riscul de a nu fi luat în serios. Oscilând între filosofie
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
subiecților. Atitudinea jurnalistei față de Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru și banal care acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia după interviu, Fanny se comportă întocmai cum se purtase în articol: cu un dispreț fățiș și fără nici o urmă de regret față de simțămintele - si orgoliul - evident rănite ale lui Șam. În
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
nopții Faust vrea să plece, dar, reținut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei își cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașa. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admira victoria. Părăsita de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfanțul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o. Valentin se înapoiază acasă odată cu toți soldații, cântând gloria obținută în bătălii. La întrebările
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
esenței în lucruri. Practic, dificultatea în care este pus de către incisivitatea elevului său constă tocmai în transformarea cursului său de dialectică într-un fel de monolog axat exclusiv pe problema universaliilor, ceea ce îi prilejuiește, din nou, lui Abélard, o observație sarcastică: „cursurile sale s-au adâncit într-o stare de raționament neglijent care numai cu greu s-ar mai fi putut numi predarea științei dialecticii”. După acest succes, tocmai succesorul lui Guillaume la catedra din Paris îi oferă lui Abélard scaunul
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
cu următoarea sa operă, "Les Bergers", credincios subiectelor preluate din antichitate. Temele muzicale devin aici mai lirice, o evoluție care fusese deja anunțată prin anumite pasaje din "Frumoasa Elena". Acțiunii de tip roman pastoral îi lipsesc acum cu desăvârșire accentele sarcastice. Opera bufă "Barbă-Albastră", a cărei premieră a avut loc în 1866, este chiar caracterizată pe alocuri de o atmosferă sumbră. Cu "La Vie Parisienne" (Viața pariziană) Offenbach s-a dedicat împreună cu perechea de libretiști Meilhac/Halévy pentru prima oară unui
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
trupul și să îl ducă la Roma. În activitatea literară a lui Beza, ca și în viața sa, trebuie făcută distincție între perioada umanistă (încheiată cu publicarea volumului "Juvenilia") și cea ecleziastică. Dar producții mai târzii ale sale, ca umanistul, sarcasticul, satiricul "Passavantius" și "Complainte de Messire Pierre Lizet..." dovedesc că în anii maturității s-a întors câteodată la prima sa dragoste. La bătrânețe, a publicat "Cato censorius" (1591) și a revizuit "Poemata", din care a eliminat excentricitățile tinereții. Dintre lucrările
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
în serialul Alias. este un agent de teren la CIA. El este prieten cu majoritatea oamenilor de la CIA și de cele mai multe ori dă sfaturi celorlalte pesonaje, în calitate de observator al tuturor întâmplărilor de la CIA. Weiss are un simț de umor foarte sarcastic, care provine de obicei din observațiile sale. El este cel mai bun prieten al lui Michael Vaughn la CIA. Inițial, în primul sezonul, el i-a servit lui Vaughn ca un fel de sprijin ce are întotdeauna o parte amuzantă
Eric Weiss () [Corola-website/Science/303738_a_305067]
-
spectator sau în galerie decât să participe (avea o calificare de arbitru de fotbal). Echipa sa favorită era Zenit Leningrad și asista regulat la meciurile lor. De asemenea, îi plăceau jocurile de cărți, în special solitaire. Era atras de scriitori sarcastici precum Gogol, Anton Cehov și Mihail Zoșcenko. Șostakovici era prin natură o persoană timidă: Flora Litvinova a spus că „era complet incapabil să spună „nu” cuiva”. Asta însemna că era ușor de convins să semneze declarații oficiale, inclusiv o denunțare
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
avut turnee în toată lumea, inclusiv Beirut și Moscova. Al treilea album The Fâț of the Land, a fost lansat în 1997. La fel ca cele anterioare albumul a însemnat o nouă borna în evoluția trupei. Având melodii simple și versuri sarcastice punk-like, albumul totuși a păstrat semnătură trupei. Poziționați perfect între lumea "underground" și cea "evidență", albumul le-a asigurat poziția de cea mai reușită trupa din genul hard dance, intrând pe primul loc în topurile engleze și americane. Cel mai
The Prodigy () [Corola-website/Science/304360_a_305689]
-
pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral sau satiric numită "sirventes". Cele mai multe dintre
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în care aprecia că Pétain ar fi trebuit să-și facă auzit protestul mai înainte. Efectivele organizație sunt apreciate la 25.000 - 35.000 de oameni în momentul declanșării debarcării din Normandia (iunie 1944). Numărul total al
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
nu există, teză pe care Xenofan nu a sprijinit-o, fie că ei sunt altfel decât îi înfățișează oamenii, teză care a fost argumentata de el. Xenofan a fost cunoscut de lumea veche mai ales ca scriitor practicând o critică sarcastică și denunțătoare. Tot Diogenes Laertios, l-a considerat pe Xenofan profesorul lui Parmenides, Heraclit din Efes l-a disprețuit pentru ca a redus filosofia la erudiție, iar Aristotel i-a numit concepția (simplista). Unele fragmente metodologice din Xenofan au câștigat admirația
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]
-
Clipul a fost construit pe ideea că fiecare membră Girls Aloud va fi închisă într-o cutie cu oglinzi spre a oferii milioane de reflexii ale aceeași poziții” și „pe prezentarea unor caractere diferite, «Girls Aloud cele drăguțe» și «cele sarcastice și rele»”, după cum susține interpreta Cheryl Cole. În timpul filmărilor Nicola Roberts a declarat faptul că „videoclipul conține o mulțime de lumini și multe interpretări”. Componentele grupului au fost surprinse în diferite ipostaze, „Girls Aloud cele amabile” dezvoltând o latură romantică
The Loving Kind () [Corola-website/Science/314599_a_315928]
-
negative când a fost prima dată lansată; unii au comparat-o cu titlul filmului Atacul femeii de 50 de picioare înălțime". Ca deghizare în timpul filmărilor, "titlul de lucru" al filmului a fost "Marea aventură a lui Jar Jar", cu intenție sarcastică din cauza răspunsului negativ al fanilor la personajul din "Episodul I". Fotografiile principale au fost făcute între 26 iunie 2000 și 20 septembrie 2000 în studiourile 20th Century Fox din Australia. Coloana sonoră a filmului a fost lansată în 23 aprilie
Războiul stelelor - Episodul II: Atacul clonelor () [Corola-website/Science/313511_a_314840]
-
corpul, dar într-un final, când Yaya devine mai puternică, intervențiile lui Nana devin inutile, iar aceasta dispare. Totuși,se menționează faptul că o parte din personalitatea lui Nana a rămas cu Yaya. Nana Spre deosebire de Yaya, Nana este dură, șireată, sarcastică și curajoasă. Aceasta intervine de fiecare dată când Yaya are nevoie de ajutor fiindcă nu se poate apăra singură. Replica ei, de fiecare dată când își realizează scopul propus este ” S-a făcut dreptate!”. Nana ajunge să cânte cu ”Black
Othello (manga) () [Corola-website/Science/313480_a_314809]
-
punctul de a câștiga duelul, Nemesis s-a salvat prin golirea oxigenului din camera în care se luptau (Outriderii nu au nevoie de oxigen), făcându-l pe SaberRider inconștient. Un personaj oarecum neobișnuit căutat cu părul albastru-verde și un baleiaj sarcastic, Jesse Blue a fost un cadet promițător la Comandamentul de Cavalerie până când s-a îndrăgostit de April Eagle în timpul unui exercițiu de antrenament. Atunci cand April a respins avansurile lui și din greșeală l-a facut de rușine în fața celorlalți cădeți
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
la început, este confiscată de poziția de consultant în cadrul unei firme multinaționale al cărei rol este acela de a intermedia preluarea unei companii autohtone de către un investitor străin și de a facilita concedierile masive inerente unui astfel de proces. Replica sarcastică a tatălui care îi repetă fiicei cât de bine se descurcă pe postul ei atrage atenția tocmai asupra naturii morale controversate a jobului, însă acest aspect rămâne un fir narativ fără continuitate. Pentru Winfried, salvarea de acest scenariu dezumanizant este
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie. În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși "Părinți ai Bisericii" au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din perspectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
ProSieben a găzduit emisiunea acestuia, "TV total". Emisiunea a început într-un format de comedie, însă s-a transformat la scurt timp într-o emisiune muzicală „de la miezul nopții“, similară cu emisiunea "Tonight Show" moderată de Jay Leno. Comentariile adeseori sarcastice ale lui Raab în legătură cu numeroase personalități germane au condus chiar și la un incident: în 1997 raperul Moses Pelham i-a rupt nasul.
Stefan Raab () [Corola-website/Science/298261_a_299590]
-
arta, care pentru creatorii renascentiști reprezinta o reflectare a celor mai de preț calități omenești, se transformă - în cazul lui - într-un instrument de descriere a vieții de fiecare zi, de creare a unor imagini care oglindesc obiceiurile epocei, satirice, sarcastice și în același timp frumoase. Pieter Bruegel cel Bătrân a fost inițiatorul unei adevărate dinastii de pictori. Pieter Bruegel cel Tânăr (1564-1638), fiul său cel mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al tatălui
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni. s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos, un mic sat în Aragon, în nordul Spaniei. Curând familia se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează școala la iezuiți, după care intră
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
1982, între Groapa Fundeni și Dealul Bolintin, Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului. Pelicula a fost interzisă de comuniști în faza în care nu i se definitivase montajul, din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci. Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este considerat cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa i-a influențat pe alți
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca însăși opera în sine. Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens». O interesantă conjugare lirică a temei "somnului" în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]